11 octombrie / 24 octombrie

Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Filip (din Cei Șaptezeci), și unul din Cei Șapte Diaconi, este pomenit de Biserică la 11 octombrie. El s-a născut în Palestina, a fost căsătorit și a avut copiiSfântul Apostol Filip (14 noiembrie), care a fost unul din Cei Doisprezece Apostoli.

Viața

După Pogorârea Duhului Sfânt, Cei Doisprezece Apostoli l-au făcut pe Filip, împreună cu alți șase, diacon în Biserica din Ierusalim. Ei l-au însărcinat cu primirea darurilor de la credincioși și cu grija văduvelor, a orfanilor și nevoilor acestora. Când a început persecutarea creștinilor și evreii l-au lapidat pe Sfântul Ștefan Întâiul-mucenic, cel mai bătrân dintre cei Șapte Diaconi, Apostolul Filip, a părăsit Ierusalimul și s-a dus în Samaria. Acolo el a propovăduit cu mare succes creștinismul. Printre cei convertiți se numără și Simon Magul, care, „după ce a fost botezat, l-a însoțit pe Filip” (Fapte 8:9-13).

La porunca unui înger al Domnului, Sfântul Filip s-a dus să aștepte pe drumul care lega Ierusalimul de Gaza. Acolo a întâlnit un oficial al reginei Etiopiei, pe care, de asemenea, l-a convertit la creștinism (Fapte 8:26-39). Sfântul ucenic Filip a propovăduit fără odihnă Cuvântul lui Dumnezeu în multe regiuni din Orientul Apropiat, din jurul Palestinei. La Ierusalim, Apostolii l-au ridicat la treapta de episcop și l-au trimis la Tralles în Asia Mică, unde a botezat mulțime multă. Sfântul Filip a murit la adânci bătrâneți.

Imnografie

Tropar (glasul al 4-lea)

Lumea se împodobește și Etiopia se bucură, că de tine a fost luminată și cu a ta cunună împodobită. Strălucită face pomenirea ta, drept-vorbitorule Filip. Împlinit-ai o cale vrednică de Evanghelie, că pe toți i-ai învățat să creadă în Hristos. De aceea Etiopia își întinde mâinile către Dumnezeu: Roagă-te Lui, Filipe, să ne dăruiască nouă mare milă.

Tropar (glasul al 3-lea):

Apostole Sfinte, Filipe, roagă-L pe milostivul Dumnezeu

să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac (glasul al 4-lea):

Luminat fiind cu Preasfântul Duh, plinirile pământului le luminezi cu învățăturile tale și cu strălucirile minunilor, de sfințenie tăinuitorule, apostole Filipe.

Condac (glasul al 4-lea):

Următor făcându-te Învățătorului tău, Apostole, pentru Dânsul cu credință ai slujit la trebile sfinților săi. Pentru aceea, toți credincioșii te fericim.

Iconografie

Dionisie din Furna, în Erminia sa, arată că Sf. Apostol Filip trebuie zugrăvit în chipul unui tânăr, cu un început de barbă, neagră și scurtă, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.

Note

1. ↑ Tradiția transmite că Apostolul Filip a avut patru fete: Eutihia, Haritina și Ermiona sunt pomenite în ziua de 4 septembrie; după o tradiție păstrată de martirologiile occidentale, sfânta muceniță Irais sau Raisa, prăznuită pe 5 septembrie, ar fi a patra dintre fiicele sfântului Filip, și este prăznuită cu o zi după celelalte dintre surorile ei, pentru că ar fi primit mucenicia a doua zi după ele.
2. ↑ Tropar tradus din limba engleză.
3. ↑ Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Editura Sophia, București, 2000, pp. 149, 188.

Legături externe

• Apostle Philip of the Seventy, One of the Seven Deacons, October 11 (OCA)
• Apostle Philip the Deacon of the Seventy, January 4 (OCA)
• Philip the Apostle of the 70, one of the 7 Deacons (GOARCH)

Cel întru sfinți cuviosul Teofan Mărturisitorul, numit și Teofan Graptulepiscop de Niceea. A fost fratele mai tânăr al sfântului Teodor Mărturisitorul (prăznuit la 27 decembrie), și un cunoscut imnograf. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 11 octombrie.

Viața

Frații au primit o educație excelentă și au fost implicați în mod special în filosofie. Dedicându-se cunoașterii lui Dumnezeu, s-au stabilit în Lavra Sfântului Sava. Aici, Sfântul Teofan a fost tuns în monahism și mai târziu a devenit ieromonah.

Sfinții frați erau renumiți ca apărători ai cinstirii icoanelor. Ei au împlinit cu îndrăzneală misiunea încredințată de Patriarhul Ierusalimului și au mers la Constantinopol pentru a-l denunța pe împăratul iconoclast Leon al V-lea Armeanul (813-820). Ulterior, i-au denunțat și pe împărații iconoclaști Mihail Balbos (820-829) și Teofil (829-842).

Sfinții au fost supuși închisorii, foamei și chiar torturii. Împăratul Teofil a poruncit să li se scrie pe fețe cu ace înroșite o frază insultătoare la adresa lor, motiv pentru care sunt numiți „Însemnații” sau „Brandații”. „Scrieți ce vreți, dar la Judecata de Apoi veți citi propria voastră scriere”, i-au spus frații chinuiți împăratului. Teodor a fost trimis la închisoare, unde și-a aflat sfârșitul (+833), iar Teofan a fost trimis în exil.

Odată cu restaurarea cinstirii icoanelor, Sfântul Teofan a fost eliberat din exil și hirotonit episcop de Niceea. Sfântul a scris aproximativ 150 de canoane, printre care și un frumos canon în apărarea sfintelor icoane. A trecut la cele veșnice în jurul anului 850.

Surse

• St Theophanes the Confessor and Hymnographer, Bishop of Nicea (OCA)

Legături externe

• Theophanes the Confessor, Bishop of Nicaea (GOARCH)
• The Venerable Theophanes the Branded (Proloagele de la Ohrida)

Note

1. ↑ Graptos (gr.) în limba greacă înseamnă „înscrisul”, pentru că a fost înscris cu fierul roșu în timpul mărturisirii lui.

Sfântul mucenic Teodor Mărturisitorul, numit și Teodor GraptulTeofan Mărturisitorul (prăznuit la 11 octombrie) și Imnograful, a fost un călugăr din Lavra Sf. Sava cel Sfințit din Țara Sfântă, care a mărturisit credința ortodoxă în ceea ce privește cinstirea sfintelor icoane în timpul perioadei iconoclaste din secolul al IX-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 27 decembrie.

Viața

Fiul lui Iona, Preotul și fratele lui Teofan Mărturisitorul, Teodor s-a născut în jurul anului 775 în Kerak, Moab, în prezent Iordania. A crescut în Ierusalim ca un tânăr evlavios și a intrat în Lavra a Sfântului Sava din Ierusalim. Acolo a fost tuns în monahism și a devenit monah. La Lavră, a devenit cunoscut pentru inteligența și fidelitatea sa față de regulile mănăstirii.

Cu timpul, Teodor a fost hirotonit preot. Când a început a doua perioadă de iconoclasm odată cu urcarea pe tronul imperial a împăratului Leon V Armeanul în 813, Teodor, care era un apărător fervent al venerării icoanelor, a fost trimis de către Patriarhul Ierusalimului ca emisar al său la împărat pentru a-l convinge să nu se amestece în chestiunile bisericești. Dar, Leon l-a biciuit pe Teodor și l-a trimis, împreună cu fratele său Teofan, în exil pe o insulă din Marea Neagră. Li s-a permis să se întoarcă la Lavra Sfântului Sava după asasinarea lui Leon în 820.

Când împăratul iconoclast Teofil a urcat pe tronul imperial în 829, persecuțiile împotriva iconodulilor au revenit și Teodor și Teofan au fost din nou supuși torturii și exilați. Chemați de iconoclaști la Constantinopol în 831 pentru a discuta reconcilierea și acceptarea iconoclasmului, Teodor și fratele său au refuzat. Ei au fost apoi predați torționarilor care i-au supus pe frați la o tortură specială, având, pe parcursul a două zile, un vers iambic de 12 rânduri tăiat pe frunțile lor. Au fost apoi torturați din nou înainte de a fi exilați într-o închisoare din Apameea, Bitinia.

În închisoare, Teodor a murit ca martir în jurul anului 841.

Surse

• Saint Theodore

Legături externe

• OCA: St. Theophanes the Confessor and Hymnographer, Bishop of Nicea

Note

1. ↑ Graptos (gr.) în limba greacă înseamnă „înscrisul”, pentru că a fost înscris cu fierul roșu în timpul mărturisirii lui.

Sfântul Nectarie a fost patriarh al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului între anii 381 - 397. A fost fratele mai mare al Sf. Arsachie din Tars, cel care, mai târziu, a fost şi el patriarh al Constantinopolului (în 404-405). Deși laic și nebotezat, Nectarie a fost ales de popor, de cler și de împăratul Teodosie să urmeze în scaunul de episcop de Constantinopol în locul sfântului Grigorie Teologul. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 11 octombrie.

Viața

Se cunosc puține despre copilăria și tinerețea lui Nectarie. S-a născut în Tars, într-o familie senatorială. A fost [pretor] la Constantinopol. Fratele său, Arsachie, a fost, de asemenea, Arhiepiscop al Constantinopolului din anul 404 până în 405. Cu toate acestea, pe când era doar catehumen, ducea o viață sfântă. Pregătindu-se pentru o călătorie în Tars, Nectarie i-a cerut lui Diodor , episcopul din Tars, care venise la Constantinopol pentru a participa la Sinodul II Ecumenic, să ducă o scrisoare pentru el. Episcopul Diodora fost atât de tare impresionat de purtarea și aspectul lui Nectarie încât s-a hotărât ca Nectarie să fie propus să devină episcop. Episcopul Diodor i-a cerut lui Nectarie să-și amâne reîntoarcerea în Tars și l-a luat să îl prezinte Episcopului Meletie al Antiohiei.

După demisia Arhiepiscopului Grigorie din funcția de Arhiepiscop de Constantinopol în timpul sinodului, Împăratul Teodosie le-a cerut episcopilor prezenți la sinod să îi sugereze candidați pentru scaunul vacant, din care el să facă alegerea. Episcopul Meletie a pus numele lui Nectarie în ultima poziție pe lista sa. Din listele trimise, Împăratul Teodosie l-a selectat pe Nectarie ca fiind alegerea sa pentru Arhiepiscop al Constantinopolului. Alegându-l pe Nectarie, împăratul i-a surprins pe toți, deoarece Nectarie încă nu fusese botezat. Poporul din Constantinopol a fost încântat la auzul acestei vești. După ce a fost botezat și primit în rândul preoților, Nectaie a fost hirotonit episcop și instalat Arhiepiscop al Constantinopolului cu tot fastul și a devenit imediat președinte al Sinodului II Ecumenic.

La început, o parte din episcopii apuseni, care se opuseseră acestei alegeri, au încercat să demareze un sinod care să reconsidere această alegere. Dar alegerea Arhiepiscopului Nectarie a rămas în vigoare, în ciuda unui sinod din Roma de la care nu ne-au rămas nici înregistrări ale lucrărilor și nici ale felului cum au considerat chestiunea alegerii lui Nectarie. Pe de altă parte, o scrisoare a lui Nectarie către episcopii de [Iliria] notează că, într-un final, Biserica Romei acceptase să îl recunoască pe le dar și pe Arhiepiscopul Flavian I al Antiohiei, care, de asemenea, fusese ales în aceeași perioadă.

În timpul păstoriri lui Nectarie în Constantinopol, au continuat disputele cu arienii. În ciuda decretelor apiscopilor și împăratului, arienii au continuat să-și răspândească doctrinele. Împăratul Teodosie a adunat toate partidele la Constantinopol pentru o mare discuție în iunie 383, sperând să reconcilieze toate diferendumurile. Înainte de aceasta, el a trimis după Nectarie și i-a cerut ca toate întrebările să fie dezbătute până la capăt. Întorcându-se acasă, Nectarie, plin de neliniște, s-a consultat cu Episcopul [novationist] Agelis, care s-a simțit depășit de arbitrarea unei astfel de controverse. Cu toate acestea, el avea un referent, Sisinnius, filozof și teolog, la care a apelat pentru disputa cu arienii. Sisinnius a sugerat ca ei să adune mărturii ale vechilor Părinți ai Bisericii despre doctrina Fiului și să ceară liderilor câtorva facțiuni să spună dacă acceptă autoritatea acestora sau doresc să fie anatemizați. Atât Episcopul Nectarie cât și Împăratul Teodosie au acceptat această sugestie. Când episcopii s-au întâlnit, Teodosie i-a întrebat dacă ei îi respectă "...pe învățătorii care au trăit înainte de divizarea ariană?" Adunarea episcopilor a confirmat acest lucru. Atunci, el i-a întrebat dacă sunt de acord, "...cu mărturiile solide și de încredere ale adevăratei doctrine creștine?". Această întrebare, însă, a produs o divizare printre episcopi, și astfel, împăratul a ordonat fiecărei facțiuni să emită o declarație scrisă a propriei doctrine. Când acest lucru a fost făcut, episcopii s-au adunat la palatul imperial unde împăratul i-a primit cu prietenie și apoi s-a retras să studieze confesiunile lor scrise. După ce le-a studiat, Teodosie le-a respins și le-a distrus pe toate, cu excepția celei ortodoxe, deoarece a simțit că ceilalți au introdus o divizare în Sfânta Treime.

Atunci, Teodosie, a interzis tuturor sectele, cu excepția [novaționiștilor], să țină slujbe religioase, sau să își publice doctrinele sau să hirotonească preoți, sub amenințarea cu pedepse aspre.

Tspre sfârșitul păstoririi sale, Nectarie a abolit instituția preotului penitent, ale căror sarcini erau să primească spovedaniile înainte de Sfânta Împărtășanie. Exemplul său a fost urmat de aproape toți ceilalți episcopi.

A murit în 397, an în care Sf. Ioan Gură de Aur (Ioan I Hrisostom) a devenit patriarh al Constantinopolului.

În „Prolegomena pentru Sfântul localnicul Sinod cel al doilea adunat în Constantinopol” se găseşte următorul textː

„Sfântul şi localnicul sinodul (soborul) acesta s-a adunat în Constantinopol după sfântul şi ecumenicul al 2-lea sinod, în anul 394 după Dositei, şi după adunarea sinoadelor, cea de Milie făcută, sub împărăţia lui Arcadie şi a lui Onorie. Iar de faţă întru dânsul au fost trei patriarhi, Nectarie al Constantinopolului, Teofil al Alexandriei, şi Flavian al Antiohiei, şi alţi 17 episcopi anume, şi alţii mulţi nenumiţi, împreună cu toată ieratia (preoţimea), şezând în fotistirion (locul unde stătea colimvitra celor ce se botează) a Bisericii mari. Iar pricina adunării sinodului acestuia a stătut pricina a doi episcopi Agapie şi Vagadie, care cereau să episcopească întru aceeaşi vreme amândoi în episcopia Vostris. Şi mai ales, pentru că ajunsese a se caterisi Vagadie numai de doi episcopi, care şi se săvârşise atunci în timpul acestui sinod”.

Arsachie din Tars a fost patriarh al Constantinopolului, urmând sfântului Ioan Gură de Aur în anul 404. Arsachie a ocupat tronul patriarhal din capitala imperiului bizantin mai puțin de un an, deoarece nu a fost pe deplin acceptat de poporul din Constantinopol, datorită condițiilor în care a fost ales după trimiterea în exil a sf. Ioan Gură de Aur. Arsachie era frate bun cu patriarhul Nectarie al Constantinopolului. Este prăznuit în Biserica Ortodoxă la data de 11 octombrie, împreună cu arhiepiscopul Sisinie al Constantinopolului.

Viața

Arsachie era originar din Tars, în Cilicia (Turcia de azi). S-a născut probabil în a doua jumătate a celui de-al doilea deceniu al secolului al IV-lea. Nu se ştie mai nimic despre primii ani ai vieţii lui. Fratele lui Nectarie, care îl precedase pe Sf. Ioan Gură de Aur în scaunul arhiepiscopal al Constantinopolului l-a desemnat pe Arsachie ca episcop de Tars. Acesta a refuzat însă numirea, pe cât se pare pentru că dorea să îi urmeze fratelui său ca arhiepiscop de Constantinopol. A slujit ca arhipresbiter în vremea Sf. Ioan Gură de Aur. A găsit prilejul de a urca pe scaunul arhiepiscopal al Constantinopolului când intrigile împărătesei Aelia Eudoxia şi ale lui Teofil al Alexandriei au dus la înlăturarea şi exilarea Sf. Ioan Gură de Aur. Mândră de victoria ei împotriva Sf. Ioan, Eudoxia şi susţinătorii ei îşi doreau ca arhiepiscop o persoană maleabilă, pe care să o poată manipula. Au găsit o astfel de persoană în Arsachie, cu atât mai mult cu cât acesta depusese mărturie împotriva Sf. Ioan la Sinodul de la Stejar.

Când Arsachie a fost hirotonit episcop pe 27 iunie 404, Sf. Ioan Hrisostom l-a denunţat ca pe un "preadesfrânat în cele duhovniceşti şi lup în piele de oaie."

Deşi Arsachie nu a fost personal răspunzător de aceste acte de cruzime, lipsa de tărie de caracter l-a împiedicat să se opună practicilor clerului său, pe care l-a lăsat să acţioneze cum voia. Arsachie a fost totuşi considerat responsabil pentru aceste fapte.

Poziţia lui a devenit treptat imposibilă. Toţi episcopii şi clericii care îl susţineau pe Sf. Ioan şi care au refuzat să îi recunoască autoritatea lui Arsachie au fost alungaţi din partea de Răsărit a Imperiului, ceea ce a agravat disensiunile. Episcopatul Bisericii din Occident a refuzat şi el să îl recunoască, iar papa Inochentie al Romei, care apărase interesele Sf. Ioan a scris clerului şi poporului din Constantinopol, condamnând-ul în termeni duri pe Arsachie ca pe un intrus şi îndemânându-i să îl susţină în continuare pe Sf. Ioan ca arhiepiscop al lor de drept.

Într-o asemenea atmosferă de haos, episcopatul lui Arsachie nu a durat mult. Caracter slab, uzat de bătrâneţe, el nu a mai rămas multă vreme în scaun: a răposat pe 11 noiembrie 405.

Note

1. ↑ (Ep.. cxxv.)
2. ↑ Sozomen, (H. E. viii. 23)
3. ↑ (Soz. H. E. vi. 22, 26)

Surse

• en: Arsacius
• en: Ec-patr: Arsacius
• en: wikipedia: Archbishop_Arsacius_of_ConstantinopleCategorie Patriarhi ai Constantinopolului