28 noiembrie / 11 decembrie

Cuviosul Ștefan cel Nou (gr. Ὁ Ὅσιος Στέφανος ὁ Ὁμολογητής ὁ Νέος; n. 715 - m. 20 noiembrie 765) a fost un mărturisitor pentru credința ortodoxă în timpul persecuțiilor iconoclaștilor împotriva ortodocșilor în secolul al VIII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 28 noiembrie.

Viața

Acesta a trăit pe vremea împărăției lui Anastasie al II-lea, căruia îi zic și Artemie, fiind patriarh Sfântul Gherman, și a fost născut și crescut în împărătească cetate, fiind fiu din părinți creștini, anume Ioan și Ana. Din tânără vârstă se îndeletnicea cu cartea și se afla în toate zilele cu maică-sa la biserica lui Dumnezeu, dându-se pe sine la post și la viață aspră. Pentru aceasta a luat și cinul îngeresc, când a fost în vârsta de șaisprezece ani, și de atunci mai mult sporea la duhovniceștile nevoințe, biruind toate pornirile trupului. Deci n-a trecut multă vreme și minunatul Ioan, egumenul său, s-a odihnit cu pace. Și a fost așezat fericitul Ștefan egumen la acel vestit munte al lui Avxentie, săvârșind calea nevoinței. Iar când semănătorul de zizanie, diavolul, a voit a porni război mare și neîncetat asupra Bisericii, adică să nu se mai închine credincioșii la sfintele și cinstitele icoane, a cărui cea dintâi unealtă a acestui lucru s-a făcut Leon Isaurul (Leon al III-lea, 717-741), care și Conon s-a numit, l-a înfruntat fericitul Gherman și l-a dojenit din destul.

Iar cel dintr-însul născut, vrăjmașul Constantin Copronimul, a făcut și mai mari răutăți decât tatăl său, prădând și pustiind Biserica, și arzând sfintele icoane, și izgonind și chinuind în tot felul pe monahi. Deci acesta aflând și de Sfântul Ștefan că se închina la icoane și că-l numește pe el eretic, neascultând de porunca lui și nevrând să iscălească la eres, a trimis de l-a prins și după multe chinuri l-a închis în temniță ce se numește Pretorion, unde erau închiși și alți aleși părinți, pentru pricina aceasta adunați, fiind toți la număr patruzeci și doi. Încă erau și alții cu Preacuviosul Petru și Andrei, de prin multe țări, trei sute la număr, dintre care unii aveau nasurile tăiate, alții urechile, alții ochii scoși și mâinile tăiate și bărbile rase. Pe care aflându-i fericitul Ștefan îi săruta și-i îndemna la luptă, făcând la închisoarea Pretoriului toată rânduiala și slujba călugărească, așa precum s-ar fi aflat în mănăstire. Aflând împăratul de aceasta și cum că Pretoriul a fost prefăcut în mănăstire prin Ștefan, după unsprezece luni de când fusese închis în acel Pretoriu, l-au scos din închisoare și l-au adus înaintea lui. Atunci împăratul a poruncit de l-au aruncat jos și l-au bătut cu pietre și cu lemne. Iar unul din ucigașii aceia a luat un lemn și l-a lovit în moalele capului de i-a despicat capul. Și așa și-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu și a luat cununa mărturisirii. Iar cinstitul său trup a fost aruncat de pângăriții aceia în mare. Apoi a fost îngropat de niște creștini la locul unde zace și astăzi.

Moaște

Cinstitul său cap a fost salvat de unul dintre adepții săi și adus la Mănăstirea Dius. Moaștele sale sunt consemnate în diferite biserici și mănăstiri constantinopolitane din secolele XIII-XV. Trupul său a fost depus fie la Mănăstirea „Buzelor” (în greacă: Μονή του Λιβός) conform călătorilor ruși, fie la Martirionul dedicat Sfântului Apostol Ștefan, Întâiul-mucenic din cartierul Constantinianae. Mâna sa dreaptă se afla la Mănăstirea Pantocrator din Constantinopol.

Capul Sf. Ștefan cel Nou se găsea în secolul al XIV-lea la Mănăstirea Sf. Maria Peribleptos (în greacă: Μονὴ τῆς Θεοτòκου τῆς Περιβλὲπτου) din Constantinopol, în prezent aflându-se la Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos).

Surse

• Sinaxar: 28 noiembrie
• Monkmartyr and Confessor Stephen the New of Mt St Auxentius. OCA - Feasts and Saints.
• (gr) Ὁ Ὅσιος Στέφανος ὁ Ὁμολογητής ὁ Νέος. 28 Νοεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ. (Mari sinaxariști: Ștefan cel Nou)
• Stephen the Younger

A se vedea și

• Iconodul
• Iconoclasm
• Duminica Ortodoxiei

Cel întru sfinți părintele nostru Grigorie al III-lea, papă al Romei (731–741), prin naștere sirian, a urmat papei Grigorie al II-lea în februarie 731. S-a opus cu hotărâre iconoclasmului, care făcea ravagii în Imperiul Bizantin. A murit la 28 noiembrie 741. Pomenirea lui se face la 10 decembrie în martirologiile romane.

Viața

Data de naștere a lui Grigorie al III-lea nu este cunoscută, dar se știe că era fiul unul sirian cu numele Ioan, probabil una din familiile care au emigrat din Orient la Roma ca urmare a ocupării unor provincii ale Imperiului de Răsărit de către arabi. Cunoștea atât latina cât și greaca, iar buna cunoaștere a psalmilor și frumusețea slujirii sale liturgice sunt lăudate în biografia sa din Liber pontificalishirotonit probabil în Roma, pentru biserica San Crisogono

Grigore al III-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul înmormântării predecesorului său, Grigorie al II-lea, la 11 februarie 731, dar nu a fost hirotonit episcop al Romei decât la 18 martie, după ce a primit acordul exarhului imperial bizantin din Ravena. De altfel, Grigorie al III-lea a fost ultimul papă care a mai cerut această confirmare de la exarhul bizantin de la Ravena.

Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut împăratului bizantin Leon al III-lea Isaurianul să își modereze poziția față de controversa iconoclastă și să nu îi mai persecute pe iconoduli. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un sinod în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii sfintelor icoane. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum și episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol.

În perioada respectivă, longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activității susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, orașul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.dux francorum – având atribuțiile unui rege al francilor). Deși inițial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediție împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes în acea etapă.

Papa Grigorie al III-lea a sprijinit Biserica din nordul Europei, prin misiuni cum au fost cele ale sfântului Bonifaciu în Germania și Willibald în Boemia. Grigorie a acordat onoarea papală de a purta pallium unor doi episcopi din Insulele Britanice, Egbert de York și Tatwine, arhiepiscop de Canterbury. A înfrumusețat Roma și a încurajat monahismul.

Note

1. ↑ http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm
2. ↑ Cristofori, Cronotasi dei cardinali di Santa Romana Chiesa, p. 265; "Essai de liste générale des cardinaux. Les cardinaux des 10 premiers siècles". Annuaire Pontifical Catholique 1926, p. 146, no. 2.
3. ↑ Sf. mucenic Hrisogon este prăznuit pe 24 noiembrie în Biserica Ortodoxă.
4. ↑ http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm
5. ↑ Edward Gibbon, Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman, Editura Minerva, București, 1976
6. ↑ Peter N. Stearns (ed.), The Encyclopedia of World History, 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5

Surse

Pope Gregory III - articol en.wikipedia.org