28 august / 10 septembrie

Avva Moise Arapul sau Moise Etiopianul sau Moise cel din tâlhari a fost unul din marii Părinți ai pustiei Egiptului la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului ai V-lea. A fost contemporan cu sfântul Arsenie cel Mare (prăznuit la 8 mai). A murit ca mucenic în anul 407, când tribul berberic al mazakinilor (Libia) a distrus Schetia. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 28 august.

Viața

Cuviosul Moise era etiopian de neam și s-a născut în jurul anului 330. A fost în tinerețe sclavul unui magistrat, dar acesta l-a alungat pentru multele răutăți pe care le făcea, așa că a devenit un tâlhar de temut. Acesta în cele din urmă, venind întru umilință, din oarecare primejdie, s-a pocăit și s-a dus la Schetia, în pustia Egiptului, unde a fost primit de avva Isidor preotului Schitului și de avva Macarie cel Mare (prăznuit la 19 ianuarie), care l-au catehizat (că era păgân), l-au botezat și l-au învățat viața călugărească.

Intrând în viața monahală, cuviosul Moise s-a nevoit foarte mult, cu rugăciune și post, în lupte duhovnicești. Fiind puternic chinuit de diavol, care încerca să îl ispitească cu patimile sale dinainte - mâncarea, băutura prea multă și curvia. I-a mărturisit toate luptele sale avvei Isidor, care l-a mângâiat, spunându-i ca toți cei nou intrați în viața monahală sufereau astfel de ispite de la cel rău și arătându-i cum să se împotrivească ispitelor.

Se spune despre avea Moise că noaptea, când bătrânii dormeau, trecea pe la chiliile lor și le umplea cu apă, pe care o lua de la un izvor aflat la mare depărtare.

După mulți ani de lupte duhovnicești, din pizmă, diavolul l-a lovit, făcându-i o rană la picior, rană de pe urma căreia a suferit mult și a căzut la pat. Când a priceput că această suferință îi venise de la cel rău, și-a înmulțit nevoințele și și-a înăsprit posturile, până când trupul său a ajuns cu totul uscat. Dumnezeu, făcându-i răbdarea, l-a vindecat și i-a ridicat suferința, iar cuviosul s-a umplut de harul Duhului Sfânt.

După o vreme, a devenit părintele și povățuitorul duhovnicesc a peste 500 de frați, care l-au ales să fie hirotonit preot. Când a venit înaintea Patriarhului ca să fie hirotonit, acesta, voind să îl încerce, a pus clericii să îl alunge din altar, zicându-i: "Arapule, ieși afară!". Cuviosul a ieșit afară, ascultător, iar clericii pe care patriarhul îi trimisese după el ca să asculte ce va spune l-au auzit mustrându-se pe sine și zicând: : „Câine, bine ţi-a făcut! Bine ţi-a făcut, trup negru! Dacă nu eşti vrednic, cum îndrăzneşti a intra în altar? Nu eşti om, şi pentru ce te duci la oameni, care sunt slujitorii lui Dumnezeu?”. Clericii au spus toate acestea patriarhului, care l-a chemat înapoi și l-a hirotonit în treapta preoții, zicând: "Moise s-a făcut de acum cu totul alb!"

Într-o zi, avva Moise s-a dus împreună cu mai mulți bătrâni la sfântul Macarie cel Mare, care le-a zis: "Văd între voi pe unul care va primi cununa muceniciei". Sfântul Moise a răspuns că era probabil vorba despre el, citând cuvintele Scripturii, că "Cel ce scoate sabia, de sabie va pieri" (Matei 26, 52). După ce s-au întors la mănăstire, la scurtă vreme au năvălit berberii. Cuviosul le-a spus fraților că aceia care voiau să scape, să scape cu fuga, însă el avea să rămână, căci aștepta demult această zi. Berberii au pătruns în mănăstire și l-au ucis, dimpreună cu șapte alți frați. Unul din aceștia, care se ascunsese, a văzut coborându-se deasupra fraților uciși șapte cununi, iar deasupra lui stătea o cunună care îl aștepta; ieșind atunci afară, a fost prins și el și ucis de berberi.

Moaștele sale se află în Mănăstirea coptă a Maicii Domnului din El-Baramous în Egipt.

Imnografie

Tropar, glasul 4:

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Moise. Şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condac, glasul al 4-lea:

Pălmuind fețele etiopienilor celor înșelegători, ca un soare luminos ai strălucit, luminând sufletele noastre, ale celor ce te cinstim pe tine, Moise prea-fericite.

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petra
• Paladie, Istoria lausiacă, 19 - (en) http://www.tertullian.org/fathers/palladius_lausiac_02_text.htm#C19
• Petericul egiptean, seria alfabetică, „Petru avva Moise”

Legături externe

• (ro) sinaxar 28 august: http://calendar-ortodox.ro/luna/august/august28.htm
• (en) GOARCH: Moses the Black of Scete
• (en) OCA: Venerable Moses the Ethiopian of Scete

Iezechia (Ezechia în unele traduceri; n. 715 - d. 687 î.Hr) a fost fiul lui Ahaz și al lui Abia (fata lui Zaharia), împărat al lui Iuda în sec VIII-VII. Şi-a pus nădejdea (încrederea) în Domnul așa cum n-a făcut-o până la el și nu o va face nici după el vreun împărat al lui Iuda (4 Regi 18.5). În cei 29 de ani de domnie a restabilit credința adevărată și puternică în Dumnezeu prin nimicirea idolatriei, ținerea sărbătorilor și prin respectarea tuturor regulilor legii lui Moise. Intrat în conflict cu împăratul asirienilor, puternicul, batjocoritorul și vicleanul Sanherib, Ezechia beneficiază de ajutorul nemijlocit al lui Dumnezeu care nimicește fără luptă, printr-un înger, o mare parte din armata acestuia. Acțiunea îngerului a luat forma unei plăgi (Britannica, Encarta), Herodot spunând că a fost vorba de o plagă cauzată de șoarecii de câmp (Encarta 2006). Sanherib se întoarce în Asiria, unde este ucis chiar de fiii săi. Ezechia se îmbolnăvește de moarte dar, rugându-se la Dumnezeu, capătă de la acesta vindecare și prelungirea vieții cu 15 ani. Părăsit de Dumnezeu care vroia să-l încerce, el devine îngâmfat și se fudulește cu bogățiile sale unor soli babilonieni. Isaia îi proorocește unele nenorociri, Ezechia se smerește din mândria sa împreună cu locuitorii Ierusalimului și face ca mânia Domnului să nu vină peste el în timpul vieții sale. A făcut unele lucrări practice de aducerea apelor în cetatea Ierusalimului. Isaia a fost proorocul care l-a sfătuit și pe care l-a ascultat.

Domnia sa este evocată în Cartea a patra a regilor cap.18-20 și Cartea a II-a a Cronicilor, cap 29-32.

Biserica Ortodoxă îi face prăznuirea pe 28 august.

Considerații generale

Ezechia „a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David” (4 Regi 18.3). El „și -a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; și dintre toți împărații lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n'a fost nici unul ca el”(4 Regi 18.5) sub acest aspect al încrederii (nădejdii) în Domnul.

Restabilirea credinței în Dumnezeu

Ezechia a deschis ușile Casei Domnului, le-a dres, a curățit Casa Domnului de lucrurile necurate care au fost scoase și aruncate în pârâul Chedron. Apoi a adus jertfe de ispășire pentru păcatele întregului Israel și poporul a adus jertfe de mulțumire. A vestit sărbătorirea Paștelor Domnului chemând pe toți din Israel și Iuda la pocăință și la participarea la sărbătoare, care a durat două săptămâni, fiind cea mai fastuoasă sărbătoare de la Solomon până atunci. Ezechia a nimicit toți idolii la care se închina poporul. A orânduit slujbele preoților și leviților, a dat o parte din averile sale pentru arderile de tot de la sărbători și a poruncit poporului sa dea preoților și leviților partea cuvenită lor (primele roade și zeciuiala din toate), potrivit legii lui Moise.

Înfrângerea lui Sanherib

Tensiuni

Ezechia s-a răsculat împotriva împăratului Asiriei, și nu i -a mai fost supus (4 Regi 18.7). Sanherib cucerește Samaria de la împăratul Israelului, Osea (4 Regi 18.9-12). Apoi se suie împotriva lui Iuda punând stăpânire pe cetățile întărite în Iuda. Ezechia îi spune lui Sanherib că a greșit și că va purta ce bir va pune asupra sa. Şi împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur.„Ezechia a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului.16Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, și a dat împăratului Asiriei, aurul cu care acoperise ușile și ușiorii Templului Domnului." (4 Regi 18.13-16). Se pare că suma întreagă cerută nu a putut fi dată de Ezechia.

Mesajul lui Rabșache

Rabșache, purtătorul de cuvânt al lui Sanherib, are un mesaj arogant (4 Regi 18.23-24,33-35), batjocoritor la adresa lui Dumnezeu (4 Regi 19.4), înjositor la adresa poporului (4 Regi 18.27) și viclean căci acesta promite bunăstare poporului (4 Regi 18.31-32) în schimbul supunerii, strigându-și propunerea tare, în auzul poporului și în limba acestuia (4 Regi 18.26-27). „Poporul a tăcut, și nu i -a răspuns o vorbă; căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeți.``„Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia, cu hainele sfîșiate, și i-au spus cuvintele lui Rabșache., Când a auzit împăratul Ezechia lucrul acesta, și-a sfâșiat hainele, s'a acoperit cu un sac, și s'a dus în Casa Domnului./A trimes pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, și pe preoții cei mai bătrâni, acoperiți cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoț (4 Regi 18.36-19.2).

Proorocirile lui Isaia și împlinirea lor

Isaia le spune că Dumnezeu va pune în el un duh care îl va face ca la auzul unei vești să se întoarcă în țara lui și că va cădea ucis de sabie în țara sa (4 Regi 19.7). Lucrul se întâmplă întocmai: acesta aude că împăratul Etiopiei, Tirhaca, a pornit un război împotriva lui și se întoarce în țara lui. Apoi trimite soli lui Ezechia cu același mesaj batjocoritor. Ezechia se roagă Domnului să izbăvească țara din mâna lui Sanherib (4 Regi 19.14-19). Isaia îi spune lui Ezechia mesajul Domnului: Dumnezeu va pune belciugul în nările lui Sanherib din pricina furiei sale împotriva Domnului și a trufiei sale care ajuns la urechile Domnului dar nu va exista nicio luptă (4 Regi 19.21-28-32-34). „În noaptea aceea, a ieșit îngerul Domnului, și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Şi când s'au sculat dimineața, iată că toți erau niște trupuri moarte. 36Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s'a întors; și a locuit la Ninive. 37Şi, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec și Şarețer, fiii săi, l-au ucis cu sabia (împlinind profeția Domnului - 4 Regi 19.7) și au fugit în țara Ararat. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon (4 Regi 19.35-37, 2 Cron 32.21-23).

După înfrângerea lui Sanherib „23. Mulți au adus Domnului daruri în Ierusalim, și au adus daruri bogate lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s'a înălțat în ochii popoarelor (2 Cron 32.23).

Boala și însănătoșirea lui Ezechia

Ezechia a fost în acea vreme bolnav de moarte iar Isaia i-a spus să se pregătească de moarte. Dar Ezechia s-a rugat Domnului cu lacrimi aducându-I aminte de credincioșia și curăția sa de inimă. Atunci Domnul i-a transmis tot prin Isaia că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea, că se va face sănătos și a treia zi se va sui la Casa Domnului. Şi că a hotărât să mai adauge 15 ani la zilele lui. Isaia a zis: „Luați o turtă de smochine.” Au luat-o și au pus -o pe umflătură. Şi Ezechia s-a vindecat. (4 Regi 20.1-7)

Bogățiile

27 Ezechia a avut multe bogății și multă slavă. Şi -a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi, și de toate lucrurile care se pot dori; 28 hambare pentru roadele de grîu, de must și de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite, și staule pentru oi. 29 Şi -a zidit cetăți, și a avut belșug de boi și de oi; căci Dumnezeu îi dăduse multe avuții (2 Cron 32.27-29).

Îngâmfarea și smerirea lui Ezechia

Dar Ezechia n'a răsplătit binefacerea pe care a primit–o (vindecarea și primirea a încă 15 ani de viață), căci i s'a îngâmfat inima. Aceasta s-a datorat bogățiilor (2 Cron 32.27-29). În fudulia sa și părăsit de Dumnezeu care vroia să-l încerce (2 Cron 32.31) a arătat unor soli din Babilon aparținând lui Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, toate locurile unde-și ținea lucrurile de preț. Proorocul Isaia îi spune că vor veni vremuri în care vor duce în Babilon toate lucrurile de preț adunate inclusiv de părinții săi astfel încât nu va rămâne nimic iar pe fiii săi îi vor face fameni slujitori în casa împăratului. 4 Regi 20.12-18; acesta fiind semnul mâniei Domnului - 2 Cron 32.25. El îi spune că acest cuvânt al Domnului este bun căci „va fi liniște și pace în timpul vieții lui (4 Regi 20.19). Ezechia s'a smerit din mîndria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, și mânia Domnului n'a venit peste ei în timpul vieții lui Ezechia.(2 Cron 32.26)

Lucrări practice

Ezechia a astupat și gura de sus a apelor Ghihon și le-a adus în jos spre apus de cetatea lui David (2 Cron 32.30). El a făcut iazul și canalul de apă și a adus apele în cetate (4 Regi 20.20).

Descoperiri arheologice

Tunelul lui Iezechia

În 1838 Edward Robinson a descoperit un tunel de apă care a fost identificat ca fiind al lui Ezechia. În 1880 un localnic a descoperit o inscripție în interiorul tunelului, care consemnează că tunelul a fost excavat din est și din vest, lucrătorii întâlnindu-se la mijloc. Tunelul are aproximativ 554 m. Este confirmată relatarea din IV Regi 20.20: „Celelalte fapte ale lui Iezechia, luptele lui și cum că el a făcut iazul și canalul pentru adus apă în cetate, sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda...". Biblia spune pe de altă parte că Iezechia a astupat izvoarele de apă care erau afară din cetate pentru ca regele asirian Sanherib să nu găsească apă.(2Cron32.1-4) Tunelul pornește de la Izvorul Gihon și ajunge la Bazinul Siloamului. El se poate străbate la ora actuală de către vizitatori.

Un zid

După 1967, în cursul unor excavații desfășurate la Ierusalim, în zonele orașului vechi„ a ieșit la lumină o porțiune de 65 m a unui zid lat de 7 m. El a fost datat ca fiind în sec al VIII-lea grație ceramicii descoperite acolo. Acest zid se leagă de eforturile de construcție ale lui Ezechia menționate în Biblie în 2 Cron 32.5.

Amprentă de sigiliu cu numele lui Ezechia

În siturile din Iuda de la sfârșitul secolului al VII-lea s-au descoperit peste o mie două sute de vase mari (sau numai toartele vaselor), fiecare purtând o amprentă a unui sigiliu care se citește lmlk adică „pentru rege”, urmată în unele cazuri de numele unei cetăți. Acestea par să fi făcut parte dintr-un sistem de distribuție instituit de Ezechia pentru a se asigura că există provizii suficiente pentru asediul asirian. Peste cinci sute au fost găsite la Lahiș în stratul de distrugere de la sfârșitul sec. al VIII-lea. Una dintre amprentele de sigiliu îl numește efectiv pe Ezechia ca rege al lui Iuda.

Analele lui Senaherib trec sub tăcere finalul campaniei în Ierusalim

Senaherib evocă pe larg cea de-a treia campanii în analele sale, rapoarte anuale ale celor mai importante realizări ale sale. După campania din Fenicia, el a atacat Filistia în Sud și i-a prins pe regii răzvrătiți ai Ascalonului și ai Ecronului, care-și plănuiseră revolta odată cu cea a lui Ezechia. Apoi Senaherib a invadat Iuda. El afirmă că a asediat 46 dintre cetățile fortificate ale lui Iuda. Lahișul este una dintre aceste cetăți și Biblia menționează atacul lui Senaherib asupra acesteia (4 Regi 18.14,17, 19.8). Ierusalimul este și el amintit la loc de frunte, regele asirian fălindu-se că a încercuit capitala ca pe o „pasăre în colivie”. Biblia arată că un înger a ucis 185 000 soldați asirieni în noaptea de dinaintea bătăliei iar regele s-a întors la Ninive. „Demn de remarcat este faptul că relatările sale bombastice trec sub tăcere finalul campaniei din Ierusalim” (J.K. Hoffmeier, pag. 110). Senaherib și-a celebrat victoria asupra lui Iuda, concentrându-și reliefurile sculptate asupra evenimentelor de la Lahiș și nu asupra celor din Ierusalim.

Moartea

Iezechia a murit la vârsta de 54 de ani și a fost îngropat cu înalte onoruri la Ierusalim.

Sărbătorirea

Amintirea Dreptului Iezechia se prăznuiește și în Duminica iertării (a lăsatului sec de brânză), în Duminica Sfinților Strămoși și la 28 august.

Iconografie

Conform Erminiei lui Dionisie din Furna (ed. Sofia, București, 2000, p. 88), regele Ezechia, fiul lui Ahaz trebuie zugrăvit ca un bătrân cu barba țuguiată.

Note

1. ↑ Similar, Iosia reprezintă excelența absolută în ceea ce privește întoarcerea la Domnul cu toată inima, cu tot sufletul și cu toate puterile - 4Regi23.25, iar Solomon excelența absolută în ceea ce privește înțelepciunea și priceperea - 3 Regi 3.12
2. ↑ J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, Editura Casa Cărții Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8
3. ↑ http://www.bibleplaces.com/heztunnel.htm
4. ↑ http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0305440305001688
5. ↑ http://www.israel-resort-vacation.com/hezekiah%E2%80%99s-tunnel-living-proof-of-god%E2%80%99s-greatness-throughout-human-history/
6. ↑ http://www.youtube.com/watch?v=boC7lOV-1PU
7. ↑ http://articolecrestine.com/subcategorie-1/arheologia-si-reconstituirea-istoriei/6-dezgroparea-palestinei-antice.html
8. ↑ J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, Editura Casa Cărții Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8
9. ↑ Jerusalem: an archaeological biography, Hershel Shanks,Random House, 1995, p. 80.
10. ↑ Jewish Quarter Excavations in the Old City of Jerusalem: The finds from areas A, W and X-2 : final report. Volume 2 of Jewish Quarter Excavations in the Old City of Jerusalem: Conducted by Nahman Avigad, 1969-1982, Nahman Avigad, Hillel Geva, Israel Exploration Society, 2000.
11. ↑ J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 108-111, Editura Casa Cărții Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8
12. ↑ J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 108-111, Editura Casa Cărții Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8

Bibliografie

• Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament cu trimiteri, traducere Dumitru Cornilescu, ISBN 0 564 01708 6
• J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 108-111, Editura Casa Cărții Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8
• http://www.encyclopedia.com/topic/Hezekiah.aspx#3
• Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
• Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2