11 septembrie / 24 septembrie

Cuviosul Eufrosin Bucătarul din Alexandria a fost un călugăr din secolul al 9-lea care a trăit într-una din mănăstirile din Palestina și a cunoscut grădina Paradisului pe când făcea ascultarea de bucătar al mănăstirii. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 11 septembrie.

Viața

Acest cuvios s-a născut din părinți țărani și fiind crescut fără de învățătură, a venit la mănăstire. Și îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor. Fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un om simplu, era defăimat și luat în râs de către toți monahii. Dar fericitul suferea toate defăimările cu bărbăția inimii și a cugetului și cu liniștea gândului, fără a se tulbura cât de puțin. Căci, cu toate că era simplu după cuvânt, însă nu era simplu și cu înțelegerea. Căci în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era și un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguință pentru ca să-i arate Dumnezeu bunătățile, pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El.

Într-o noapte, dormind preotul, i se arătă în somnul lui că se află într-o grădină și privea cu mirare și cu spaimă la bunătățile cele veselitoare ce se aflau acolo. Și văzu acolo și pe Eufrosin bucătarul mănăstirii, care sta în mijlocul livezii și se desfăta de bunătățile acelea. Apropiindu-se de el, îl întreba: "A cui este grădina aceea? Și cum s-a aflat el acolo?" Iar Eufrosin a răspuns: "Grădina aceasta este locuința aleșilor lui Dumnezeu, iar eu pentru multă bunătatea Dumnezeului meu, sunt iertat a mă afla aici". Iar preotul i-a zis lui: "Și oare ce faci în această grădină?" Eufrosin a răspuns: "Eu stăpânesc toate câte vezi aici și mă bucur și mă veselesc de privirea și câștigarea acestora". Atunci preotul i-a zis: "Poți să-mi dai ceva din bunătățile acestea?" Eufrosin a răspuns așa: "Ia cele ce voiești din acestea, prin darul Dumnezeului meu". Atunci preotul i-a arătat merele, și cerea să-i dea din acelea. Eufrosin luând câteva mere, le-a pus în rasa preotului, zicând: "Iată ai dobândit merele, pe care le-ai cerut". Și fiindcă atunci a lovit în toacă pentru ca să se scoale părinții la utrenie, s-a trezit preotul.

Și în vremea când socotea că vedenia ce a văzut era vis, a întins mâna la rasa sa, și, o, minune!, a aflat în fapt merele. Și minunându-se de acea preamărită bună mireasmă, a rămas nemișcat multă vreme. După aceea mergând în biserică, și văzând stând acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit și l-a jurat ca să-i spună unde a fost în noaptea aceea. Eufrosin a zis: "Iartă-mă, părinte, nicăieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie". Și preotul a zis: "Pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, pentru ca să descoperi la toți măririle lui Dumnezeu, și tu nu voiești să arăți adevărul?" Atunci a răspuns smerit-cugetătorul Eufrosin: "Acolo, părinte, am fost, unde sunt bunătățile pe care vor a le moșteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care și tu de mulți ani ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut și pe mine desfătându-mă cu bunătățile livezii aceleia. Pentru că voind Domnul să te încredințeze pe sfinția ta despre bunătățile celor dorite drepților, a lucrat prin mine smeritul această minune". Atunci a zis preotul: "Părinte Eufrosine, și ce mi-ai dat din bunătățile livezii?" Iar Eufrosin a răspuns: "Merele cele frumoase și mirositoare pe care le-ai pus acum în patul tău. Însă, părinte, iartă-mă că eu sunt vierme și nu om".

Atunci preotul a povestit la toți frații vedenia ce a văzut. Și printr-aceasta a îndemnat pe toți a se minuna și a se spăimânta, și spre dorința binelui și a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de mărirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mănăstire. Și s-a depărtat fugind și rămânând necunoscut până în sfârșit. Iar din merele acelea mâncând mulți bolnavi, s-au vindecat de bolile lor, întru mărirea lui Dumnezeu.

Surse

• http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie11.htm
• OCA: St Euphrosynus the Cook, of Alexandria
• Saint Euphrosynos the Cook

Pomenirea sfintei Xenia din Sankt Petersburg (cca. 1719–1731 – 1803), numită și „cea smerită și nebună pentru Hristos” se face atât pe 24 ianuarie (6 februarie pe stil vechi)11 septembrie (24 septembrie pe stil vechi)calendarul ortodox rus este pomenită și pe 24 mai, când se sărbătorește proclamarea ei ca sfânt care a avut loc în anul 1988.

Sfânta Xenia s-a remarcat prin modestie, sărăcie, renunțarea la bunurile lumești și o înflăcărată devoțiune față de Hristos, dar și prin clarviziune și ajutorul celor sărmani și păcătoși în timpul vieții și prin minunile pe care le-a făcut după moarte. Este considerată o protectoare a familiei și este cel mai adesea invocată pentru ajutor în întemeierea unei familii sau pentru orice ajutor în legătură cu familia, dar și pentru ajutorul celor fără casă sau loc de muncă, în caz de incendii sau copii pierduți.

Este patroana spirituală a orașului Sankt Petersburg. O capelă a fost ridicată în cimitirul Smolensk din St. Petersburg pe locul unde se află înmormântat trupul ei. Mai multe biserici în Rusia și în lume au primit hramul sfintei Xenia.

Viața

Primii douăzeci și șase de ani

Data nașterii nu este cunoscută, dar anumiți cercetători propun ca dată a nașterii anul 1731. Nici despre părinții ei nu se știe nimic dar, pentru că s-a căsătorit cu un colonel, se presupune că a făcut parte dintr-o familie de nobili sau de funcționari unde a primit o educație aleasă.

Primele articole de ziar care s-au păstrat despre Xenia datează din anul 1847 când în ziarul „Buletinul poliției orășenești a Sankt-Petersburgului” apar două articole în numerele 264 și 272:

Cu 40 de ani în urmă sau, poate, cu câțiva ani mai mult, s-a săvârșit aici, în Petersburg, văduva cântărețului imperial, Andrei Teodorovici, Xenia Grigorievna...

În afara acestor două articole, scurte informații despre viața sfintei Xenia sunt oferite de epitaful de pe piatra funerară:

A rămas văduvă la vârsta de 26 de ani, a pribegit 45 de ani, și a trăit 71 de ani; își zicea Andrei Teodorovici.

Momentul dramatic care îi marchează viața și îi schimbă destinul este moartea soțului cu care era căsătorită de numai 4 ani. În anul 1755 în Petersburg izbucnește o epidemie de tifos exantematic.

Xenia este atât de afectată de moartea soțului încât a doua zi este găsită tot lipită de trupul soțului răposat dar îmbătrânită și încărunțită.

Își petrece soțul la groapă îmbrăcată în hainele militare ale acestuia, imitându-i mersul în urma sicriului.

Andrei Teodorovici nu a murit – le spunea ea celor din jurul ei. A murit Xenia Grigorievna, dar Andrei Teodorovici este aici, în fața voastră, el trăiește și va trăi mult de acum înainte, va trăi veșnic.

La cimitir Xenia le cere celor prezenți să se roage pentru liniștea sufletului „roabei lui Dumnezeu, Xenia”, spunând: Bietul Andrei Teodorovici a rămas orfan, a rămas singur pe lume...

Din acest moment Xenia se prezintă tuturor cu numele soțului ei, Andrei Teodorovici și imediat ce se întoarce de la cimitir o roagă pe administratoarea casei și averii să împartă totul săracilor și să doneze banii bisericii.

Refuză pensia ce trebuia să o primească ca văduvă și doar cu mantaua de militar a soțului pleacă în lume și începe să ducă viața unui ascet desăvârșit trăind din pomeni și devenind Nebună după Hristos.

Pribegia

Odată ce a renunțat la orice posesiune lumească și chiar și la orice minim confort trupesc a început să hoinărească pe străzile Petersburgului primind condoleanțele pline de compasiune ale cunoscuților. Dar Xenia le răspunde tuturor că nu a murit Andrei Teodorovici, ci soția lui, Xenia Grigorievna.

Când în 29 ianuarie 1757 a fost interzis vagabondajul săracilor și schilozilor pe străzile Petersburgului, urmărită fiind, s-a descoperit că sfânta mergea noaptea pe câmp unde cădea în genunchi și se ruga până la răsăritul soarelui. După această lungă rugăciune în câmp mergea să plivească grădina de legume a unui moșier sărac și obosind era găsită dormind chiar printre straturile de zarzavaturi.

În cei 45 de ani de pribegie, fericita Xenia a trăit neavând absolut nici o posesie, nici o cameră, nici îmbrăcăminte călduroasă, îndurând gerurile rusești și ploile torențiale ale toamnei, neștiind ce va mânca a doua zi. Cu cât încercările erau mai grele cu atât sfânta devenea mai blândă și mai smerită, îndurând lovituri și batjocuri la care de obicei sunt supuși toți oameni străzii în special de copii străzii care râdeau de atitudinea și cuvintele ei de neînțeles pentru mulți.

Doar toate acestea nu erau pentru Xenia decât imitarea Domnului și marelui Martir care a suportat insultele, scuipăturile, biciuirea, răstignirea și moartea. Încet, sfânta devine o figură cunoscută de întreg orașul și aproape mereu era urmată de oameni care o însoțeau crezând că prezice viitorul sau ghicește destinele. Cei înduhovniciți știau însă că este un om deosebit ce sub înfățișarea unei ieșite din minți ascunde mari daruri duhovnicești.

Clarviziunea

Rugăciunea, ascetismul, iubirea față de Dumnezeu și aproape și mila lui Dumnezeu au făcut ca fericita Xenia să primească darul clarviziunii.

• Într-o zi, mergând la cea căreia îi dăruise casa și care avea un mare respect pentru Xenia îi spuse: Iată, tu stai aici și cârpești ciorapii și nu știi că Dumnezeu ți-a trimis un copil! Du-te mai repede la cimitirul Smolesnsk.

Parascheva Antonova care avea mare încredere în cuvintele Xeniei, a înțeles că ceva deosebit se întâmplă și s-a grăbit să ajungă la cimitir. Pe una din străzile din apropierea cimitirului, Antonova a văzut o mare mulțime de oameni. Apropiindu-se află că un vizitiu tocmai a omorât o femeie însărcinată care a născut chiar acolo în stradă, ea murind pe loc.

Având milă de copil Parascheva Antonova l-a luat la ea acasă. Deși împreună cu poliția au încercat să afle cine erau mama și tatăl copilului, nu au reușit iar copilul a rămas la Parascheva care l-a crescut și educat acesta devenind un fucționar important ce s-a îngrijit de mama adoptivă până la moartea acesteia, fiind pentru aceasta cel mai iubitor și respectuos fiu. Și el avea o mare evlavie pentru sfânta Xenia.

• O altă prietenă a fericitei Xenia a fost și Evdochia Deniseva Gaidukova, ce a murit în anul 1827. Xenia ținea foarte mult la Evdochia Gaidukova și uneori o vizita acasă. Într-o astfel de vizită de dinaintea prânzului Evdochia se grăbește să o așeze la masă bucurându-se de prezența ei. La sfârșitul prânzului Evdochia îi cere iertare Xeniei pentru că nu a avut ceva mai bun să îi ofere. — Să nu mă judeci pentru masă, draga mea, îi spuse ea, dar nu am avut altceva mai bun să-ți ofer, pentru că astăzi nu am gătit nimic. — Îți mulțumesc pentru masă draga mea, îi răspunde Xenia, dar de ce nu spui adevărul? Ți-a fost teamă să-mi oferi niște friptură de rață?

Evdochia Deniseva se fâstâci deoarece într-adevăr avea în cuptor friptură de rață pregătită pentru soțul ei care nu era acasă. Evodchia s-a repezit la cuptor pentru a scoate friptura. Dar Xenia a oprit-o: „Nu, nu, ce faci? Nu trebuie să faci asta, nu vreau rață. Știu, doar, că te-ai fi bucurat să-mi oferi tot ce ai, dar te temi de căpcăunul de bărbatu-tău. Pentru ce să-l mânii?

Bărbatul Evdochiei Deniseva nu era agreat de Xenia acesta fiind grosolan, îi plăcea băutura și folosea un limbaj dezgustător mai ales atunci când era beat.

Prezicerea morții Împărătesei Elisabeta Petrovna

Cea mai cunoscută prezicere a fericitei Xenia, este cea a morții Împărătesei Elisabeta Petrovna. Elisabeta Petrovna (1709–1761), care domnea din 1742, anul când a fost încoronată, deși avea numai 53 de ani, era bolnavă de câțiva ani și moare pe 25 decembrie 1961.

Însă pe 24 decembrie 1961 pe străzile Petersburgului, Xenia alerga spunând cuvinte pe care nimeni nu le înțelegea: „Coaceți colaci, coaceți colaci! În curând toată Rusia va coace colaci!”. Vestea morții Împărătesei a șocat pe toată lumea deoarece boala fusese ascunsă. Locuitorii Petersburgului au înțeles acum și cuvintele fericitei Xenia care anunțase cu o zi mai devreme evenimentul.

Binecuvântările și rugăciunile pentru cei mulți

Odată ce fericita Xenia, prin bunătatea, blândețea, smerenia și totala renunțare la sine a câștigat iubirea oamenilor care o considerau „omul lui Dumnezeu”, aceasta era invitată tot mai des de către negustori, burghezi și funcționari în casele lor pentru că deja se știa că dacă fericita Xenia îți intră în casă, în acea casă și în acea familie se instalează fericirea și bucuria.

Mamele se grăbeau să își aducă copiii spre a-i binecuvânta mai ales dacă aceștia erau bolnavi.

Vizitii o rugau să urce în caleașca lor și să meargă măcar câțiva metri pentru că trăsura în care urca sfânta se întorcea întotdeauna acasă cu un mare câștig.

Vânzătorii ambulanți o așteptau cu nerăbdare să le ia ceva dacă o zăreau deoarece imediat lângă taraba lor mulțimea se aduna apoi și le cumpăra toată marfa.

I se ofereau sfintei adesea sume foarte mari pentru rugăciunile ei atât de eficiente dar fericita nu lua niciodată mai mult decât țarul de pe cal, adică o copeică sau două. Nu voia sa primească nici măcar o rublă, iar de monezi de aur nici nu voia sa audă.

Odată ajunsă în piață, negustorii o înconjurau rugând-o să le primească darul, dar fericita nu lua darul decât de la o parte, celorlalți reproșându-le: „Nu frate, tu îi încarci pe cumpărători la cântar”, sau „Nu, tu îi asuprești pe cei sărmani”.

Cu banii primiți, strânși copeică cu copeică, Xenia ajuta mai multe sute de familii sărace. Orice primea dăruia celor săraci și aceștia erau foarte bucuroși de orice dar de la fericită deoarece acela care primea ceva îi mergea bine în toate. Un om care a primit câteva copeici de la sfânta a ajuns mai apoi foarte bogat. Altuia, dăruindu-i țarul călare pe cal(copeica) i-a spus: Vei galopa departe cu el... și într-adevăr acela s-a îmbogățit.

Însă Xenia nu prevestea numai bucurii ci și necazuri sau moartea dar într-un mod voalat, după cum atestă și articolul de ziar din anul 1847: Uneori ea prevestea ceva rău, dar nu în mod direct, ci indirect, prin aluzii, ca și când nu ar fi vrut să-l tulbure pe acela cu care vorbea. Astfel, de pildă, vizitând o dată casa negustoresei Krapivina și în timp ce ieșea afară ea privi pe fereastra casei spunând: „Urzica este verde, dar curând se va ofili”. Puțin după aceasta Krapivina muri.

Sau altădată invitată fiind de negustorul Razjivin să-i viziteze magazinul (firmă ce a existat pana în secolul al XX-lea), fericita Xenia a venit dar văzând o oglinda mare ce atârna pe perete, dădu din cap zicând: Frumoasă oglindă dar nu ai în ce să te privești – și plecă. După numai o jumătate de oră, nu se știe din ce cauză, oglinda a căzut de pe perete spărgându-se iar după trei zile negustorul a murit.

Ultimele fapte

Una din ultimele fapte remarcabile ale fericitei, ce ne oferă o informație precisă despre un moment în care încă mai era în viață, este ajutorul dat pentru construirea bisericii din cimitirul Smolensk. Acest lucru se petrecea în anul 1794 când, spre deosebire de împărăteasă Ecaterina care avea aceeași vârstă, dar abia mai putea să meargă, Fericita Xenia era atât de sănătoasă și de în putere încât îi ajuta în secret pe muncitori la construirea bisericii cărând în fiecare noapte în poala sa câte cinci-șase cărămizi de la fabrica de cărămidă. În fiecare noapte căra câte o grămadă de cărămizi pe care muncitorii o găseau dimineața.

Va trebui sa îndure multe spunea Xenia despre biserică, dar va rezista... Nici o grijă. Și într-adevăr în decursul unor mari inundații din 1824 când o parte dintre morminte și cruci au fost luate de ape și registrele cimitirului au fost distruse, biserica a rezistat. Din cauza acestor distrugeri ale apelor din anul 1824 s-a produs pierderea registrelor cimitirului și nu se știe cu exactitate anul morții fericitei Xenia.

Așadar cercetătorii consideră că sfânta a plecat din aceasta lume undeva după anul 1794 (anul construcției bisericii din cimitirul Smolensk) și nu mai târziu de anul 1806 (45 de ani de la anul morții împărătesei Elisabeta Petrovna).

Sfârșitul Fericitei Xenia și cultul pentru ea

Vestea sfârșitului Xeniei a întristat orașul și oameni de toate vârstele au mers la înmormântarea ei și apoi la mormântul din cimitirul Smolensk. S-a instituit post în acea zi. La mormânt se perindau oameni din tot poporul cu nădejdea ca rugăciunile lor vor fi auzite și vor fi ajutați în necazurile și nevoile lor așa cum au fost ajutați și în timpul vieții. Au venit săracii și infirmii ajutați de Xenia, negustorii și băcanii, mamele copiilor binecuvântați și vindecați și multe alte femei care o însoțeau în timpul vieții și care se bucurau de atenția ei. Zvonul despre protectoarea sărmanilor s-a răspândit repede dincolo de granițele capitalei, în popor.

Fiecare vizitator al cimitirului dorea să plece cu o mâna de pământ de la mormântul Xeniei crezând că acest pământ va vindeca bolile și va îndepărta necazurile.

Au început să apară mărturii despre minuni și vindecări iar numărul vizitatorilor care luau pământ de pe mormânt s-a înmulțit. Deasupra mormântului s-a pus o placă dar aceasta a fost fărâmițată în bucățele mici de vizitatori fiecare dorind să ia acasă câte o bucățică. O altă placă a fost pusă dar și aceasta a avut aceeași soartă. Dar, luând pământul și spărgând plăcile, fiecare vizitator lăsa în schimb pe mormânt o mică jertfă, după puterile fiecăruia, bani de care se foloseau nevoiașii.

Mormântul a fost împrejmuit cu un gard și o cutie a milei a fost legată de el pentru a se aduna bani pentru construcția unui paraclis. Banii s-au adunat repede și primul paraclis a fost construit din piatră de culoare cenușie, cu acoperiș de fier și două ferestruici pe cele două laturi, iconostasul înspre răsărit și o ușă înspre apus. Deasupra ușii scria „Roaba lui Dumnezeu Xenia” iar deasupra mormântului, ridicat pe un soclu, a fost pusă o placă pe care stă scris:

Epitaf

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

În acest loc a fost pus corpul neînsuflețit al roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna

soția cântărețului imperial, cu gradul de colonel, Andrei Teodorovici.

A rămas văduvă la vârsta de 26 de ani, pribegit 45 de ani, și a trăit 71 de ani; își zicea Andrei Teodorovici.

Cine m-a cunoscut să-mi pomenească sufletul pentru mântuirea sufletului său Amin!

Rugăciuni

Rugăciune către Sfânta și Fericita noastră maică Xenia, cea nebună pentru Hristos

O, Sfânta maică Xenia, viețuind sub acoperământul Celui Prea Înalt, și întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea și setea, gerul și arșița, defăimările și prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii și al facerii de minuni, iar acum sălășluiești întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamărește acum ca pe o floare bineinmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ție ca uneia ce ești întru viața cea neîmbătrânitoare, dar petreci și împreună cu noi: primește cererile noastre și le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veșnică, îmbelșugată binecuvântare pentru faptele și începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile și necazurile. Mijlocește cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi, netrebnicii și păcătoșii. Ajută, sfântă și fericită maică Xenia, să fie luminați pruncii cu lumina Sfântului Botez și să fie pecetluiți cu pecetea darului Sfântului Duh; băieții și fetele să fie crescuți în credință, cinste și frică de Dumnezeu; dăruiește-le lor reușită la învățătură; tămăduiește pe cei neputincioși; trimite dragoste și bună-înțelegere celor căsătoriți, învrednicește pe monahi de nevoința cea bună și apără-i de defăimări; întărește-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzește poporul și țara aceasta în pace și fără tulburare, roagă-te pentru cei lipsiți în ceasul morții de împărtășirea cu Sfintele lui Hristos Taine; că tu ești nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îți aducem mulțumire și slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Dumnezeu Cel în Treime închinat și minunat întru Sfinții Săi, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tropar, glas 4

Deșertăciunea celor pământești lepădând, crucea vieții rătăcitoare și fără de adăpost ai luat, și de strâmtori, lipsuri și batjocură oamenilor nu te-ai spăimântat, dragostea lui Hristos știind. Acum în ceruri de această dragoste îndulcindu-te, fericită și de Dumnezeu înțelepțită Xenia, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Tropar, glas 7

Iubind sărăcia lui Hristos, acum te îndulcești de ospățul veșnic; cu nebunia cea părută ai rușinat nebunia acestei lumi, prin smerenia Crucii ai primit puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta dobândind darul ajutorării prin minuni, Fericită Xenia, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească prin pocăință de tot răul.

Condac, glas 3

Luminat saltă astăzi orașul Sfântului Petru, că mulțimea celor scârbiți află mângâieri, nădăjduind la rugăciunile tale, fericită Xenia, că tu ești lauda și întărirea acestui oraș.

Mărimuri

Mărimu-te pe tine, Sfântă și Fericită maică a noastră Xenia, și cinstim sfânta pomenirea ta, că tu îl rogi pentru noi pe Hristos Dumnezeul nostru.

Bibliografie

• Sfânta Xenia cea smerită și nebună pentru Hristos, Ed. Bunavestire, Bacău, 2001.

Note

1. ↑ http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie24.htm
2. ↑ http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie11.htm
3. ↑ http://www.holytrinityorthodox.com/calendar/search2.php?search=xenia&jyear=2011
4. ↑ http://worldwalk.info/en/catalog/432/
5. ↑ https://www.facebook.com/pages/Cathedral-of-Blessed-St-Xenia-of-Petersburg/302211949904532
6. ↑ David și Mary Ford, Căsătoria, cale spre sfințenie – Viețile sfinților căsătoriți, Ed. Sophia, București, pag.171

Nebun pentru Hristos sau „întru Hristos” este un creștin care, printr-un act deliberat de simulare, denunță înțelepciunea lumii și pseudo-valorile ei.

Nebunia pentru Hristos este o formă de asceză rară, excepțională, adesea nerecomandată de Sfinții Părinți și contestată în tradiția Bisericii.

Înțelesul nebuniei pentru Hristos în spiritualitatea ortodoxă

Ceea ce se numește „nebunia” pentru Hristos se definește în raport cu ceea ce se numește „înțelepciunea” lumii, căci ceea ce pare nebunie (creștină) pentru rațiunea lipsită de credință, este de fapt înțelepciunea dată de Dumnezeu oamenilor prin Iisus Hristos.

În Noul Testament

Sfântul Apostol Pavel se adresează Corintenilor cu aceste cuvinte:

Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înțelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: "Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați voi nimici-o". Unde este înțeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înțelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înțelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă și iudeii cer semne, iar elinii caută înțelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemați, și iudei și elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înțeleaptă decât înțelepciunea lor și ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.(1 Corinteni 1, 17-25)

Iar mai apoi, pentru că unii dintre Corinteni s-au semețit, le spune:

Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înțelepți întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteți tari. Voi sunteți întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim și însetăm; suntem goi și suntem pălmuiți și pribegim, și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâți fiind, binecuvântăm. Prigoniți fiind, răbdăm. Huliți fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi.(1 Corinteni 4, 10-13)

În monahismul timpuriu

Deja se pot întâlni diferite forme de „nebunie în Hristos” în Patericul egiptean, la Părinții pustiei. Avva Antonie cel Mare profețea:

A zis iarăși: „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.(Pentru avva Antonie, 27)

Mulți alți Părinți își ascundeau ostenelile ascetice sub diferite forme de „nebunie”:

Se spunea pentru dânsul, că au venit unii la el să se judece; iar bătrânul se făcea nebun. Și iată, o femeie zicea către vecina ei: „Acest bătrân este nebun”. Și a auzit-o pe ea bătrânul și chemând-o, îi zice: „Câte osteneli am făcut eu prin pustii, ca să câștig nebunia aceasta și pentru tine să o prăpădesc astăzi pe ea? Nu!”(Pentru avva Ammona, 9)

A auzit odată stăpânul locului despre avva Moise și s-a dus la Schit ca să-l vadă. Și i-au vestit unii bătrânului de aceasta. Atunci s-a sculat să fugă în luncă; dar pe cale l-a întâlnit dregătorul (neștiind că este el) și i-a zis: Spune, bătrânule, unde este chilia lui avva Moise? Le-a zis lor avva: "Ce voiți de la dânsul? Căci este om nebun." Și venind stăpânul locului la biserică, a zis către clerici: "Eu auzind cele despre avva Moise, m-am pogorât să-l văd. Și iată ne-au întâlnit un bătrân care se ducea în Egipt și i-am zis lui: unde este chilia lui avva Moise? Și ne-a zis: ce voiți de la dânsul? Nebun este." Deci auzind clericii, s-au mâhnit zicând: "Oare cine este bătrânul care a grăit acestea despre sfânt?" Iar ei au zis: "Un bătrân purtând haine vechi, înalt și negricios." Atunci au zis: "El este avva Moise. Și pentru ca să nu se întâlnească cu voi, v-a zis acestea." Și mult folosindu-se stăpânul, s-a dus.(Pentru avva Moise, 8)

Zis-a iarăși: "Sau fugind fugi de oameni, sau batjocorește lumea și pe oameni, făcându-te nebun pe tine la cele mai multe".(Pentru avva Or, 14)

Sfânta cuvioasă Isidora, nebuna în Hristos

Paladie, scriitor bisericesc, povestește istoria sfintei Isidora, cea care se făcea pe sine nebună pentru Hristos (prăznuită la 1 mai), într-o mănăstire din Egipt, în secolul al VI-lea:

În Tavenia este o mănăstire de maici ca de patru sute, de cealaltă parte a bărbaților, în care era o fecioară, care pentru Hristos să prefăcea că este nebună, anume Isidora, smerindu-se și defăimându-se. Pentru aceasta într-atât se îngrețoșau toate surorile încât nici măcar nu mâncau cu dânsa. Și acest lucru cu bucurie l-a primit fecioara. Și era fapta cea bună a ei în mănăstire foarte folositoare căci toată slujba o făcea; tuturor ca o roabă supunându-le, la toată biruința lor și cu toată blândețea. Așadar, era fecioara ca un burete al soborului, precum Dumnezeu a zis: cel ce voiește să fie mare, să fie tuturor slugă (Mat. 20, 27 ; Marcu 10, 44). Și oricui i se pare că este înțelept, nebun să se facă (I Corinteni 3, 18). Chipul călugăresc al celorlalte era tunderea, fiindcă avea culionul pe cap. Iar aceasta cu o cârpă legându-și capul făcea slujba. Dar nici una din cele patru sute, nu a văzut-o mâncând vreodată, nici bucățică de pâine luând, ci fărâmiturile meselor cu buretele adunându-le și oalele spălându-le, cu acestea se îndestula, niciodată încălțându-se. N-a ocărât niciodată pe nimeni, n-a cârtit, n-a grăit grai mic sau mare, măcar că era ocărâtă și îmboldită și blesteme primea și multora le era urâtă. Pentru această prea cuvioasă a venit un înger la sfântul Pitirun, bărbat preaiscusit și pustnic îmbunătățit și i-a zis: de ce cugeți înalt pentru isprăvile tale, ca un cucernic și care șezi într-acest loc? Vrei să vezi femeie mai cucernică decât tine? Du-te la mănăstirea de maici a tavenisioților și vei afla acolo fecioară, care are diademă pe cap! Aceea este mai bună decât tine. Căci cu atâta gloată luptându-se și în felurite chinuri tuturor robind, niciodată nu și-a lăsat mintea ca să se depărteze de Dumnezeu, măcar că toate se îngrețoșează de dânsa. Iar tu șezând aici, cetățile cu mintea le nălucești, cel ce niciodată n-ai văzut lume. Deci sculându-se marele Pitirun, a venit la Tavene și se ruga părinților să treacă la mănăstirea maicilor. Deci, ca pe unul ce era părinte cinstit și în nevoință îmbătrânit, cu îndrăzneală l-au băgat înăuntru, după ce a trecut râul. Și după ce s-au rugat ei lui Dumnezeu, a cerut marele Pitirun să vadă la față toate fecioarele. Toate venind la mijloc, aceea nu se arăta. Le-a zis lor Pitirun: Aduceți-mi-le pe toate! Iar ele zicând că au venit toate, le-a zis lor: Lipsește una, pe care mi-a arătat-o îngerul. I-au zis lui: Una avem la bucătărie și este nebună. Zis-a marele Pitirun: Aduceți-o și pe aceea și lăsați-o să o văd! Iar ea nu s-a supus, simțind pricina. (Că poate i s-a descoperit și ei). Deci o târau cu de-a sila, ducând-o și zicând: Sfântul Pitirun voiește să te vadă, (că era renumit acesta). După ce au adus-o, a văzut marele Pitirun fața ei și cârpa care era pe cap și pe frunte. Și căzând la picioarele ei, i-a zis: Blagoslovește-mă, maică! Căzând și ea la picioarele lui, zicea: Blagoslovește-mă, tu, bunul meu părinte! Și văzând aceasta, toate s-au spăimântat, zicând lui: Avvo, nu te face de ocară, că este nebună. Le-a zis lor tuturor sfântul: Voi sunteți nebune; iar aceasta este mai bună și decât mine. Este Amma, adică maică duhovnicească. Și mă rog lui Dumnezeu, să mă aflu vrednic cu dânsa în ziua judecății. Acestea auzind, au căzut la dânsul toate plângând și mărturisindu-se, cu ce feluri de chinuri o mâhneau pe sfânta aceasta. Și una zicea: Eu de-a pururea o ocăram. Alta: Eu de chipul ei cel smerit râdeam. Și alta: Eu lăturile străchinilor de multe ori deasupra ei le vărsam. Alta iarăși: Eu am bătut-o. Și alta: Eu pumni i-am dat. Alta: Eu muștar de multe ori în nas i-am pus. În scurt, toate felurile de ocări le-au vestit că au făcut asupra ei. Deci, primind mărturisirea lor sfântul Pitirun și rugându-se pentru dânsele împreună cu ea și mult rugând pe cinstita lui Hristos roabă, să se roage pentru dânsul, așa a ieșit. Iar acea cinstită de Dumnezeu și cuvioasă, de toate fiind foarte respectată și slăvită, nesuferind slava și cinstea cea de la toată frățimea și îndreptările fiecăreia, peste puține zile a ieșit din mănăstire. Dar unde s-a dus, sau unde s-a ascuns, sau unde s-a săvârșit, nimeni nu a cunoscut.

Sfântul Simeon, cel ce s-a făcut nebun pentru Hristos

Tot în secolul al VI-lea, în timpul împărăției lui Iustinian I, la Edesa, în Siria, a trăit și sfântul Simeon, „cel ce s-a făcut nebun pentru Hristos” (sinaxar 21 iulie), care este considerat în general ca fiind primul nebun întru Hristos, dar și „principalul și cel mai expresiv reprezentant al acestui fel de sfinținei excepțional”

În tradiția rusă

Nebunia întru Hristos devine un adevărat fenomen în Rusia începând cu secolul al XVI-lea. Adevărații iurodivii (lb. rusă) nu erau însă nicidecum niște indivizi labili psihic, „săraci cu duhul” ori nătângi, ci erau creștini care lepădau toate ale lumii spre a-L mărturisi pe Hristos (adesea sub forme puternic ironice) într-o societate care se instala într-un fals confort spiritual. Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat nu mai puțin de 37 nebuni în Hristos

Părintele Teofil Părăian despre "nebunia în Hristos"

Din volumul: Veniți de luați bucurie. O sinteză a gîndirii Părintelui Teofil în 750 de capete (Editura Teognost, 2001)

Care sunt adevărații nebuni pentru Hristos? Ce e nebunia pentru Hristos?

În general creștinii erau socotiți un fel de nebuni de către păgâni și a fi creștin însemna după ei a fi nebun. Nu există o metodă de nebuneală pentru Hristos. De exemplu, pe aici pe la noi am cunoscut unul care zicea despre el că e nebun pentru Hristos, apăi eu cred că acela era chiar nebun de cum se cade. Te întâlneai cu el și-ți trântea câte o vorbă așa, pe care Domnul Hristos cred că n-o putea binecuvânta. Și atunci nu e vorba de o metodă să devii nebun pentru Hristos, chiar dacă Biserica noastră are pe Sfântul Simeon cel Nebun pentru Hristos și pe ucenicul său în cinstire, noi credem că a fi nebun pentru Hristos înseamnă a fi dezaprobat de oamenii care nu cred în Hristos.

Credeți că ar exista nebuni întru Hristos în contemporaneitate?

Eu să știți că n-am pus niciodată temei pentru un nebun întru Hristos. Vreau să urmez unui înțelept întru Hristos, nu unui nebun, chiar dacă-i pentru Hristos. Nu-mi place stilul ăsta de a-I sluji lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel - dacă într-adevăr există un stil, dacă nu-i într-adevăr o nebunie reală, că s-ar putea întâmpla și așa - vorbește de o nebunie pentru Hristos, dar în înțelesul că cel care este nebun pentru Hristos, împlinește poruncile lui Dumnezeu fără să se gândească ce consecințe are aceasta pentru cei care nu cred și pentru cei care disprețuiesc împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și pe care l-am socoti nebun. De exemplu, eu o dată am pățit o treabă: eram elev de liceu la Timișoara și aveam un profesor care ținea la mine și când o aflat că vreau să merg la Teologie, a zis: "Ce mă, ești nebun?". Eu cred că n-am fost nebun, dar pentru el atunci am fost nebun. Deci el nu m-a urmat pe mine, pe nebunul de mine, ci zicea că eu sunt nebun. Eu mi-am văzut de treabă și mi-am văzut de "nebunie", dacă asta era nebunie, dar eu n-am considerat că-i nebunie. Și n-am făcut niciodată lucruri prin care să se arate că sunt nebun. Am vrut sa fiu înțelept, pentru că Dumnezeu binecuvintează înțelepciunea și nu nebunia.

Liste

Cei mai mulți sfinți nebuni întru Hristos au apărut și au fost recunoscuți în Biserica Ortodoxă Rusă în ultimele două secole, dar există câteva exemple și mai timpurii.

Listă alfabetică

• Anastasia Andretievna cea nebună întru Hristos (1 martie)
• Fericitul Andrei cel nebun întru Hristos din Constantinopol (2 octombrie) (m. 936 sau 911, după Proloagele de la Ohrida) en: Blessed Andrew, Fool for Christ en: The Protection of the Most Holy Theotokos en: Saint Andrew, Fool-for-Christ - October 2/15
• Fericitul Andrei din Totma cel nebun întru Hristos (10 octombrie)
• Fericitul Antonie Alexeevici cel nebun întru Hristos din Zadonsk (29 septembrie - ziua adormirii) (1851)
• Antonie Ivanovici cel nebun întru Hristos de la Valaam (7 iunie - adormirea) (1832)
• Sfântul Arsenie de Novgorod, cel nebun întru Hristos (8 mai)
• Aseneta din Gorițki, cea nebună întru Hristos (19 aprilie - ziua adormirii) (1892)
• Fericitul Atanasie Adreevici din Orel, cel nebun întru Hristos (12 aprilie - adormirea) (1967)
• Fericitul Vasile din Moscova, cel nebun întru Hristos (2 august)
• Fericitul Ciprian din Suzdal (2 octombrie)
• Fericitul Gheorghe din Șenkursk, cel nebun întru Hristos (23 aprilie)
• Cuviosul Isidor cel nebun întru Hristos și făcătorul de minuni din Rostov (14 mai)
• Sfânta Cuvioasă Isidora cea nebună întru Hristos din Tavenisi, în Egipt (10 mai)
• Fericitul Ioan "cel păros", nebun întru Hristos de la Rostov (2 septembrie și 2 noiembrie)
• Cuviosul Ioan Pustnicul, cel nebun întru Hristos
• Fericitul Ioan din Ustiug, cel nebun întru Hristos (14 martie și 29 mai - ziua adormirii) (1893)
• Fericitul Ioan din Moscova, făcătorul de minuni și nebun întru Hristos ([[3 iulie])
• Iona cel nebun întru Hristos de la Mănăstirea Peșnoșa Monastery (15 iunie - ziua adormirii) (1838)
• Fericitul Laurențiu cel nebun întru Hristos din Kaluga (10 august)
• Luca din Efes (sec. XI) (personaj fictiv ?)
• Fericitul Maxim din Totma (Vologda), cel nebun întru Hristos (16 ianuarie)
• Cuviosul Maxim din Moscova, cel nebun întru Hristos (13 august - aflarea moaștelor sale)
• Cuviosul Mihail cel nebun întru Hristos de la Mănăstirea Klops (11 ianuarie; 23 iunie - mutarea moaștelor sale)
• Mihail (Mișa) cel nebun întru Hristos, Noul Mucenic (1 aprilie) (1931)
• Fericiții Mihail și Toma cei nebuni întru Hristos din Solvîcegodsk (Vologda) (3 iulie)
• Fericitul Nicolae din Salos /din Pskov, cel nebun întru Hristos (28 februarie)
• Fericitul Nicolae Cocianov din Novgorod, cel nebun întru Hristos (27 iulie)
• Fericitul Paisie, cel nebun întru Hristos de la Pecerska (17 aprilie - ziua adormirii) (1893)
• Fericita Paraschiva ("Pașa din Sarov,") cea nebună întru Hristos de la Mănăstirea Diveevo (22 septembrie) (1915) en: Blessed Praskovya Ivanovna (Pasha of Sarov)
• Sfântul Pavel cel nebun întru Hristos (6 noiembrie)
• Pelaghia Ivanovna Serebrennikova en: Pelagia Ivanovna a.k.a. Pelagia the Holy Fool en: Blessed Pelagia Ivanovna
• Fericitul Procopie din Viatka, cel nebun întru Hristos (21 decembrie)
• Sf. Procopie cel nebun întru Hristos și făcătorul de minuni din Ustiug (8 iulie)
• Dreptul Procopie din Usia (Vologda), cel nebun întru Hristos (8 iulie)
• Cuviosul Simeon din Emesa, cel nebun întru Hristos (21 iulie)
• Fericitul Simon din Yurieviț, cel nebun întru Hristos (10 mai)
• Fericitul Teodor din Novgorod, cel nebun întru Hristos (19 ianuarie)
• Sf. Teodore, cel nebun întru Hristos (25 februarie)
• Teoctista Mihailovna din Voronej, Noua Muceniță (22 februarie) (1936)
• Fericitul schimonah Teofil cel nebun întru Hristos de la Lavra Pecerska (28 octombrie - ziua adormirii) (1852)
• Sf. Toma cel nebun din Siria (24 aprilie)
• Sf. Xenia din Sankt Petersburg, cea nebună întru Hristos (24 ianuarie)

Lista P. Macarie

Părintele Macarie de la Simonos Petras face o listă aproximativă a sfinților nebuni în Hristos într-o notă la ziua de 28 mai din Sinaxarul său

În Biserica greacă: Sf. Sismeon (sec. al VI-lea, cf. 21 iulie), Isidora de la Tabennêsis (1 mai), Pavel din Corint (6 noiembrie), Sava de la Vatopedi (5 octombrie), Nicodim cel Nou (24 noiembrie), și alți sfinți care au adoptat provizoriu nebunia, cum ar fi Sf. Maxim Kavsokalyvitul (13 ianuarie) sau Ghedeon de la Caracalu (30 decembrie).

În Biserica rusă, printre cei mai cunoscuți: Ioan cel Păros de la Rostov (3 septembrie), Ciprian de la Souzdal (2 octombrie), Simeon de Yurieviets (4 noiembrie), Maxim de la Moscova (11 noiembrie), Procopie de la Vyatsk (21 decembrie), Mihail de la Klops (11 ianuarie), Galaction (12 ianuarie) și Teodor de la Novgorod (19 ianuarie), Xenie din Saint-Petersbourg (11 septembrie, 24 ianuarie), Nicolae (28 februarie) și Isidor de la Rostov (4 mai), Ioan (29 mai) și Procopie de al Oustioug (8 iulie), etc. În Rusia, înainte de Revoluția bolșevică, aproape nu exista sat care să nu aibă propriul lui „nebun” sau yourodivy.

Note

1. ↑ Cf. Părintele Macarie de la Simonos Petras, Sinaxar, ziua 28 mai, nota 5.
2. ↑ Cf. Părintele Macarie de la Simonos Petras, Ibidem.
3. ↑ Cf. Părintele Macarie de la Simonos Petras, Ibidem.
4. ↑ Cf. Lazar Puhalo, V. Novakshonoff, La vie des Fols en Christ. Folie du monde, sagesse de Dieu. Éd. du Désert, Banne 2000.

Resurse

• I. Goraïnof, Les fols en Christ, Paris 1981
• L. Puhalo, V. Novakshonoff, La vie des Fols en Christ. Folie du monde, sagesse de Dieu. trad. fr. C. Lopez, éd. du Désert, Banne 2003
• Michel Evdokimov, Pelerini ruși și vagabonzi mistici, Editura Pandora, Târgoviște, 1999
• Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie. O sinteză a gîndirii Părintelui Teofil în 750 de capete, Editura Teognost, 2001