12 septembrie / 25 septembrie

Nașterea Maicii Domnului este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, care este sărbătorit în 8 septembrie.

Preasfânta Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu Maria s-a născut din părinți în vârstă, care mai înainte fuseseră fără copii, pe nume Ioachim și Ana, ca răspuns la rugăciunile lor. Creștinii ortodocși nu mărturisesc doctrina romano-catolică a Imaculatei Concepții a Mariei, prin care se presupune că Maria a fost ferită de păcatul strămoșesc pe care noi toți îl purtăm ca urmare a descendenței din Adam și Eva, anticipând astfel nașterea lui Hristos cel fără de păcat. Biserica Ortodoxă mărturisește, bineînțeles, că Maica Domnului a primit păcatul strămoșesc, fiind concepută la fel ca întreaga omenire și astfel a avut nevoie de mântuire ca și noi. Credința ortodoxă nu tratează subiectul foarte clar, reținând doar mărturisirea că Maica Domnului ar fi primit păcatul originar și că Maria a devenit Preacurată în momentul Bunei Vestiri.

Slujba sărbătorii

În seara praznicului, se ține Vecernia care conține trei citiri din Vechiul Testament care au trimiteri la Noul Testament. Prima este din Cartea Facerii 28,10-17, despre scara lui Iacov care unește cerul cu pământul și care duce cu gândul la unirea omului cu Dumnezeu care se realizează cel mai deplin și mai perfect în Maria, Maica lui Dumnezeu: "Cât de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" (Facere 28, 17). A doua este din Cartea lui Iezechiel 43,27-44,4: viziunea templului cu ușa spre răsărit închisă întotdeauna și plină de slava lui Dumnezeu și care o simbolizează pe Maica Domnului. Iar a treia este din Cartea Pildelor lui Solomon 9,1-11: și aici Maria este considerată "casa" pe care Înțelepciunea Divină și-a construit-o sieși.

Uneori se ține Utrenia în dimineața praznicului. Evanghelia Utreniei este din Luca 1;39-49, 56. Această citire este valabilă la toate praznicele Maicii Domnului și include și Cântarea Maicii Domnului: "Mărește suflete al meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile..."

Citirea Apostolului de la Sfânta Liturghie din ziua praznicului este din Filipeni 2,5-11 și vorbește despre "Hristos Iisus Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce." Citirea din Evanghelie este din Luca 10,38-42 și 11,27-28 citite împreună; de asemenea, această citire este prezentă la toate praznicele Maicii Domnului. În ea, Domnul spune: "binecuvântați sunt aceia care aud Cuvântul Domnului și îl păstrează în inima lor!"

Imnografie

Tropar (Glasul 4)

Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară,

bucurie a vestit la toată lumea;

că din tine a răsărit Soarele dreptății,

Hristos Dumnezeul nostru!

Și dezlegând blestemul,

a dat binecuvântare,

și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viața veșnică.

Condac (Glasul 4)

Ioachim și Ana, din defăimarea nenașterii de fii,

și Adam și Eva din stricăciunea morții s-au izbăvit,

Preacurată, prin sfântă nașterea ta.

Aceasta o prăznuiește și poporul tău, de vina greșelilor izbăvindu-se, când strigă către tine:

Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.

Imnuri de înainte-prăznuire

Tropar (Glasul 4)

Astăzi, din rădăcina lui Iesei și din coapsele lui David

Slujitoarea Domnului, Maria, se naște pentru noi.

Pentru aceea se înnoiește și se bucură toată făptura!

Cerul și pământul împreună se bucură.

Neamuri, lăudați-o,

Căci Ioachim se bucură și Ana prăznuiește, strigând:

"Cea stearpă dă naștere Născătoarei de Dumnezeu, Hrănitorul vieții noastre!"

Condac (Glasul 3)

Astăzi Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu Maria

Cămara de nuntă a Mirelui ceresc

După voia lui Dumnezeu se naște din femeie stearpă,

pregătită fiind ca o caleașcă a lui Dumnezeu-Cuvântul.

Ea a fost mai înainte rânduită pentru aceasta, fiind ușă dumnezeiască și adevărata Maică a Vieții.

Note

1. ↑ Traduse din limba engleză.

Legături externe

• (ro) Nașterea Maicii Domnului
• (ro) Predică la Sărbătoarea Nașterii Macii Domnului de părintele Ilie Cleopa
• (ro) Maica Domnului, Ocrotitoarea Noastră – de Părintele Teofil Părăianu
• (en) Nativity of Our Most Holy Lady, the Theotokos and Ever-Virgin Mary - GOARCH web site
• (en) Nativity of our Most Holy Lady the Mother of God and Ever-Virgin Mary - OCA web site
• (en) Nativity of the Theotokos - The Orthodox Faith, by the V. Rev. Thomas Hopko
• (en) Icons of the Nativity of the Theotokos

Sfântul Sfințitul Mucenic Autonom (gr. Άγιος Αυτόνομος; +313) a fost episcop mai întâi în Italia și apoi în Asia Mică la începutul secolului al IV-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 12 septembrie.

Viața

Sfântul ierarh mucenic Autonom a fost episcop în Italia. În vremea persecuțiilor asupra creștinilor ale împăratului Dioclețian (284-305), pe la anul 303, Sfântul Autonom și-a părăsit țara și s-a statornicit în Bitinia (Asia Mică), în așezarea de la Soreus (sau Soreoi), dimpreună cu un alt bărbat numit Cornelius.

Sfântul Autonom și-a îndeplinit îndatoririle apostolești cu râvnă, drept care mulți păgâni au fost botezați în Hristos și o mare comunitate a fost formată, comunitate a cărei biserică a primit hramul Sfântului Arhanghel Mihail. Pe seama acestei biserici sfântul hirotonește pe Cornelius, mai întâi diacon, iar mai apoi îl ridică la cinstita treaptă a preoției. În peregrinările sale apostolești, predicând învățătura mântuitoare despre Hristos, Sfântul Autonom a ajuns și în ținuturile Licaonia și Isauria.

Împăratul Dioclețian a ordonat arestarea sfântului, drept pentru care sfântul se retrage la Claudiopolis, la Marea Neagră. Întorcându-se mai apoi la Soreus l-a înălțat pe Cornelius la treapta de episcop. A plecat după acestea să predice în Asia, iar la întoarcerea din Asia a predicat în împrejurimile Soreusului, la Limna.

Odată, unii dintre noii convertiți au distrus statuile din unul dintre templele păgâne, pentru care păgânii s-au decis să se răzbune împotriva creștinilor. Văzând aceștia ceasul potrivit, au năvălit asupra bisericii Sfântului Arhanghel Mihail, chiar pe când Sfântul Autonom slujea dumnezeiască Liturghie acolo. Și după ce l-au chinuit, l-au omorât pe dânsul, înroșind cu sângele lui mucenicesc sfântul altar. Diaconița Maria a scos mai apoi trupul sfântului de sub o grămadă de dărâmături și i-a dat îngropăciunea cuvenită.

Posteritatea

În vremea sfântului împărat Constantin cel Mare (+337), s-a construit o biserică deasupra mormântului.

În 430 un anume preot a dărâmat biserica, fără să cunoască că aceasta fusese construită deasupra mormântului, și a reconstruit-o într-un alt loc.

După alți 60 de ani, moaștele sfântului au fost găsite nestricăcioase, și s-a construit acolo o sfânta biserică și o mănăstire închinată sfântului ierarh mucenic Autonom

Note

1. ↑ „Selon d’autres sources historiques, cette église, et le monastère attenant, où étaient vénérées les reliques du saint, se trouvaient près de Prainétos (aujourd’hui Karamürsel). La localisation de Soréoi reste quant à elle inconnue.” (P. Macarie de la Simomos Petras)

Bibliografie academică

• Clive Foss, "St. Autonomus and His Church in Bithynia," Dumbarton Oaks Papers, Vol. 41, Studies on Art and Archeology in Honor of Ernst Kitzinger on His Seventy-Fifth Birthday (1987), pp. 187–198.

Surse

• https://calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie12.htm
• Sinaxarul Păr. Macarie dela Simonos Petras
• https://en.wikipedia.org/wiki/Autonomus

Cuviosul Daniel din Thasios este un sfânt călugăr care a trăit în Bitinia (Asia Mică) în secolele VIII-IX. A fost contemporan cu sfântul Ioanichie cel Mare. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 12 septembrie.

Viața

Sfântul Daniel s-a născut sub domnia împăratului iconoclast Constantin al V-lea Copronim (în jurul anului 750). Datorită îngrijirii atente a părinților săi, el a lucrat, încă de la o vârstă fragedă, la zidirea sufletului lui ca o casă a virtuților, punând ca temelie abstinența, fecioria și smerenia. De îndată ce a putut, a plecat în regiunile pustii ale insulei Thasiosasceză și rugăciune. Dar, așa cum este imposibil să ascunzi o lampă luminoasă sub obroc (Matei 5, 14-16), un mare număr de locuitori ai insulei, aflând despre felul său de viață și virtuțile sale, a dorit curând să se afle sub îndrumarea sa pentru a trăi viața îngerească. Ascultând de voia lui Dumnezeu, sfântul și-a adunat ucenicii, a construit o mănăstire, și „pustia a devenit asemănătoare unui oraș”. Un număr mare de călugări trăiau de asemenea în afara mănăstirii, în singurătate, dar toți l-au luat pe Daniel drept călăuză, duhovnic și model viu al tuturor virtuților.

În acea perioadă, pe la anul 825, Sfântul Ioanichie cel Mare (prăznuit la 4 noiembrie), trecând prin regiunea Apollonia, i-a eliberat pe locuitori, care l-au implorat, de șerpii care invadaseră insula. Daniel s-a alăturat apoi Sfântului Ioanichie, dorind să împărtășească în toate modul său de viață. S-au retras amândoi într-o peșteră locuită de un demon, pentru a practica acolo asceza. Văzând că sfinții asceți nu au dat atenție prezenței sale, demonul s-a transformat într-un șarpe uriaș, care s-a încolăcit în jurul picioarelor lui Daniel, după ce l-a lovit violent pe Ioanichie în coaste. Cum aceștia au rămas neclintiți, diavolul a dispărut, lăsându-i să se întrețină în tăcere cu Dumnezeu. După o vreme, Sfântul Ioanichie s-a întors la muntele său din Trichalikos, iar Părintele nostru Daniel s-a întors la călugării săi, pe care i-a păstorit în pășunile harului, până la momentul în care a plecat la Domnul, la o vârstă înaintată.

Note

1. ↑ Lacul Apollonias are 7 insule. Singura dintre ele care are o mănăstire din epoca antică este insula numită în evul mediu Insula Sfântul Constantin (care astăzi nu este locuită). Această insulă ar fi insula care în vremea lui Daniel și Ioanichie era numită Thasios.
2. ↑ Apollonias sau Apollonia sau Apolyont sau, în epoca clasică, Apolloniatis (gr. Απολλωνιάτις).

Surse

• Sinaxarul Păr. Macarie dela Simonos Petras
• Cyril Mango, „The Monastery of St. Constantine on Lake Apolyont”, în: Dumbarton Oaks Papers, Vol. 33 (1979), pp. 329-333 - https://archive.org/details/DOP33_09_Mango/page/332/mode/2up
• https://en.wikipedia.org/wiki/Lake_Uluabat]

Sfântul Andronic din Atroa este un cuvios părinte care a trăit în secolul al IX-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 12 septembrie.

Viața

Sfântul Andronic a trăit sub domnia împăratului Nichifor I Genikos (n. sec. VIII–811) și în timpul patriarhatului sfânt Tarasie al Constantinopolului (784-806). S-a născut în Elaia, un sat din Asia Mică. Încă din copilărie, s-a dedicat postului și rugăciunii neîncetate, astfel încât a făcut rapid progrese mari în viața spirituală. S-a retras în regiunea Atroa, pe Muntele Olimp din Bitinia, unde a dus o viață atât de plăcută lui Dumnezeu încât a primit foarte devreme harul de a săvârși minuni. Ca hrană, se mulțumea doar cu câteva legume, puțină pâine și apă, iar în plus purta lanțuri grele. Reducându-și astfel trupul în slujba sufletului, s-a apropiat de Domnul Iisus Hristos încă din această viață și a adormit în pace, pentru a se uni cu El.

Surse

• Sinaxarul Păr. Macarie dela Simonos Petras