22 iulie / 4 august

Întocmai cu Apostolii (gr. ισαποστολος - de la ισος, „egal”, și αποστολος, „apostol”) este epitetul sau numirea sau „titlul” pe care Biserica o dă câtorva sfinți a căror lucrare de propovăduire a Evangheliei este considerată asemănătoare cu a Apostolilor.

Sfinți care poartă supranumele de „întocmai cu apostolii”

Printre sfinții din vechime care poartă acest supranume sunt:

• Sfânta mironosiță Maria Magdalena (22 iulie)
• Sfânta Mare Muceniță Tecla (24 septembrie)
• Sfântul împărat Constantin cel Mare (21 mai)
• Sfânta împărăteasă Elena, mama Sf. Constantin (21 mai)
• Sfântul Averchie, episcopul Ierapolei (22 octombrie)

Și alți mari sfinți au primit cu timpul acest supranume:

• Sfinții Chiril și Metodie, apostolii slavilor (11 mai)
• Sfântul Fotie cel Mare, mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului (6 februarie)
• Sfânta Olga, împărăteasa Rusiei (11 iulie)
• Sfântul Sfințitul Nou Mucenic Cosma Etolul (4 august)
• Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei (14 ianuarie)
• Sfântul Nicolae, luminătorul Japoniei (3 februarie)

A se vedea și

• Sfinți
• Titlurile sfinților

Sfânta și slăvita mironosiță Maria Magdalena, cea întocmai-cu-Apostolii a fost o ucenică a lui Hristos, numită Maria din Magdala (o cetate din Galileea). Prăznuirea ei se face pe 22 iulie și, împreună cu celelalte femei, în Duminica Femeilor Mironosițe. În cinstea ei a fost scris și un acatist.1

Apelative

Iată câteva din titlurile (apelativele) pe care i le dă Biserica:

• Apostol către Apostoli - "Apostolii au vestit învierea lui Hristos întregii lumi. Dar Maria a vestit învierea lui Hristos chiar Apostolilor: ea le-a fost apostol apostolilor!"1 p.15
• Întocmai-cu-Apostolii - "Maria Magdalena este considerată de către Biserica creștină ca fiind "întocmai-cu-Apostolii", pentru că a fost primul sol trimis de Domnul Însuși să vestească învierea Sa."1 p.14
• Mironosiță (purtătoare de mir) - "Ea a cumpărat mir și mirodenii pentru a unge trupul Domnului îngropat, spre a-I aduce, potrivit obiceiului evreiesc, o cât mai mare cinstire. Această faptă, care este motivul pentru care Maria Magdalena a ajuns să fie cunoscută ca mironosiță (femeie purtătoare de mir), i se potrivea, întrucât doi dintre Evangheliști o așează cea dintâi între cele câteva femei care au urmat-o, făcând același lucru, iar un al treilea o identifică numai pe ea ca săvârșind această vrednică faptă (cf. Matei [28,1]; Marcu [16,1]; Ioan [20,1])."1 p.9

Identitatea

Maria Magdalena este adesea confundată cu alte femei din Noul Testament.

Frederica Mathewes-Green2 scrie: "Ea nu este Maria din Betania (o cetate la sud de Ierusalim), sora Martei și a lui Lazăr, care a uns capul lui Iisus. Nu este prostituata care a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul ei. Este de înțeles că acestea sunt confundate, iar în Occident cele trei femei au fost în mod tradițional luate împreună sub numele Mariei Magdalena, confuzie perpetuată până la Ultima ispită a lui Iisus, Codul lui DaVinci și alte lucrări".

Karen Rae Keck (cf. Legături externe) scrie: "Se crede că Sfântul Grigorie Dialogul (Papa Grigorie cel Mare) este cel care a început această tradiție în Biserica Occidentală, tradiție neacceptată de Biserica Răsăriteană, care o identifică pe Sfânta Maria Magdalena cu femeia păcătoasă din capitolul al șaptelea din Luca".

Apariții în Sfânta Scriptură3

• După ce Domnul scoate din ea șapte diavoli, urmează lui Hristos, slujindu-I: Luca 8,2-3: "2 și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele care le slujeau din avutul lor."

• Ea este de față la Răstignirea Domnului și la îngroparea Lui: Matei 27,55-61: "și erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și a lui Iosi, și mama fiilor lui Zevedeu. Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care și el era un ucenic al lui Iisus. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. și Iosif, luând trupul, l-a înfășurat în giulgiu curat de in, și l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, s-a dus. Iar acolo era Maria Magdalena și cealaltă Marie, șezând în fața mormântului".

• Este prima care Îl vede pe Domnul înviat: Marcu 16,1-10: "și după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. și dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veți vedea, după cum v-a spus. și ieșind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El și care se tânguiau și plângeau." Ioan 20,1-18: " Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat și a venit la Simon-Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus. Deci a ieșit Petru și celălalt ucenic și veneau la mormânt. și cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt. și, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit și Simon-Petru, urmând după el, și a intrat în mormânt și a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfășurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat și celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. Căci încă nu știau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morți. și s-au dus ucenicii iarăși la ai lor. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. și pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. și a văzut doi îngeri în veșminte albe șezând, unul către cap și altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. și aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus. Zicând acestea, ea s-a întors cu fața și a văzut pe Iisus stând, dar nu știa că este Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi ridica. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreiește: Rabuni! (adică, Învățătorule). Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la frații Mei și le spune: Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru. și a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul și acestea i-a zis ei".

Tradiții

Slujirea apostolică

"Conform tradiției și mărturiei mai multora dintre Sfinții Părinți și scriitori bisericești, sfânta Maria Magdalena l-a ajutat pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul în slujirea sa evanghelică, rămânând acolo până ce ea însăși a adormit în pace și a fost înmormântată în acea cetate."1 p.23

Ouăle pascale

Conform tradiției, în timpul unei cine cu împăratul Tiberius Caesar, Maria Magdalena vorbea despre Învierea Domnului. Împăratul a râs de ea, zicând că un om nu se poate scula din morți, după cum oul pe care îl ținea în mână nu se putea face roșu. Oul s-a înroșit imediat. Aceasta este una din explicațiile tradiției pascale a înroșirii de ouă cu ocazia sărbătorii Paștilor.

Imnografie

Tropar (glasul al 4-lea):

Lui Hristos, Cel ce pentru noi S-a născut din Fecioară, cinstită Marie Magdalena, ai urmat, și ai păzit îndreptările și legile Lui. Pentru aceasta astăzi preasfințită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credință și te cinstim cu dragoste.

Condac (glasul al 4-lea):

Dumnezeu Cel mai presus de ființă umblând în lume cu trup, mironosiță, adevărată următoare te-a primit pe tine, ceea ce toată dragostea ta ți-ai dăruit-o către Dânsul. Pentru aceasta și tămăduiri prea multe ai făcut și, după ce te-ai mutat acum în ceruri, pentru lume te rogi pururea.

Condac (glasul al 3-lea)

Stând înaintea Crucii Mântuitorului, împreună cu Maica Domnului pătimind, preaslăvita Maria Magdalena, cu lacrimi adus-a rugăciune și a strigat: Ce este această străină minune? Cel ce ține lumea în mâinile Sale alege să pătimească: Slavă puterii Tale, Doamne!

1. ↑ Condac tradus din limba engleză.

Iconografie

Sfânta Mironosiță Maria Magdalena, atunci când este zugrăvită singură, poartă în mână o cruce. Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, pp. 116, 118, 127, 164, 210) indică scenele și chipurile în care poate apărea Sfânta Maria Magdalena în icoane. Astfel, Sfânta se zugrăvește în icoana Răstignirii, în cea a Coborârii de pe Cruce a trupului Domnului, la plângerea Lui, la îngroparea lui, în icoana Învierii, într-o parte, apoi împreună cu femeile mironosițe la mormânt, când îngerul le vestește Învierea, apoi în reprezentarea venirii Apostolilor Petru și Ioan la mormânt (lateral).

Deoparte (și aceasta este poate cea mai cunoscută reprezentare) este zugrăvită atunci când Domnul i se arată îndeosebi ei, în grădină, după cum urmează:

[E zugrăvit] Mormântul și înăuntru doi îngeri șezând, îmbrăcați în haine albe; și Hristos, stând în picioare înaintea mormântului și ținându-și haina cu o mână, și cu cealaltă ținând o hârtie, grăiește: Marie, nu te atinge de Mine...!. și Maria, îngenuncheată înaintea Lui, căutând să-i apuce picioarele. (p. 118)

Note

¹ Holy Myrrh-Bearer Mary Magdalene, Equal of the Apostles: Life, Liturgical Service, & Akathist Hymn. Translated by Reader Isaac E. Lambertsen. Liberty, TN: The Saint John of Kronstadt Press, 1999.

² Frederica Mathewes-Green, "Some thoughts on The Passion", 8 martie 2004.

³ Orthodox Study Bible: New Testament and Psalms. Nashville, TN: Thomas Nelson Publishers, 1993. Concordance, p. 110.

• Citările din Sfânta Scriptură s-au făcut după versiunea online de aici.

Sursa

• OrthodoxWiki:Mary Magdalene

Legături externe

• ro: Sinaxar 22 iulie
• ro: Wikipedia:Maria Magdalena
• ro: Proloagele, 22 iulie
• ro: Viețile Sfinților, 22 iulie
• ro Acatistul Sfintei Mironosițe Maria Magdalena
• ro: Duminica Mironosițelor, pe credo.ro, cu resurse suplimentare.
• ro: PS Calinic Argatu, Credința femeilor mironosițe.
• ro: Arhim. Teofil (Părăian), "Cuvânt la pomenirea Sfintei Maria Magdalena"
• ro: Arhim. Sofian (Boghiu), "Sfintele Mironosițe și femeile creștine de azi".
• ro: Benedicta WARD, Sfânta Maria Magdalena, modelul biblic al căinței"
• ro: Icoană a Sfintei Maria Magdalena

• en: Holy Myrrhbearer and Equal of the Apostles Mary Magdalene (OCA)
• en: Mary Magdalene, Myrrhberer & Equal-to-the-Apostle (GOARCH)
• en: Icoană a Sf. Maria Magdalena, zugrăvită de Nicolas Papas
• en: On the Life of Mary Magdalene de Karen Rae Keck
• en: Life of St. Mary Magdalene
• en: The Holy Myrrh-Bearers
• en: Definiție Wikipedia pentru apelativul de 'întocmai-cu-Apostolii'

Sfânta muceniță fecioară Marcela sau Marcelia din Chios este o sfântă muceniță din secolul al IV-lea, ocrotitoare a insulei Chios (Grecia), locul unde s-a născut, a trăit și a mucenicit. Este prăznuită în Biserica Ortodoxă la data de 22 iulie.

Viața

Marcela s-a născut și a trăit în satul Volissos din insula Chios, în secolul al IV-lea. Mama ei, o creștină evlavioasă, a învățat-o pe Marcela credința creștină, însă a murit când fiica ei era încă mică. Tatăl ei, mai-marele satului, păgân, s-a îngrijit mai departe de educația ei. Marcela a continuat să trăiască potrivit credinței creștine, ducând o viață virtuoasă. Închinându-și viața lui Hristos, ea își petrecea timpul în curăție, citind Sfânta Scriptură, postind, rugându-se, dorindu-și să devină mireasă a lui Hristos și să ajungă în Împărăția Cerurilor. Era totodată primitoare de străini, dar cuminte și se ferea de întâlniri și vorbe deșarte.

Pe măsură ce creștea în vârstă, ea creștea și în virtute, stăruind în post, rugăciune și participarea la slujbele bisericești, ajungând cu timpul să îi povățuiască și pe alții la credință. Îl iubea și îl respecta pe tatăl ei, căutând să-i aline suferința provocată de pierderea soției lui, spunându-i că vroia să îi rămână alături și că nu avea să îl părăsească la bătrânește.

Ajungând aproape de vârsta adultă, Marcela era iubită de toată lumea pentru frumusețea ei și pentru darurile ei duhovnicești. Însingurat și îndemnat de cel rău, tatăl sfintei a început să se arate a avea pofte necuviincioase față de ea. Apropiindu-se de vârsta de optsprezece ani, Marcela a hotărât să plece din casa părintească, ca să își poată păzi fecioria. A plecat pe muntele din apropiere și s-a ascuns într-un tufiș des. Tatăl ei a urmărit-o și a găsit-o cu ajutorul unui păstor, care i-a arătat locul unde se ascunsese fecioara. Se spune că mâna cu care i-a arătat-o a început să tremure din acea clipă. Tatăl fetei i-a cerut să iasă din ascunzătoare, însă, pentru că aceasta nu l-a ascultat, a dat foc tufișului, ca să o silească să iasă.

Atunci Marcela, ieșind, a luat-o la fugă spre mare, însă tatăl ei a întins imediat arcul și, țintind spre ea, a rănit-o cu o săgeată. Sângele sfintei s-a răspândit atunci pe stânci, și până în zilele noastre, în ziua prăznuirii sfintei, la o vreme anume, se arată din nou înaintea ochilor credincioșilor de față la această minune.

Greu rănită, sfânta s-a rugat fierbinte lui Hristos ca stâncile să se deschidă și să o înghită, ca să o ascundă de tatăl ei. Atunci stâncile s-au deschis și fecioara a fost prinsă în ele, până la piept. Astfel a găsit-o tatăl ei, care, cuprins de nebunie, a măcelărit-o pe loc și, tăindu-i capul, l-a aruncat în mare. Capul sfintei a plutit până la Komi, spre o plajă din apropiere.

Localnicii nu au reușit să găsească multă vreme capul sfintei. Într-o zi însă, trecând prin apropiere o navă italiană, marinarii au văzut o lumină strălucind și, apropiindu-se de ea, au văzut un cap care plutea în apă, înconjurat de lumânări aprinse, care pluteau pe lână el. Pricepând că erau martori la o minune, au scos capul sfintei din mare și l-au dus în țara lor.

Potrivit tradiției, din stâncile care au stat mărturie la mucenicia sfinte a izbucnit un izvor binecuvântat. Mulți pelerini vin să se închine la mormântul sfintei, iar aceștia mărturisesc că în fiecare an, în ziua prăznuirii sfintei, când un preot este de față la slujba Paraclisului sfintei, apa de mare din golfulețul apropiat începe să fiarbă.

Imnografie

Tropar

Trandafir al evlaviei și mlădiță a Chiosului, cu cântări te cinstim, Sfântă Marcela, căreia, pentru păzirea poruncii lui Hristos, de mâna tatălui tău ți s-a tăiat capul. Dăruiește-ne putere și ne păzește de primejdii pe noi cei ce strigăm către tine: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine credincioșilor tămăduiri.

1. ↑ Notă: Tropar tradus din limba engleză.

Legături externe

• en: Martyr Marcella of Chios (OCA)
• en: Markella, the Virgin-martyr of Chios (GOARCH)
• en: The Holy-Female Martyr Marcella (Prologue of Ohrid)
• en: The Life of Saint Markella, The Patron Saint of Chios
• en: The Holy Shrine of St. Marcella
• en: Volissos - Saint Markella
• en: Chios - Saint Markella