21 august / 3 septembrie

Sfântul apostol Tadeu, cunoscut în tradiția siriacă sub numele de sfântul Addai sau Adai a fost evanghelizatorul Edessei și Beirutului și este considerat unul din Cei Șaptezeci de Apostoli ai lui Hristos. El este prăznuit la 21 august, iar la 4 ianuarie împreună cu Cei Șaptezeci.

Sfântul Addai

Sfântul Addai este cunoscut de Eusebiu de Cezareea sub numele de Apostolul Tadeu din cei Șaptezeci și este prezentat de acesta ca fiind cel care l-a vizitat pe Regele Abgar din Edessa, l-a vindecat și i-a propovăduit. Varianta siriacă a acestei întâmplări este intitulată Învățăturile lui Addai, dar există dubii legate de istoricitatea ei. Este posibil ca relatarea să fie din secolul al III-lea și se pare că a fost folosită în polemicile împotriva întemeietorului maniheismului, numit și el Addai (și „apostol”).

Liturghia siriacă, cunoscută sub numele de Liturghia lui Addai și Mari și cu originea în jurul anului 200 d.Hr., folosită de Biserica Asiriană a Răsăritului, face trimitere la acest sfânt.

Apostolul Tadeu

Sfântul Tadeu a fost de neam evreu și s-a născut în orașul sirian Edessa. El a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în Iordan. Sfântul Tadeu a fost ales de Domnul să fie unul din cei Șaptezeci de Ucenici pe care i-a trimis să propovăduiască în orașele și satele unde EL intenționa să meargă (Luca 10, 1).

El și-a însoțit propovăduirea cu multe minuni (despre care Abgar i-a scris împăratului asirian Nerses). El a pus preoți în Edessa și a întemeiat biserica de acolo. Abgar a dorit să-l răsplătească pe Tadeu cu daruri bogate, dar el a refuzat și a mers să propovăduiască în alte orașe, convertind mulți oameni la credința creștină. El a mers să propovăduiască în orașul Beirut și acolo a fondat o biserică. În acest oraș a murit în pace în anul 44.

Imnografie

Tropar (glasul al 3-lea):

Apostole Sfinte Tadeu, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac (glasul al 4-lea):

Ca pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole Tadeu, cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea strigăm lui Hristos: Mântuiește pe cei ce cu credință cinstesc pomenirea Apostolului Tău, ca un milostiv.

Iconografie

• Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 150), arată că Sf. Apostol Tadeu trebuie zugrăvit în chipul unui bărbat nu prea bătrân, cărunt, cu barba lată, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.

Sfânta muceniță Vasa din Edesa, dimpreună cu fiii ei Teognie, Agapie și Pistos, au fost martirizați pe timpul domniei împăratului Maximian Galerius, la începutul secolului al IV-lea, pentru că au refuzat să jertfească la idoli. Pomenirea lor în Biserica Ortodoxă se face pe 21 august.

Viața

Sfânta Vasa a trăit în orașul Edesa din Macedonia, împreună cu fiii ei Teognie, Agapie și Pistos. Deși era măritată cu un preot păgân, și-a crescut fiii săi în credința creștină.

Pe timpul domniei lui Maximian Galerius, la începutul secolului al patrulea, soțul ei și tatăl copiilor, o denunță pe atât pe sfânta cât și pe copii lor guvernatorului. Copiii, în ciuda amenințărilor, refuză să jertfească idolilor fapt pentru care sunt torturați iar apoi martirizați.

În ceea ce o privește pe sfânta Vasa, aceasta a fost aruncată în închisoare unde a fost ținută fără să i se dea de mâncare. Începând să-i slăbească puterile din pricina foamei, un înger o vizitează aducându-i hrană cerească și astfel întărindu-o. A fost torturată în multe chipuri, fie cu foc, fie cu apă, fie utilizând animale, rămânând, cu toate acestea, nevătămată. Fiind adusă într-un templu păgân ca să jertfească idolilor, sfânta a sfărâmat statuia lui Zeus. Mai apoi este dusă și aruncată într-o mare foarte învolburată. Spre marea mirare a celor care au aruncat-o în mare, o corabie a reușit să se aproprie de ea, iar trei tineri frumoși la chip au reușit să o scoată din mare (Sfântul Nicodim de la Sfântul Munte spune că acei trei tineri ar fi fost cei trei fii ai ei, martirizați înaintea ei). Opt zile mai târziu sfânta Vasa a fost încredințată de către corăbieri guvernatorului insulei Alona, nu departe de Cyzicus în Propontis sau Marea Marmara, unde a fost din nou torturată. Acolo a fost bătută cu vergi înainte să i se taie capul.

În jurul anului 450, în Calcedon, o biserică a fost ridicată în cinstea ei.

Surse

• AOCA: St. Bassa, Martyr, And Her Sons
• OCA: Martyr Bassa of Edessa, and her sons

Numeroși sfinți ai Bisericii au supranumele de făcător de minuni sau taumaturg, mai rar purtător de semne, pentru faptul că sunt recunoscuți în mod special pentru faptul că au făcut și fac minuni, încă din timpul vieții, și chiar după moarte.

Și unii sfinți mai noi au această reputație, precum Sfântul Nectarie din Eghina, Taumaturgul.

Minunile și vindecările pe care le fac ei sunt desigur atribuite lui Dumnezeu, sfinții fiind mijlocitorii acestui dar al lui Dumnezeu.

Spunem, de asemenea, despre unele icoane și moaște că sunt făcătoare de minuni.

Sfinți făcători de minuni

Câțiva din sfinții care poartă supranumele sau apelativul „făcător de minuni” sunt:

• Sfântul ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei
• Sfântul mare mucenic Mina
• Cuviosul Tit, făcătorul de minuni
• Sf. ierarh Spiridon al Trimitundei
• Sfinții Cosma și Damian (Roma)
• Sfinții Cosma și Damian (Asia Mică)
• Sfinții Chir și Ioan
• Sf. mare mucenic Pantelimon

A se vedea și

• Sfinți
• Titlurile sfinților
• Minunea în Biblie