30 octombrie / 12 noiembrie

Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Cleopa se numără printre Cei Șaptezeci de Apostoli. Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Cleopa la 30 octombrie.

Sfântului Cleopa i-a apărut Mântuitorul Iisus Hristos pe drumul spre Emmaus (Luca 24,13-33); unde el mergea cu un alt ucenic, la câteva zile după Înviere. Menționarea sfântului Cleopa de către evanghelistul Luca sugerează că acesta era binecunoscut cititorilor săi (Teofil și convertiții dintre neamuri).

Istoricul Eusebiu de Cezareea îl citează pe istoricul Hegesip, care scria, pe la anul 180 d.Hr., că a putut discuta cu mulți ani înainte cu strănepotul lui Iuda Apostolul și astfel ar fi aflat că Cleopa era fratele Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria

Tot conform mărturiei transmise de Eusebiu de Cezareea de la Hegesip, fiul lui Cleopa, Apostolul Simeon, a fost ales al doilea episcop al Ierusalimului după moartea mucenicească a apostolului Iacov cel Drept.

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte, Cleopa, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Ca pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole Cleopa, cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea strigăm lui Hristos: Mântuiește pe cei ce cu credință cinstesc pomenirea Apostolului Tău, ca un milostiv.

Iconografie

În Erminia lui Dionisie din Furna se arată că Sfântul Apostol Cleopa se zugrăvește ca un episcop bătrân, având barbă ascuțită.Sfântul Luca, iar Hristos în mijlocul lor ține în mână o pâine pe care o binecuvintează

Note

1. ↑ "After the martyrdom of James, it was unanimously decided that Simeon, son of Cleophas, was worthy to occupy the see of Jerusalem. He was, it is said, a cousin of the Saviour." Hegesippus noted that Cleophas was a brother of Joseph (Eusebius, Hist. eccl., III, 11).
2. ↑ Identificarea lui Cleopa sau Clopa cu Alfeu este puțin probabilă (Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 170-171).
3. ↑ Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, p. 149. ISBN 973-99692-0-8
4. ↑ Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, p. 118. ISBN 973-99692-0-8

Sursa

• OrthodoxWiki:Apostle Cleopas, după Sfântul Nicolae (Velimirovici), Proloagele de la Ohrida

A se vedea și

• Apostoli
• Apostolul Luca

Legături externe

• en: Cleopas, Apostle of the 70 (GOARCH)[nefuncțională]

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Tertie (sau Terțiu, în greacă Tertios) este numărat printre Cei Șaptezeci de Apostoli.

După tradiție, sfântul apostol Tertie ar fi pus pe hârtie Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel și a fost episcop în Iconium (în Asia Mică - astăzi Konya, în Turcia), succedându-i Sfântului Apostol Sosipatru. El a murit mucenicește; Biserica Ortodoxă îl pomenește în 30 octombrie împreună cu Sfinții Apostoli Cleopa, Marcu, Iust și Artema, iar în 10 noiembrie împreună cu Sfinții Apostoli Erast, Olimp, Irodian, Sosipatru și cu Cvart.

Imnografie

Tropar (glasul al 3-lea):

Sfinților Apostoli Erast, Olimp, Irodian, Sosipatru, Cvart și Terție, rugați-L pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac (glasul al 4-lea):

Astăzi s-a arătat cinstită prăznuirea Apostolilor, dând în chip vădit iertare de greșeli tuturor celor ce săvârșesc pomenirea lor.

Alt condac (glasul al 2-lea):

Credința cinstitei Treimi ați propovăduit, înțelepților, înșelăciunea mulțimii dumnezeilor idolești din mijloc scoțând-o, cu cinstite învățăturile voastre. Pentru aceasta ați aflat veșnică răsplătire a ostenelilor în ceruri, cununi luând, Apostoli preamăriți.

Iconografie

• Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000), nu arată cum trebuie zugrăvit Sf. Apostol Tertie, amintind doar de mucenicia lui.

Sursa

• en:Apostle Tertius, după Sfântul Nicolae (Velimirovici), Proloagele de la Ohrida

Legături externe

• en: Apostle Tertius of the Seventy, October 30 (OCA)
• en: Apostle Tertius of the Seventy, November 10 (OCA)
• en: Erastos, Olympas, Herodion, Sosipatros, Quartus, Tertios, Apostles of the 70 (GOARCH)
• en: The Holy Apostles Cleopas, Tertius, Mark, Justus and Artemas (Prologue of Ohrid, October 30)
• en: The Holy Apostles Olympas, Erastus, Quartus, Herodion, Sosipater and Tertius (Prologue of Ohrid, November 10)

Viața

Numele lui era Ioan, după cum spune Biblia: "El a venit în casa Mariei, mama lui Ioan care era numit și Marcu, unde mulți se adunau pentru rugăciune (Fapte 12:12). " El este cel la care s-a gândit Domnul Hristos, a Căruia este slava, când a spus: " Duceți-vă în cetate la cutare om, și spuneți-i: Învățătorul zice: Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta."(Matei 26:18).

Casa lui a fost prima biserică creștină, unde ei au mâncat Paștele, s-au ascuns după moartea Mântuitorului și în camera de sus de aici au primit Duhul Sfânt.

Acest apostol s-a născut în Cirene (unul din cele cinci orașe vestice, Pentapolis, din Vestul Africii). Numele tatălui său era Aristopolus, iar mama sa se numea Maria și era rudă cu Apostolul Varnava. Credința lor era iudaismul și erau bogați și onorați. Părinții l-au educat în cultura greacă și ebraică. După ce au emigrat la Ierusalim, l-au numit Marcu. Marcu vizita frecvent casa Sfântului Petru și de la el a învățat creștinismul.

Odată, Pe când Aristopulos și fiul său Marcu mergeau pe lângă Iordan, aproape de deșert, au întâlnit un leu și o leoaică răcnind. Pentru Aristopolus a fost evident că își vor găsi amândoi sfârșitul aici. Mila pentru fiul său l-au îndemnat să-i spună să fugă și să se salveze. Marcu i-a răspuns: "Hristos, în mâinile căruia sunt viețile noastre nu va lăsa fiarele să ne omoare". Spunând acestea, a început să se roage astfel: "Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, apără-ne de demonii acestor două fiare și scapă sălbăticia aceasta de urmașii lor". Imediat, Dumnezeu a auzit această rugăciune și cele două fiare au căzut moarte. Tatăl său s-a minunat foarte tare și i-a cerut fiului său să-i vorbească despre Hristos. El a început să creadă și a fost botezat de fiul său.

După Înălțarea la cer a Mântuitorului, Marcu l-a însoțit pe Pavel și pe Barnaba în propovăduirea Evangheliei în Antiohia, Seleucia, Cipru, Salami și Perga Pamfiliei, unde i-a părăsit și s-a întors la Ierusalim. După sinodul apostolic din Ierusalim, el a mers împreună cu Barnaba în Cipru.

După plecarea lui Barnaba, Sfântul Marcu a mers în Africa, Berca și în cele cinci orașe vestice. El a propovăduit aici Evanghelia și mulți au crezut în cele relatate de el. De acolo, a mers în Alexandria în 61 A.D.

Când a intrat în oraș, încălțările lui erau rupte din cauza drumurilor lungi pe care le făcuse propovăduind și evanghelizând. El a mers la un cârpaci din oraș, numit Anian (Anianus) pentru a și le repara. În timp ce Anian îi repara încălțările, s-a înțepat în deget cu sula. Anian a strigat în grecește "Eis Theos!", care înseamnă "O unule Dumnezeu!" Când Sfântul Marcu a auzit aceste cuvinte inima i-a tresărit de bucurie. L-a găsit potrivit pentru a-i spune despre Dumnezeu. Apostolul a luat puțină argilă, a scuipat pe ea și a pus-o pe degetul lui Anian, spunând "În Numele lui Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu!", și înțepătura s-a vindecat imediat, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Anian a fost nespus de uimit de acest miracol care s-a petrecut în Numele lui Iisus Hristos și inima lui s-a deschis către Cuvântul Domnului. Apostolul l-a întrebat cine era unicul Dumnezeu pe care l-a strigat când s-a înțepat. Anian i-a răspuns "Am auzit de El, dar nu Îl cunosc." Sfântul Marcu a început să îi explice de la început, de la crearea cerului și a pământului, apoi despre profeții care au prevestit venirea lui Hristos. Apoi Anian i-a chemat la el acasă și a adus la el pe copii săi. Sfântul Apostol le-a predicat și apoi i-a botezat.

Când numărul credincioșilor creștini a crescut și poporul păgân al cetății a auzit, s-au înfuriat și au plănuit să-l omoare pe Sfântul Marcu. Credincioșii l-au sfătuit să plece pentru o vreme de dragul siguranței Bisericii sale și a de grija ei. Sfântul Marcu l-a hirotonit pe Sfântul Anian al Alexandriei ca episcop de Alexandria, apoi trei preoți și șapte diaconi. A mers apoi în cele cinci orașe apusene și a rămas acolo doi ani, propovăduind, unde o hirotonit mai mulți episcopi, preoți și diaconi.

În final, el s-a reîntors la Alexandria unde a găsit o comunitate creștină numeroasă și unde a construit o biserică pentru ei în locul numit Bokalia (locul vacilor), în estul Alexandriei pe malul mării.

Îngerul Domnului i-a apărut și i-a spus: "Marcule, bunule servitor, bucură-te pentru că numele tău a fost scris în cartea vieții și tu ai fost numărat în ceata sfinților." După ce îngerul a dispărut, I-a apărut Mântuitorul Hristos și i-a dăruit pacea Sa. Sufletul lui Marcu s-a înveselit și s-a bucurat.

A doua zi dimineața, păgânii l-au scos pe Sfântul Marcu din închisoare. I-au legat gâtul cu o frânghie groasă și la fel ca în prima zi, l-au târât peste pietre și peste stânci. Într-un final, Sfântul Marcu și-a dat sufletul curat în mâinile Domnului și a primit cununa martirajului.

Cu toate acestea, moartea Sfântului Marcu nu a satisfăcut furia păgânilor. Au adus mult lemn de foc și se pregăteau să-i ardă trupul. Dar o furtună puternică s-a pornit și o ploaie torențială a început. Păgânii s-au speriat și au fugit înspăimântați.

Credincioșii au venit și au luat trupul sfânt, l-au dus la biserica din Bokalia, l-au înfășurat în giulgiu, s-au rugat la capul lui și l-au așezat într-un coșciug. Apoi au îngropat coșciugul într-un loc secret în biserică.

În anul 828 A.D., corpul Sfântului Marcu a fost furat de marinari italieni și a fost dus din Alexandria în Veneția. Cu toate acestea, capul său a rămas în Alexandria

Importanța pentru Biserica coptă

În Biserica Coptă Ne-Calcedoniană, Apostolul Marcu este, probabil, cel mai iubit dintre sfinți, fiind fondatorul scaunului Alexandriei în secolul I. Numeroase biserici copte sunt patronate de el și în ziua de 30 Babah (Calendarul copt), Biserica Ortodoxă Coptă sărbătorește comemorarea sfințirea bisericii curatului Sfântul Marcu Evanghelistul, fondatorul bisericii din Egipt și apariția sfântului său cap în Alexandria

Înapoierea moaștelor în 1968

În 17 Baounah (lună din calendarul copt), al anului 1684 A.M. (după calendarul copt), care corespunde cu luni, 24 iunie 1968 d.Hr., în al zecelea an al păstoririi Papei Chiril al VI-lea, al 116-lea Papă al Alexandriei, moaștele Sfântului Marcu Apostolul, Evanghelistul țării Egiptului și primul Patriarh al Alexandriei, s-au reîntors în Egipt. După unsprezece secole în afara Egiptului, trupul Sfântului Marcu s-a reîntors în sfârșit în țara în care a fost martirizat și unde capul lui este păstrat până în prezent, în Alexandria, Egipt.

Papa Chiril a trimis o delegație oficială la Roma pentru a primi moaștele Sfântului Apostol Marcu de la romano-catolicul Papă Paul al VI-lea. Delegația a fost formată din zece mitropoliți și episcopi, dintre care șapte erau copți și trei etiopieni, și trei lideri proeminenți ai laicatului copt. Delegația Alexandriei a primit moaștele Sfântului Marcu sâmbătă, 22 iunie 1968, de la Papa Paul al VI-lea. Momentul primirii sfintelor moaște, după unsprezece secole în care au stat la Veneția, a fost unul solemn și plin de bucurie.

Imnografie

La 25 aprilie:

Tropar, glasul al 3-lea:

Învățat fiind de Apostolul Petru, te-ai făcut apostol al lui Hristos, și ca un soare ai strălucit marginilor, podoaba alexandrinilor ai fost, fericite, căci prin tine Egiptul s-a slobozit din înșelăciune, și ca un stâlp al Bisericii, prin învățătura ta cea evanghelicească pe toți ai luminat. Pentru aceasta luminat cinstind-o, pomenirea ta prăznuim, de Dumnezeu grăitorule Marcu; roagă pe Dumnezeu cel înduplecat prin tine să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac, glasul al 2-lea:

Harul Duhului primind dintru înălțime, împletiturile ritorilor le-ai stricat, Apostole, și pe toți păgânii vânându-i, vrednicule de laudă Marcu, Stăpânului tău i-ai adus, propovăduind dumnezeiasca Evanghelie.

Alt tropar (glasul al 4-lea)

Încă din copilărie lumina adevărului te-a călăuzit, Sfinte Marcu și ai iubit lucrarea Mântuitorului Hristos. De aceea, cu mult zel l-ai urmat pe Petru și l-ai slujit pe Pavel ca un ajutor harnic, și ai luminat lumea cu Sfânta ta Evanghelie.

1. ↑ Acest tropar est tradus din limba engleză, după o referință OCA

Surse

• Sinaxarul Ortodox Copt (Cartea Sfinților)
• Sfântul Nicolae (Velimirovici), Proloagele de la Ohrida

Legături externe

• Biografia detaliată a Sfântului Marcu de Înalt Prea Sfințitul Papa Shenouda al III-lea
• Sfântul Marcu Apostolul, Evanghelistul și propovăduitorul credinței creștine în Africa
• Întoarcerea moaștelor Sfântului Marcu din Italia (Iunie 1968 - zipped RealVideo)
• Biserica Sfântul Marcu din Alexandria: Istoric
• Viața Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu de Severus, episcop de Al-Ushmunain (fl. ca. AD 955-987) traducere din arabă de B. Evetts (de la Patrologia Orientalis, prima serie); Saint Pachomius Library
• Apostolul și Evanghelistul Marcu, 25 aprilie (OCA)
• Apostolul Marcu din cei Șaptezeci, 27 septembrie (OCA)
• Apostolul și Evanghelistul Marcu din cei Șaptezeci, 4 ianuarie (OCA)
• Apostolul Marcu din cei Șaptezeci, numit Ioan, 4 ianuarie (OCA)
• Apostolul Marcu din cei Șaptezeci, 4 ianuarie (OCA)
• Marcu, Apostolul și Evanghelistul (GOARCH)

Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Iust sau Iustus (cunoscut și sub numele de Iosif sau Barsaba Iust) este unul din cei Șaptezeci de Apostoli. El a fost fiul lui Iosif Logodnicul și al primei soții a acestuia, Salomeea, alături de Apostolul Iacov cel Drept, de Apostolul Iuda și de Simon; uneori este numit Iisus. El și Apostolul Matia au fost aleși să candideze la locul lăsat gol de Iuda Iscarioteanul printre cei Doisprezece Apostoli, dar nu el a fost ales până la urmă. El a fost Episcop în Elefterupolis și a avut parte de moarte mucenicească. Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Iust în 30 octombrie și în 4 ianuarie împreună cu cei Șaptezeci.

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Iust [Iosif], roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac, glasul al 4-lea :

Ca pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole Iust, cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea strigăm lui Hristos: Mântuiește pe cei ce cu credință cinstesc pomenirea Apostolului Tău, ca un milostiv.

Iconografie

• Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 150), arată că Sf. Apostol Iust trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân cu barba ascuțită, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.

Sursă

• Sfântul Nicolae (Velimirovici), Proloagele de la Ohrida

Legături externe

• Synaxis of the Seventy Apostles, January 4 (OCA)
• Apostle Justus of the Seventy, October 30 (OCA)

Sfântul, slăvitul şi întru tot lăudatul Apostol Artema (numit și Isus) este unul din Cei Şaptezeci. El este pomenit de Biserică în 30 octombrie Împreună cu Sfinţii Terţie, Marcu, Cleopa şi cu Iust iar în 4 ianuarie cu Cei Şaptezeci.

Sfântul Artema a fost episcop în oraşul Listra, din Licia (în sudul Asiei Mici) şi a adormit în pace. Sfântul Pavel îl menţionează în epistola sa către Tit (3,12), "Când voi trimite pe Artema la tine..."

Imnografie

Tropar (glasul al 3-lea):

Sfinte Apostole Artema din cei Șaptezeci, roagă pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac (glasul al 4-lea):

Ca pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole (N), cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea strigăm lui Hristos : Mântuieşte pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea Apostolului Tău, ca un milostiv.

Iconografie

• Erminia lui Dionisie din Furna (Sophia, București, 2000, p. 150) arată că Sfântul Apostol Artema trebuie zugrăvit în chipul unui tânăr, având barbă ascuțită.

Articole înrudite

• Apostoli

Sursa

• OrthodoxWiki:Apostle Artemas.

Legături externe

• ro: Sinaxar 30 octombrie
• en: Apostle Artemas of the Seventy, January 4 (OCA)
• en: Apostle Artemas of the Seventy, October 30 (OCA)
• en: Cleopas, Apostle of the 70 (GOARCH)

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Petru este căpetenia („verhovnicul”) celor doisprezece apostoli ai Domnului Iisus Hristos. Pomenirea sa se face la 29 iunie, împreună cu Apostolul Pavel.

Viața

Binecuvântatul Petru era din Betsaida, în Galilea. Era fiul lui Iona și frate cu Apostolul Andrei, cel întâi-chemat. Era de meserie pescar, neînvățat și sărac. Numele său din părinți era Simon. Era căsătorit, dar nu se știe dacă a avut copii. Numele de Petru l-a primit de la însuși Domnul Iisus Hristos, care s-a uitat la el și i-a spus „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa (care, tălmăcit, însemnează Petru)”. (Ioan 1, 42).

Petru i-a făgăduit lui Iisus că îl va iubi întotdeauna, dar în timpul patimilor Lui, a avut o clipă de slăbiciune și a spus „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Imediat s-a căit la fapta sa și a început să plângă amar. Iisus a prezis dinainte că Petru se va lepăda de El de trei ori în Joia mare.

Greșeala i-a fost iertată căci, după Învierea Sa, Mântuitorul s-a arătat Apostolilor și l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl iubește. Cel ce a zis în Joia Mare de trei ori că nu-L cunoaște, acum spune de trei ori: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc”, iar Iisus i-a zis: „Paște oile Mele” (Ioan 21, 17), reașezându-l în misiunea de apostol.

După Înălțarea Mântuitorului la cer și Pogorârea Sfântului Duh, plin de curaj și de Duh Sfânt, Sf. Apostol Petru a propovăduit pe Hristos în Ţara Sfântă, în cetățile din Asia Mică, și a ajuns până la Roma împăraților păgâni (în jurul anului 57 d.Hr.). De la el au rămas două epistole sobornicești (I Petru și II Petru), incluse în canonul Noului Testament.

În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de către împăratul Nero după incendierea Romei în anul 64 d.Hr., a fost arestat împreună cu Apostolul Pavel. Sf. Petru a fost condamnat la moarte și executat prin răstignire pe cruce cu capul în jos (la cererea lui, spre a se deosebi de modul răstignirii lui Iisus Hristos), în anul 67 d.Hr., lângă fostul circ al lui Caligula din afara zidurilor de atunci ale Romei.

De la Sfântul Apostol Petru avem mărturisirea adevărului că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Aflându-se cu ucenicii Săi în Cezareea lui Filip, Iisus le-a pus întrebarea: „Cine ziceți voi că sunt?”. Petru a răspuns: „Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Matei 16, 16).

Cântări

Tropar 29 iunie (Glas 4)

Cei ce sunteți între Apostoli mai întâi pe scaun șezători

Și lumii învățători

Stăpânului tuturor rugați-vă

Pace lumii să dăruiască

Și sufletelor noastre mare milă.

Condac 29 iunie (Glas 2)

Pe propovăduitorii cei tari și de Dumnezeu vestitori,

căpeteniile ucenicilor Tăi, Doamne,

i-ai primit întru desfătarea bunătăților Tale și în odihnă;

că chinurile acelora și moartea ai primit,

mai vârtos decât toată roada, Unule, Cel ce știi cele din inimă.

Surse

• Greek Orthodox Archdiocese
• Calendar-Ortodox.ro

Legături externe

• Blog dedicat Sf. Ap. Petru si Pavel
• Viața Sf. Petru
• Viețile Sf. Petru și Pavel
• Sfinții Petru și Pavel
• Acatistul Sf. Petru și Pavel

Sfântul Iosif I al Constantinopolului (gr. Ἰωσὴφ Α´ Γαλησιώτης; + 23 martie 1283), supranumit Galesiotis (sau Galesiotul, adică din mănăstirea Galesion), a fost patriarh al Constantinopolului între 28 decembrie 1266 și mai 1275, prima dată, și 26 decembrie 1282 și 23 martie 1283, a doua oară. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 30 octombrie.

Viața

Sfântul Iosif a fost un preot căsătorit. După moartea soției sale, el a devenit călugăr la Mănăstirea Sfântului Lazăr de pe Muntele Galesion (7 noiembrie), unde mai apoi a fost ales egumen. Era cunoscut pentru iubirea sa față de săraci și pentru blândețea sa; a devenit chiar duhovnic al împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282). Mare ostenitor și lipsit de cunoașterea științelor lumești, este lăudat de un istoric al timpului ca fiind "stâlp al Ortodoxiei și slava călugărilor"30 septembrie) a fost depus pentru a doua oară, Iosif a fost ales să ocupe tronul patriarhal la 28 decembrie 1266.

Încă de la prima sa Liturghie, el nu l-a primit pe împărat la Sfânta Împărtășanie decât după ce acesta a făcut o mărturisire publică, în fața Sfântului Altar, a două mari păcate: jurământul fals și orbirea moștenitorului legitim al tronului, Ioan al IV-lea Lascaris. Chiar dacă era legat de împăratul Mihail Paleologul, patriarhul Iosif s-a opus fără compromis politicii de unire bisericească cu Roma, pe care împăratul o urmărea în scopuri de oportunism politic, fără a respecta primatul adevărului de credință. Din acest motiv, Iosif a fost depus în 1274 și silit să se retragă la Mănăstirea Maicii Domnului Peribleptos. El a fost înlocuit atunci de patriarhul de pro-unionist și persecutor al ortodocșilor, Ioan al XI-lea Bekkos (1275-1282). Iosif a fost rechemat la patriarhat în decembrie 1282. Dar bătrânețea și slăbiciunea trupească, precum și descurajarea pentru diviziunile din Biserică între arseniți și iosefiți l-au făcut să se îmbolnăvească și să nu poată participa la sinodul convocat pentru a-l condamna pe Bekkos. A murit trei luni mai târziu, la 23 martie 1283.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă a fost introdusă în calendarul Bisericii Constantinopolului în 1284, la inițiativa patriarhului Grigorie al II-lea al Constantinopolului.

Note

1. ↑ Ephrem, Chronique des patriarches de Constantinople, 10298 (éd. Bekker, Bonn, 1840).

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_I_of_Constantinople