25 august / 7 septembrie

Sfântul, slăvitul și mult-lăudatul Apostol Bartolomeu, cunoscut și sub numele de Natanael, a fost unul din cei Doisprezece Apostoli. Este pomenit în Evangheliile sinoptice și în Fapte. Prăznuirea lui se face la 11 iunie (împreună cu Sfântul Apostol Barnaba) și la 25 august (mutarea moaștelor sale).

Viața

După Înălțarea Domnului, Bartolomeu a propovăduit în Asia împreună cu Apostolul Filip, cu sora lui Filip, Mariana și cu Apostolul Ioan. Mai târziu a propovăduit în India și în Armenia unde a fost martirizat. Înainte de a merge în India, el a fost crucificat cu capul în jos în Hierapolis împreună cu Apostolul Filip pentru că au omorât un șarpe uriaș pe care oamenii îl adorau și pentru că a vindecat mulți bolnavi prin rugăciunile sale. El a fost dat jos de pe cruce în timpul unui mare cutremur pentru că oamenii au crezut că Dumnezeu îi judecă; Sfântul Filip murise deja.

Apoi, el a mers în India, a tradus Evanghelia după Matei și a vindecat-o pe fiica regelui Armeniei de demență; dar invidiosul frate al regelui l-a crucificat, jupuit și apoi i-a tăiat capul.

Creștinii i-au îngropat trupul, dar datorită minunilor care se întâmplau lângă aceste moaște, păgânii au aruncat sicriul său în mare. Sicriul a ajuns în insula Lipara unde episcopul Agaton – care-l cunoscuse într-o vedenie, în timp ce dormea – l-a înmormântat într-o biserică. Sfântul Bartolomeu i-a apărut Sfântului Iosif Imnograful și l-a binecuvântat să fie capabil să cânte imnuri de credință, spunându-i: „Apa înțelepciunii să curgă peste limba ta!” De asemenea, el i-a apărut împăratului Anastasius (491-518) și i-a spus că va ocroti orașul nou construit Dara. Ulterior, moaștele sale au fost transferate la Roma unde minunile au continuat.

Imnografie

Tropar (glasul al 3-lea):

Sfinților Apostoli Vartolomeu și Varnava, rugați pe milostivul Dumnezeu

ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac (glasul al 4-lea) :

Arătatu-te-ai mare soare Bisericii,

cu strălucirile învățăturilor și ale înfricoșatelor minuni,

la lumină povățuind pe cei ce te cinstesc pe tine,

Vartolomee, Apostole al Domnului.

Iconografie

Dionisie din Furna arată Sf. Apostol Bartolomeu se zugrăvește sub chipul unui tânăr, cu început de barbă (Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, p. 149).

Surse

• Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida

Legături externe

• Apostolul Bartolomeu din cei Doisprezece (OCA)
• Întoarcerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu de la Anastasiopolis la Lipari (OCA)
• Bartolomeu și Barnaba, Sfinții Apostoli (GOARCH)
• Întoarcerea moaștelor lui Bartolomeu, Gloriosul Apostol (GOARCH)
• Martirajul Sfântului și Gloriosului Apostol Bartolomeu din Părinți Pre-Nicenieni în Biblioteca Eterică Clasică Creștină

Viaţa

Sinaxarul, citând o scriere a Sfântului Apostol Zina, arată că Sfântul Apostol Tit era cretan de origine greacă, dar dintr-o familie idolatră. A primit încă din copilărie o aleasă educație grecească clasică, de care era pasionat. Nu s-a căsătorit, trăind toată viaţa în curăţie. În preajma vârstei de 20 de ani, Sfântul Tit a devenit nemulțumit doar cu educaţia clasică greacă și a cercetat, se pare în urma unor îndemnuri de Sus, Legea evreiască, fiind atras de cuvintele Profetului Isaia. Conducătorul Cretei, unchiul său, îl trimite la Ierusalim să cerceteze cele auzite despre nașterea și minunile Domnului Iisus Hristos.

Fiind în Ierusalim, Sfântul Tit a asistat la predicile Mântuitorului și a crezut în El. A fost de faţă la pătimirile și la moartea lui Iisus Hristos pe Cruce, apoi la Învierea și Înălţarea la Cer ale Mântuitorului. În ziua Pogorârii Duhului Sfânt, viitorul apostol a auzit cu urechile lui cum, după coborârea Duhului Sfânt, Cei Doisprezece Apostoli vorbeau în limbi diferite, printre care era și limba vorbită în Creta (Fapte 2,11), iar atunci s-a convertit, ascultând cuvintele Sfântului Apostol Petru, fiind însă botezat mai târziu de Sfântul Apostol Pavel.

Sfântul Pavel îl hirotonește episcop în cetatea Gortina din insula Creta și, ulterior, îi trimite o epistolă, care îi poartă numele. Sfântul Apostol Pavel îl menţionează frecvent ca ucenic dintre elini, tovarăș de drum și/sau trimis al său (e.g. în II Corinteni 7; 8; 12, 18, în Galateni 2, la II Timotei 4, 10).

Astfel, îl însoțește pe Sfântul Pavel în Antiohia, Seleucia, Cipru, la Salamina, în insula Pafos apoi în Perga (Pamfilia), în Antiohia (din Pisidia), apoi la Iconia, în casa Apostolului Onisifor; apoi mai departe Listra și Derbe. Mai apoi, în Creta fiind conducător un cumnat al lui Tit, merge împreună cu Sfântul Pavel acolo, propovăduind și acolo Evanghelia. Au plecat apoi mai departe în Asia, apoi la Roma, unde primind Sfântul Pavel mucenicia, Sfântul Tit s-a întors în Creta, propovăduind mai departe Evanghelia și convertindu-i la credinţa în Hristos pe compatrioţii săi. Sfântul Tit a adormit în pace la venerabila vârstă de 94 sau 97 de ani, lăsând în Creta o Biserică bine consolidată.

Imnografie

Tropar (glasul al 3-lea):

Sfinților Apostoli Bartolomeu și Tit, rugați pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac (glasul al 2-lea):

Arătându-te împreună-vorbitor cu Pavel, împreună cu dânsul nouă mai înainte ai vestit Cuvântul, Apostole, grăitorule de tainele dumnezeiescului dar, Fericite Tit. Pentru aceasta strigăm către tine: Nu înceta a te ruga pentru noi toți.

Iconografie

• Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 150), arată că Sf. Apostol Tit trebuie zugrăvit în chipul unui tânăr fără barbă, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.

Surse

• en:Apostle Titus
• Sinaxar 25 august

Legături externe

• ro: Sinaxar 25 august
• ro: Viețile Sfinților, 25 august
• en: Apostle Titus (GOAA)
• en: Apostle Titus of the Seventy an Bishop of Crete (OCA)
• en: Titus the Apostle of the 70 (GOARCH)
• en: The Apostle Titus (Proloagele de la Ohrida)

Sfântul, măritul și mult lăudatul Apostol Pavel, deși nu a fost unul din cei Doisprezece Apostoli, este numit „Apostolul Neamurilor” (Romani 11:13, Galateni 2:8, 1 Timotei 2:7), el fiind convertit pe drumul Damascului de Însuși Iisus Hristos.Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Pavel, împreună cu Sfântul Petru, la 29 iunie.

Viața

Născut în Tars și numit Saul la naștere, sfântul apostol era din tribul lui Veniamin. Saul a devenit un fariseu sub Gamaliel, unul din Rabinii șefi ai iudeilor din zilele acelea. După studiile îndrumate de Marele Rabin, Saul devine unul din capii persecuțiilor împotriva creștinilor. Prezent la lapidarea Sfântului Apostol Ştefan Întâiul-mucenic (Fapte 7:58), Pavel este orbit de Iisus Hristos Însuși pe drumul Damascului (Fapte 9:1-22). Aflat de Apostolul Anania, în urma unei vedenii dumnezeiești, Saul își regretă faptele și este botezat de Anania. Curând după convertire, Saul și-a schimbat numele în Pavel, iar mai târziu a fost inclus în ceata Apostolilor. Pavel a propovăduit Evanghelia pe o zonă foarte întinsă, din Arabia până în Spania, atât la evrei cât și la păgâni. Pavel și-a petrecut viața de creștin în suferință și lucrând pentru Hristos, înființând și organizând Biserici pretutindeni. A atins o așa stare de îmbunătățire încât spune Bisericii din Galatia: „nu eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20).

Descrierea călătoriilor misionare ale lui Pavel și epistolele lui către Biserici formează o parte importantă a Noului Testament. Sfântul Pavel a fost martirizat împreună cu Apostolul Petru, în timpul împăratului Nero, prin decapitare.

Cronologie

Elemente de cronologie ale vieții Sf. Ap. Pavel (date aproximative):

• 5-10: Nașterea lui Saul / Pavel la Tars, în Cilicia
• 31-32: Martiriul sf. apostol și arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic, la care Saul participă indirect - „Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.” (FA 7, 58) - și aprobă - „Şi Saul s-a făcut părtaş la uciderea lui.” (FA 8, 1).
• 31-35: Prima persecuție a creștinilor la Ierusalim ca urmare a martiriului lui Ștefan, persecuție la care Saul participă activ - „Şi s-a făcut în ziua aceea prigoană mare împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei. Iar bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi au făcut plângere mare pentru el. Şi Saul pustiia Biserica, intrând prin case şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, îi preda la temniţă.” (FA 8, 1-3)
• 32-35: Convertirea lui Saul (FA 9). Petrece un timp la Damasc, apoi în Arabia (Galateni 1, 17).
• 36-37: Prima vizită la Ierusalim, unde petrece 15 zile cu Apostolul Petru și cu Apostolul Iacov, ruda Domnului (Galateni 1, 18-19).
• 35-43: Petrece câțiva ani la Tars.
• 43-44: Propovăduiește un an în Antiohia, împreună cu Apostolul Barnaba (Fapte 11, 22-30)
• 44-45: Pavel a doua oară la Ierusalim, împreună cu Apostolul Barnaba, ducând colecta care s-a făcut în Antiohia pentru cei din Ierusalim (Fapte 11, 27-30)
• 45-49: Prima călătorie misionară, împreună cu Apostolul Barnaba și Ioan Marcu (pentru prima parte a călătoriei). Predică în Cipru (Pafos), Pisidia (Antiohia Pisidiei), Licaonia (Iconium), Pamfilia (Fapte 13-14)
• 49-50: Sinodul apostolic de la Ierusalim, la care Sf. Pavel participă împreună cu Apostolul Barnaba.
• 50-52: A doua călătorie misionară, împreună cu Apostolul Sila (Fapte 15-18). Predică în Siria, Cilicia, Frigia, Galatia, Misia, Troa, de unde trec în Macedonia (Filipi, Tesalonic) și în Grecia (Atena, Corint). De la Corint probabil să fi scris cele două Epistole către Tesaloniceni.
• 53-58: A treia călătorie misionară. Predică 3 ani în Efes, la Troa, în Corint, în Filipi, din nou la Troa, la Milet și la Efes (Fapte 18-21). În timpul acestei lungi călătorii scrie epistolele către Filipeni, Corinteni, Galateni și Romani.
• 58-60: Arestarea, prigoana și captivitatea la Ierusalim și Cezareea (Fapte 22-26).
• 60-61: Transferul la Roma cu corabia (Fapte 27-28).
• 61-63: Doi ani captivitate limitată la Roma - era liber să se miște și să predice, dar nu avea voie să părăsească Roma (Fapte 28, 30-31). Scrie epistolele către Coloseni, Efeseni și Filimon.
• 63-64 (?): Ultimele călătorii misionare (Spania și Asia Mică) - după Clement Romanul și alte surse. În această perioadă ar fi scrie epistolele către Timotei și Tit.
• 65-67: A doua captivitate romană și martiriul în timpul lui Nero (54-68), după incendierea Romei (64).

Epistole

Biserica a inclus în canonul biblic câteva din epistolele sale către biserici:

• Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola a II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola a II-a către Timotei a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel.

Unii savanți din zilele noastre au contestat autenticitatea câtorva astfel de epistole. În special Epistola către Evrei, al cărei autor a fost disputat încă din vremea bisericii primare, este considerată ca având un alt autor. Cu toate acestea, rânduiala Bisericii prezintă aceste citiri din epistole ca „din epistola Sfântului Pavel către...”, așa cum lecțiile și comentariile Părinților Bisericii îi edifică pe credincioși privind Mântuirea.

Sărbători și posturi

Viața Sfântului Pavel, epistolele sale în particular, sunt sărbătorite anual prin zile de prăznuire și prin post. Unul din cele patru posturi anuale, postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este un post de vară care începe la nouă zile după Pogorârea Sfântului Duh și ține până la prăznuirea lor în 29 iunie.

Intermedieri

Sfântul Pavel este patronul și cel care intervine, printre alții, pentru călătorii pe mare și pentru cei care propovăduiesc.

Imnuri

Tropar (Glasul 4)

Primul înscăunat dintre apostoli,

dascălul lumii întregi:

Imploră-l pe Stăpânul a toate

Să dea lumii pacea Sa,

și multă milă sufletelor noastre!

Condac (Glasul 2)

Doamne, ai luat spre odihnă veșnică

și pentru bucuria binecuvântărilor Tale

pe cei doi propovăduitori inspirați de Duhul Sfânt și întâii între Apostoli,

pentru că ai bine primit osteneala lor ca și moartea lor ca o ardere bine plăcută Ţie,

pentru că numai Tu vezi în inima omului.

Condac (Glasul 2)

Astăzi Hristos Piatra primește cu mare slavă

Stânca Credinței și întâiul între,

Împreună cu Pavel și cu cei Doisprezece,

A căror pomenire o facem cu nerăbdarea credinței,

Arătându-I slavă celui ce ne-a arătat slava!

Surse

• Sfântul Nicolae (Velimirovici), Proloagele de la Ohrida
• Jean Cantinat, Vie de saint Paul Apôtre, Paris, 1964
• R. Fabris, Per leggere Paolo, Borla, Roma, 1993

Legături externe

• Blog dedicat Sf. Ap. Petru și Pavel
• Viața și activitatea Sfântului Apostol Pavel
• Noul Testament
• https://fr.wikipedia.org/wiki/Paul_de_Tarse

• The Holy Glorious and All-Praised Leader of the Apostles, Paul (OCA)
• Peter and Paul, the Holy Apostles (GOARCH)

Părintele nostru în rând cu sfinții Mina, Patriarh al Constantinopolului este pomenit de Biserică în 25 august.

Viața

Sfântul Mina a fost întâi preot și supraveghetor al Casei Sfântului Samson, un ospiciu pentru săraci și nevoiași din Constantinopol în timpul domniei Sfântului Împărat Iustinian cel Mare.

Din cauza virtuții sale desăvârșite și mărturisirii ferme a Ortodoxiei, el a devenit Patriarh al Constantinopolului.

La începutul anului 536 Sfântul Agapet I, Papă al Romei a venit la Constantinopol pentru a-l demite pe ereticul Antim I, iar fiind acolo a participat la hirotonirea Sfântului Mina. Mai târziu, în 547, în timpul Controversei celor Trei Capitole, Papa Vigiliu a sosit la Constantinopol și l-a scos pe Mina din comuniune pentru patru luni. Mina a ripostat prin scoaterea numelui papei din diptic. În scurt timp, cei doi s-au împăcat, dar în 551, Sf. Mina a iarăși excomunicat de Roma pentru o scurtă perioadă.

Sfântul Patriarh Mina a păstorit în scaunul Constantinopolului vreme de șaisprezece ani. În timpul acesta a fost sfințită faimoasa Biserică Sfânta Sofia, Înțelepciunea lui Dumnezeu. Sfântul Mina a adormit în pace în anul 552.

Legături externe

• St Menas the Patriarch of Constantinople- OCA Website
• Menas - Church of Constantinople website