Cuviosul Marcian din Cir a fost un călugăr cu viață sfântă care a trăit în Siria la sfârșitul secolului al IV-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 2 noiembrie.
Viața
Cuviosul nostru părinte Marcian era de loc din Cir, în Siria. Și lăsându-și patria ăi strălucirea neamului său, s-a dus în mijlocul pustiei numită Chalcis și acolo, făcându-și o chilioară atât de mică încât să-i acopere numai trupul, s-a închis în ea purtând haine de păr de capră. Iar hrana sa era în toata seara puțină pâine. Bea încă și apa atât de puțină încât numai să traiască. Și așa trăia numai cu Dumnezeu în rugăciune, citirea Sfintelor Scripturi și cântarea Psalmilor.
Și după ce a trecut câtva timp, doi ucenici s-au alipit de el: Eusebie, care a și rămas moștenitor al colibei sale, și Agapitos, care mai apoi a răspândit acest fel de îngerească petrecere în toată regiunea Apamea. Caci si acesti doi si-au facut mici colibe si se linisteau în ele. Cuviosul Marcian, închis fiind pururea, n-a folosit niciodata sfesnic, ci lumina dumnezeiasca îi stralucea lui în timpul noptii si-i arata alcatuirea literelor, încât vedea si citea, caci avea cu sine si o mica Psaltire. Dar odata a iesit din pustiul din jur un balaur mare, care îngrozea pe sihastrii cei împreuna cu sfântul ca va pricinui moarte si stricaciune. Iar sfântul cu degetul a însemnat cruce peste balaur, iar cu gura a suflat spre el, si asa cum paiele ce ramân în tarina dupa secera sunt topite de foc, asemenea si balaurul acela degrab în mai multe bucati s-a sfarâmat. Odata au venit la el Flavian episcopul Antiohiei si episcopul Cirului si alti episcopi si însemnati barbati si cuvântatori care, punându-i lui înainte multe ziceri din dumnezeiasca Scriptura, îl rugau sa iasa afara din chilie, pentru folosul fratilor. Iar sfântul nici a le auzi acestea n-a suferit, ci a ramas în chilie închis. Acesta a întors pe multi din felurite eresuri la adevarata credinta.
Odata, sora sfântului cea dupa trup, luând din cetatea Cirului unele bucate potrivite pentru acest fel de pustnic, si luând împreuna si pe fiul ei, s-au dus la cuviosul. Iar el pe sora sa n-a voit sa o vada, iar pe fiul ei si nepotul sau la primit cu bucurie, fara sa primeasca de la ea vreun dar. Iar nepotul sau cu staruinta îl ruga ca sa primeasca cele ce-i adusese maica-sa. Dar cuviosul l-a întrebat: "Când ati venit catre mine, câte mânastiri si colibe pustnicesti ati trecut? Si carora ati dat din darurile voastre?" Iar nepotul i-a raspuns ca nimanui nu au dat nimic. Atunci cuviosul i-a zis: "Mergeti înapoi având cu voi cele ce mie ati adus. Caci pentru fireasca rudenie, si nu pentru dragostea si apropierea cea catre Dumnezeu ati adus mie acestea". Minunatul acesta Marcian a stat catre toti mare si vestit nu numai la cei de aproape cu locuinta fiind dorit, ci si la cei mai de departe. Si fiindca a aflat ca multi se luptau si se certau ca sa ia trupul sau dupa moarte si îsi gatisera si lazi si sicrie, ca sa-l puna pe el si zidisera chiar biserici în numele lui, a jurat pe întâiul sau ucenic ca sa ascunda dupa moarte trupul sau în loc tainic, departe de chilia sa; si acestea rânduindu-le s-a mutat catre Domnul către anul 390.
Surse
- http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie02.htm
- Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras