15 septembrie / 28 septembrie

Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul (sau Nichita Daco-Romanul, sau Nichita Gotul) este un preot misionar și mucenic din Câmpia Dunării, care a mucenicit în anul 372. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 15 septembrie.

Viața

Sfântul Nichita s-a născut într-un sat din Câmpia Dunării, pe teritoriul actual al României, din părinti de neam din Cilicia, aduși aici de colonizatorii goți, în prima jumătate a secolului al IV-lea.

Tainele credinței în Hristos le-a învățat Sfântul Mucenic Nichita de la episcopul Teofil al Sciției și Goției. Apoi, el s-a călugărit într-o mănăstire din Munții Buzăului, fiind hirotonit preot de același episcop Teofil. Preotul Nichita a plecat în lucrarea sa misionară prin satele Buzăului, catehizând și botezând mulți daco-romani și goți doritori de a primi credința lui Iisus Hristos în sufletele lor.

Pornindu-se marea persecuție a lui Athanaric împotriva creștinilor din anul 372, cuviosul părinte Nichita este prins de goți în biserică slujind Sfânta Liturghie și ars de viu în fața Sfântului Altar, după obiceiul lor, în ziua de 15 septembrie.

Sfântul Mucenic Nichita a primit astfel martiriul, pentru îndemnurile sale către popor, pentru a nu se lăsa speriați de puterea pământească a goților și a nu jertfi idolilor păgâni, ci a-l iubi și cinsti pe unicul Dumnezeu și pe Mântuitorul Lumii, Iisus Hristos, fiul său.

Rămășițele sale pământești, rămase după sfântul său martiriu, au fost mai apoi strânse de creștini și cinstite ca sfinte moaște, cu mare evlavie.

Mai târziu, în anul 451, sfintele sale moaște au fost duse de creștini în Cilicia, fiind așezate într-o biserică din orașul Mopsuestia.

Fragment din acatistul Sf. Mc. Nichita Daco-Romanul

Slava ție Doamne, Dumnezeul nostru, Creatorul a toată făptura, multmilostive și iubitorule de oameni și lăudat și preamărit fie numele tău în vecii vecilor. Doamne, laude Ţie, cântate să-ți fie, de către toate cetele îngerești, slava Ta să fie preamărită de toate cetele drepților, cuvioșilor și mucenicilor, sfinților Tăi, Doamne, iar numele Tău strigat și puterea Ta închinată pe întreg pământul. "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire" să strigăm cu toții, împreună cu îngerii, Creatorului a toate.

Doamne, Iisuse Hristoase, Tu, cel ce ai biruit moartea și pe diavol ai călcat, ne-ai dat nouă, pe pământul țării noastre, spre martirizare, pe Nichita, cel ce poartă nume de biruință. Şi pentru marea lui dragoste față de Tine, și de Evanghelia Ta, a suferit mucenicia, și acum, cu sfinții în ceruri, se roagă pentru noi, către Domnul, cel în Treime lăudat: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Pentru a mulțumi Domnului, Sfinte Mucenice Nichita, primește aceste laude de la noi:

Bucură-te, cel ce porți nume de biruitor Bucură-te, cel ce ești către Domnul rugător Bucură-te, căci acum, tu cu sfinții viețuiești Bucură-te, c-ai știut pe pământ să pătimești Bucură-te, fiindcă Crucea ai știut să o iubești Bucură-te, c-ai trăit pe meleaguri românești Bucură-te, mucenice, căci ne ești în Cer acum Bucură-te, cel ce stai lângă Domnul cel preabun Bucură-te, Sfinte Mucenice Nichita, bun ostaș al lui Hristos!

Ca ostaș al lui Hristos, Sfinte Mucenice Nichita, te-ai luptat numai pentru Dumnezeu, pentru cinstirea Celui răstignit pe Cruce, Fiul Său, și pentru Evanghelia lui Hristos. Şi născându-te tu, Sfinte Mucenice Nichita, într-un sat din Câmpia Dunării, ai învățat tainele credinței în Hristos de la episcopul Teofil al Sciției și Goției, iar apoi călugărindu-te, ai fost hirotonit preot și prin multe sate ai umblat, catehizând și botezând multi daco-romani și goți. Pentru aceasta, primește sfinte aceste laude ale noastre:

Bucură-te, cel ce de neam, din Cilicia tu ești Bucură-te, căci acum, în Ceruri tu viețuiești Bucură-te, căci botezat intru Hristos ai fost, de episcopul Teofil Bucură-te, căci puternic în credința te-ai arătat de mic copil Bucură-te, căci în Munții Buzăului ai fost călugărit Bucură-te, că mai apoi preot ai fost hirotonit Bucură-te, cel ce pe daco-romani i-ai botezat Bucură-te, căci pe goți cu credința i-ai luminat Bucură-te, Sfinte Mucenice Nichita, bun ostaș al lui Hristos!

Văzând mai-marii goților, credința și biruința ta asupra păgânilor și pornindu-se marea persecuție a lui Athanaric împotriva creștinilor, fericite Nichita, în biserică ai fost prins de ostașii sai, pe când săvârșeai Sfânta Liturghie, și fără milă, ars de viu în fața Sfântul Altar ai fost, după obiceiul goților. Şi ți-au făcut ție asta, pentru că tu îndemnai pe creștini să se roage Dreptei Credințe a lui Dumnezeu, și sa nu jertfească unui idol al goților, pe care îl purtau într-o căruță, prin sate.Pentru slava lui Dumnezeu, îți aducem ție, Sfinte Mucenice Nichita, pentru sfântul tău martiriu, acestea:

Bucură-te, cel ce pe Athanaric, gotul, ai înfruntat Bucură-te, cel ce cu credința ta pe diavol ai rușinat Bucură-te, fericite, cel ce ars de viu ai fost Bucură-te, c-ai știut să trăiești viața cu rost Bucură-te, că acum cu Domnul te veselești Bucură-te, cel ce vezi cetele cele-ngerești Bucură-te, căci tu tare în credința ta te-ai arătat Bucură-te, că ai slujit doar adevăratului Împărat Bucură-te, Sfinte Mucenice Nichita, bun ostaș al lui Hristos!

Sfinte Mare Mucenice Nichita, cel ce te-ai născut pe meleagurile țării noastre, fiind de neam asemeni Sfântului Apostol Pavel, bucură-te căci acum viețuiești în ceruri, alături de Dumnezeu și de toate Puterile Cerești.

Roagă-te pentru noi, cei ce suntem acum urmași ai tăi, pentru sănătate trupească, fericire sufletească și bunăstare zilnică. Roagă-te, Sfinte Mucenice Nichita, lui Dumnezeu, neîncetat, pentru tot poporul creștin.

Sfinte Mare Mucenice Nichita, cel ce asemeni Sfântului Mucenic Sava de la Buzău ai viețuit și ai pătimit, suferind mucenicia, aici, pe pământul patriei noastre, te rog, ca împreună cu acesta, prin calde și neîncetate rugăciuni, să obțineți pentru noi, prin mijlocirea voastră, de la Stăpânul și Dumnezeul nostru harurile dorite și împlinirea dorințelor noastre cele bune, pe care cu toată încrederea și dragostea vouă le încredințam. Amin.

Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Ștefan Întâiul-mucenic (din grecește Στέφανος, „coroană”) a fost unul din primii convertiți creștini dintre evreii greci, unul din primii șapte diaconi hirotoniți de Apostoli și primul mucenic al Bisericii Ortodoxe. Biserica pomenește mucenicia Sfântului Ștefan la 27 decembrie, aflarea moaștelor la 15 septembrie și mutarea moaștelor lui la Constantinopol pe 2 august.

Viața

Sfântul Ștefan era un evreu din provinciile grecești, rudă cu Sfântul Pavel și a fost unul din primii șapte diaconi hirotoniți de Apostoli pentru a sluji Biserica din Ierusalim (apoi fiind făcut arhidiacon).

Asterias spune: Sfântul Ștefan a fost „punctul de plecare al martirajului, dascălul suferinței pentru Hristos, temelia dreptei mărturisiri, odată ce Ștefan a fost primul care și-a vărsat sângele pentru Evanghelie”.

Duhul Sfânt a lucrat cu putere prin credința lui, permițându-i să facă multe miracole și întotdeauna i-a învins pe evreii care îl provocau la discuții.

Evreii, în ura lor față de Ștefan, au mințit poporul, dar Sfântul Ștefan, cu fața strălucitoare, a reamintit poporului minunile lui pe care Dumnezeu le făcuse prin el și chiar i-a certat pe evrei pentru uciderea lui Hristos cel nevinovat.

Poporul era foarte furios din cauza a ceea ce credea că este o blasfemie și „scrâșneau din dinți” către Ștefan. Atunci l-a văzut el pe Hristos în rai și a povestit oamenilor ce vedea. Auzind acestea, evreii l-au scos în afara porților orașului și l-au lapidat (ucis cu pietre), în timp ce ruda sa Saul (devenit mai târziu Sf. Apostol Pavel) păzea hainele celor ce îl omorau pe Ștefan. Mai departe de locul lapidării, pe un deal, stăteau Fecioara Maria și Sfântul Ioan Evanghelistul, care au asistat astfel la primul martirizat pentru Fiul lui Dumnezeu și care s-au rugat pentru Ștefan în timp ce era lapidat. Acest martiraj a avut loc la aproape un an de la Pogorârea Duhului Sfânt.

Moaștele

Moaștele Sfântului Ștefan Întâiul-mucenic au rămas la picioarele dealului timp de două zile, chinuitorii lui crezând că vor fi mâncate de câini. Dar în a doua noapte, Gamaliel – învățător al Legii pentru Apostolul Pavel și Apostolul Barnaba – împreună cu fiul său, au venit în secret și au dus trupul pe proprietatea lor din Cafargamala (azi Beit Jamal, situat la cca 30 km V de Ierusalim) unde l-au îngropat.

De asemenea, Nicodim, care a murit în timp ce plângea la acest mormânt, a fost îngropat acolo împreună cu nepotul lui Gamaliel și cu Gamaliel însuși după adormirea sa.

După mulți ani, amintirea locului de înmormântare a Sfântului Ștefan s-a pierdut, până în 415 când Gamaliel i-a apărut de trei ori Părintelui Lucian, preot în Cafargamala. El i-a arătat Părintelui Lucian locul de îngropare și toate cele legate de acesta. Părintele Lucian a primit binecuvântare de la patriarhul Ioan al II-lea al Ierusalimului ca să dezgroape sfinții din mormintele lor de unde o mireasmă puternică și dulce umplea peștera.

Moaștele Sfântului Ștefan au fost duse în Biserica de pe Muntele Sion din Ierusalim cu multă cinstire la 26 decembrie 415, pentru privegherea de pomenirea muceniciei lui, 27 decembrie. Mulți bolnavi au fost vindecați de moaștele lui. Celelalte trei moaște au fost puse într-o biserică dintr-o peșteră din partea de sus a unui deal. Ulterior, aceste moaște au fost duse la Constantinopol.

Slujba Sfântului Ștefan

Tipicul slujbei

Tipicul slujbei Sf. Apostol, Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan din 27 decembrie combină slujba Sfântului cu a Praznicului Nașterii Domnului. Amândouă sunt în Minei:

• Vecernie Mare cu Vohod, Paremii și Litie.
• Utrenie cu Polieleu, Mărimuri.
• Antifonul 1 al Glasului 4.
• Evanghelia Utreniei: Luca 21, 12-19.
• Catavasiile Nașterii.
• În loc de "Ceea ce ești mai cinstită..." se cântă Troparele Pesnei a 9-a din Canonul Nașterii.
• La Liturghie: Antifoane obișnuite "Sfinte Dumnezeule". Apostol: Fapte 6, 8-15; 7, 1-5 și II Timotei 3, 1-9. Evanghelie: Matei 21,33-44 și Matei 12,15-21. Axionul Nașterii.

Imnografie

La 27 decembrie

Tropar (glasul al 4-lea):

Cu nevoință bună te-ai nevoit, întâiule mucenice al lui Hristos și apostole și păgânătatea tiranilor ai vădit, căci cu pietre fiind ucis de mâinile celor fără de lege, cunună ai luat din dreapta cea de sus și către Dumnezeu ai glăsuit, strigând: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.

Condac (glasul al 8-lea):

Stăpânul nostru ieri a venit la noi cu trup, iară astăzi sluga Lui a ieșit cu totul din trup; ieri Împăratul nostru S-a născut cu trup, astăzi sluga cu pietre este ucisă; că pentru Dânsul se și sfârșește întâiul mucenic și dumnezeiescul Ștefan.

La 2 august

Tropar (glasul al 4-lea):

Cu împărătească cunună a fost încununat creștetul tău, din chinurile cele pe care le-ai răbdat pentru Hristos Dumnezeu, întâi-pătimitorule între mucenici. Că tu, mustrând nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.

Condac (glasul al 8-lea):

Întâi tu ai fost semănat pe pământ de cerescul Lucrător de pământ, prealăudate. Cel dintâi tu pe pământ ți-ai vărsat sângele pentru Hristos, fericite. Cel dintâi tu cunună de biruință de Dânsul ai fost încununat în ceruri, începătorule al pătimitorilor, purtătorule de cunună, cel ce mai înainte decât mucenicii ai pătimit.

Iconografie

Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, pp. 149, 153, 194), arată că Sf. Apostol, Întâiul-mucenic și Arhidiacon Ștefan trebuie zugrăvit în chipul unui tânăr, fără barbă, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice, sau purtând veșmintele diaconești.

Iar mucenicia lui se reprezintă astfel: în centru, Sfântul Mucenic Ștefan este bătut și omorât cu pietre, iar Apostolul Pavel este reprezentat tânăr, fără barbă, cu capul acoperit de o glugă, stând deoparte și păzind hainele ucigașilor.

Surse

• Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida
• http://www.icones-grecques.com/textes/synaxaires-vies-de-saints/transfert-reliques-saint-etienne.htm
• http://www.icones-grecques.com/textes/synaxaires-vies-de-saints/vie-martyre-saint-etienne.htm
• https://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89tienne_(martyr)

Legături externe

• (ro) Sfântul și întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan
• (ro) Pomenirea Sfântului și întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan (+33)
• (ro) Acatistul Sfântului Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan
• (en) Holy Protomartyr and Archdeacon Stephen (OCA)
• (en) Stephen, Archdeacon & First Martyr (GOARCH)
• (en) Translation of the Relics of Stephen the Protomartyr (GOARCH)
• (en) St. Stephen Archdeacon and First-Martyr Icon and Story

Numeroși sfinți ai Bisericii au supranumele de făcător de minuni sau taumaturg, mai rar purtător de semne, pentru faptul că sunt recunoscuți în mod special pentru faptul că au făcut și fac minuni, încă din timpul vieții, și chiar după moarte.

Și unii sfinți mai noi au această reputație, precum Sfântul Nectarie din Eghina, Taumaturgul.

Minunile și vindecările pe care le fac ei sunt desigur atribuite lui Dumnezeu, sfinții fiind mijlocitorii acestui dar al lui Dumnezeu.

Spunem, de asemenea, despre unele icoane și moaște că sunt făcătoare de minuni.

Sfinți făcători de minuni

Câțiva din sfinții care poartă supranumele sau apelativul „făcător de minuni” sunt:

• Sfântul ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei
• Sfântul mare mucenic Mina
• Cuviosul Tit, făcătorul de minuni
• Sf. ierarh Spiridon al Trimitundei
• Sfinții Cosma și Damian (Roma)
• Sfinții Cosma și Damian (Asia Mică)
• Sfinții Chir și Ioan
• Sf. mare mucenic Pantelimon

A se vedea și

• Sfinți
• Titlurile sfinților
• Minunea în Biblie

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolitul Timișoarei, s-a născut pe la anul 1568 în orașul Raguza din Dalmația, pe malul Mării Adriatice, fiind vlah de origine ca și Sfinții Nicodim cel Sfințit de la Tismana, Dimitrie cel Nou Basarabov, Cuvioasa Parascheva de la Iași și Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș și primind la botez numele Iacob. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 15 septembrie.

Viața

Tatăl său a murit de timpuriu, iar când băiatul avea 12 ani, mama sa l-a trimis la școală în orașul Ohrida. La 15 ani intră în viața monahală, fiind închinoviat la Mănăstirea din Ohrida, unde rămâne timp de 5 ani, după care merge apoi la Muntele Athos, la mânăstirea Pantocrator, unde devine schimonah, cu numele Iosif. Aici este foarte prețuit pentru viața sa aleasă, pentru darurile cu care fusese înzestrat (era vestit pentru darul vindecării), astfel că a fost hirotonit preot și pus duhovnic, apoi egumen în Mânăstirea Sfântul Ştefan din Adrianopol. Apoi este ales egumen al mânăstirii Cutlumuș din Athos, din a cărei obște făceau parte mulți călugări români. După moartea mitropolitului Timișoarei, românii bănățeni s-au gândit la Cuviosul Iosif, stabilit între timp în preajma mânăstirii Vatopedi, ca cel mai potrivit păstor al Bisericii locale. Astfel, în anul 1650, în luna iulie, deși era în vârstă de 82 de ani, Cuviosul Iosif este hirotonit arhiereu și instalat Mitropolit al Timișoarei. Se spune că în ziua în care a sosit în Timișoara, credincioșii i-au adus un olog bolnav de mulți ani, pe care Sfântul l-a vindecat cu rugăciunea. Rămâne în scaunul mitropolitan timp de trei ani, după care datorită vârstei înaintate, după ce a pus totul în bună rânduială prin înnoirea vieții duhovnicești și prin înțeleapta chivernisire a treburilor bisericești, se retrage la mânăstirea Partoș. Locul cârmuirii sale vlădicești, precum și al activității sale monahale de început s-au legat de numele său pentru totdeauna, fiind numit „de la Partoș” și „Mitropolitul Timișoarei”, într-un cuvânt, patronul sau ocrotitorul Mitropoliei Banatului.

Mânăstirea Partoșului era cunoscută ca un important centru bisericesc, cu o școală pentru preoți și care număra nu numai călugări din Banat, ci și din Ţara Românească, ceea ce se constituie într-un argument pentru dovedirea legăturilor permanente care existau între cele două provincii românești. Viețuirea de aici a Sfântului, timp de 3 ani, a mărit importanța și rosturile așezământului, spre el îndreptându-se cu și mai mare zel, pasul credincioșilor. În acest loc, la Praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1656, Sfântul Iosif, în vârstă de 88 de ani și-a încredințat sufletul Celei sub al cărei acoperământ s-au aflat mânăstirile unde a ucenicit și s-a desăvârșit Sfântul. Se spune că la moartea sa clopotele mânăstirii au început să bată singure.

Proslăvirea

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit pe data de 28 februarie 1950, a hotărât ca Mitropolitul Iosif cel Nou de la Partoș să fie trecut în rândul sfinților, cu data de prăznuire la 15 septembrie. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc la 7 octombrie 1956, în catedrala mitropolitană din Timișoara.

Mormântul său din biserica mânăstirii Partoș a fost străjuit cu devotament timp de trei secole, până în ziua de 7 octombrie 1956, când, după dreapta socotință, sfintele sale moaște au fost strămutate în catedrala mitropolitană din Timișoara.

Înaintea sfintelor sale moaște, credincioșii au îngenuncheat mereu cu credința rodirii rugăciunilor spre cele de folos întregii obști. În invocarea numelui său, Biserica adaugă și darul facerii de minuni. Viața întreagă i-a fost minunată prin faptele săvârșite din dragoste de Dumnezeu și de oameni. Icoane din această viață, eternizate printr-o măiastră lucrare, împodobesc acea raclă în care Biserica din Banat își păstrează cu aleasă prețuire „comoara legii străbune”, cum este numit Sfântul în acatistul său. Spiritul său ecumenic îl determina să nu facă deosebire între oamenii de diferite credințe, atunci când aceștia se aflau la strâmtorare. Era recunoscut și prin jertfelnicia sa pentru obște, prin binecuvântarea muncii și roadelor câmpului și prin grija de ferirea de orice pagubă și primejdie a cetății păstorite. Nu mai prejos erau respectul pentru dreptate, prin pedepsirea răufăcătorilor și mercenarilor nevolnici, de a căror silnicie mulți alergau, așa cum iarăși arată acatistul Sfântului Ierarh Iosif, la ajutorul său, ca la un scut tare. De altfel, aceste neprețuite însușiri care exprimă cu adevărat sfințenia, trebuiau să se dovedească nestinse prin sufletele celor ce intrau în moștenirea sa duhovnicească, după cum iarăși pomenește rugăciunea înălțată : „Şi așa virtuților tale urmând, Sfinte Iosif, neîncetat să sporim în credință, în dragostea de Dumnezeu și către aproapele și în toată fapta cea bună, ca să ajungem toți la limanul cel mult dorit al mântuirii”.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Din tinerețe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile și cu ostenelile și cu postul. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoințele tale, arhiereu și păstor Bisericii Sale te-a rânduit; și după moarte în cetele sfinților te-a sălășluit; Sfinte Părinte Iosif, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de greșale nouă, celor ce cu credință și cu dragoste săvârșim sfântă pomenirea ta.

Condac, glasul al 4-lea:

Apărător nebiruit, ca cel ce prin tine din nevoi s-a mântuit, te are pământul Banatului, Iosif. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu apără-l pe el de toată nevoia, ca să strigăm ție: Bucură-te, Iosif, făcătorule de minuni.

Acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș

Condacul 1:

Apărător nebiruit și neînfrânt, te pune înainte pe tine pământul Banatului, mulțumire aducându-ți, ca cel ce prin tine din primejdii s-a mântuit. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-L să ne apere de toate nevoile, ca să cântăm ție: bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Icosul l:

Toți dreptcredincioșii creștini cunoscând puterea credinței tale și mulțimea minunilor prin care, ridicându-te tu mai presus de firea lucrurilor, ai rușinat pornirile cele fără de judecată ale agarenilor, asupra credinței noastre celei drepte, din inimi pline de dragoste și cu umilință îți grăiesc ție acestea:

Bucură-te, ierarhe al Mântuitorului Hristos;

Bucură-te, cel ce ai făcut să strălucească dreapta credință;

Bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine;

Bucură-te, ajutorul și limanul celor necăjiți;

Bucură-te, stâlp neclintit al strămoșeștii noastre credințe;

Bucură-te, că ai arătat și păgânilor puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai fost scut Bisericii tale;

Bucură-te, cel ce purtător de biruință asupra celor răi ai fost;

Bucură-te, făclie care luminezi pe cei din întunericul păcatului;

Bucură-te, cel ce ai arătat cunoștința dumnezeiască celor ce umblau întru întunericul neștiinței;

Bucură-te, cel ce cu blândețe ai primit la tine pe cei greșiți;

Bucură-te, cel ce cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 2-lea:

Deși nu avem destulă vrednicie și pricepere noi păcătoșii să lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale; ci pentru că din suflet curat și din inimă umilită le spunem, primește Sfinte Iosife aceste mărturisiri de la noi, cei ce cântăm Celui ce ți-a dat ție putere: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Purtând numele nevinovatului Iosif care a scăpat de la pieire pe frații săi, ajungând el mai mare în țara Egiptului, așa și tu te-ai făcut apărător și pavază sfintei Biserici și, după cum acela, cu puterea dată lui de la Dumnezeu de a cunoaște cele viitoare, a aflat har înaintea feței lui Faraon, așa și tu, prin puterea minunilor tale, ai dobândit liniște Bisericii și turmei tale; pentru care noi lăudându-te, îți grăim unele ca acestea:

Bucură-te, cel asemenea lui Ilie prin rugăciunile tale;

Bucură-te, ierarhe, pururea rugătorule;

Bucură-te, că rugăciunile tale au fost ascultate de Făcătorul lumii;

Bucură-te, că rugăciunile tale au fost împlinite de Ziditorul;

Bucură-te, căruia ți s-au supus ploile și focul;

Bucură-te, că te-ai milostivit spre toată durerea;

Bucură-te, că ai tămăduit toată rana;

Bucură-te, ușurătorule al celor ce nasc;

Bucură-te, tămăduitorule al celor slăbănogi;

Bucură-te, vindecatorule al celor ologi;

Bucură-te, că ai biruit iuțimea altora cu blândețile tale;

Bucură-te, prin care Dumnezeu a binevoit spre pământul acesta;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 3-lea:

Împovărați fiind de multe ispite și în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne noi, în tine ne punem nădejdea, sfinte, ajutorul și mângâierea noastră. Fii dar mijlocitor al celor ce te rugăm, și împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Locuitor făcându-te sfântului munte al Athosului și petrecând înțelepțește viața ta întru cuvioșie, ai luat darul Duhului Sfânt, împodobindu-te cu veșmântul cel luminat al arhieriei, sfințite nevoitorule Iosife, fiind păstor al turmei celei cuvântătoare din Mitropolia Banatului, pe care ai dus-o la pășune aleasă, prin pilda vieții tale celei sfinte și prin semnele pe care le-ai săvârșit, alesule al lui Dumnezeu, spre întărirea dreptei credințe. Pentru aceasta îți aducem cântare așa:

Bucură-te, mitropolitule al Timișoarei;

Bucură-te, luminate ierarh al Banatului;

Bucură-te, lauda poporului nostru celui credincios;

Bucură-te, tămăduitorule al bolnavilor;

Bucură-te, că ești rugător la Dumnezeu pentru cei cuprinși de patimi;

Bucură-te, că din primejdii izbăvești pe cei ce vin către tine;

Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese nemiluit;

Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;

Bucură-te, că la orice întâmplare, fiind chemat, ești grabnic ajutător;

Bucură-te, doctorul cel fără de plată;

Bucură-te, nădejdea tuturor, acoperământul și scăparea noastră;

Bucură-te, cel ce cu lumina minunilor tale ai îndreptat turma ta spre cele de sus;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 4-lea:

Mult-milostive Părinte, primește rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoșilor, și cu obișnuita ta bunătate și milostivire mijlocește către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare și sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor și cântă cu tine: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Astăzi, noi, nevrednicii, stând înaintea icoanei și înaintea moaștelor tale, mărturisim minunile tale, pe care le-ai făcut, Sfinte Iosife, și ne rugăm ție: ascultă această puțină rugăciune a noastră și întinde dreapta ta cea binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru a putea cu vrednicie să săvârșim o cântare ca aceasta:

Bucură-te, cel ce ești împreună-slujitor cu îngerii;

Bucură-te, cel ce din pruncie între viețuitorii sfântului munte te-ai numărat;

Bucură-te, cel ce ai luat din tinerețe îngerescul chip;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat până la bătrânețe nevoitor asemănării cu Făcătorul;

Bucură-te, dar făcut de Dumnezeu pământului acestuia;

Bucură-te, slobozitorule din dureri al celor ce pătimesc;

Bucură-te, că ale tale minuni în tot Banatul s-au vestit;

Bucură-te, cel ce nu ai cruțat osteneală pentru a face bunătate;

Bucură-te, cel ce nu contenești a fi rugător pentru toți cei ce te cheamă pe tine;

Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;

Bucură-te, iubitorule al cuvioasei slujiri a Celui Preaînalt;

Bucură-te, lauda ierarhilor și a cuvioșilor monahi;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 5-lea:

Auzit-am, Părinte Iosife minunile tale și ne-am bucurat că Dumnezeu S-a milostivit în vremurile cele de demult și spre Biserica noastră din părțile Banatului, trimițându-i povățuitor luminat și părinte alinător de patimi trupești și sufletești; pentru care noi acum, mulțumitori arătându-ne iubitorului de oameni Dumnezeu, împreună cu tine îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Dezlegat-ai limba fetei celei mute și urechile ei le-ai deschis pentru a auzi cuvintele darului celui dumnezeiesc și din chinuirea diavolească ai slobozit pe cea ținută sub tirania vrăjmașului. Pentru aceea, acum și noi, păcătoșii și nevrednicii, a căror limbă este folosită spre rău, ale căror urechi sunt închise pentru sfintele graiuri ale Scripturilor și ale predaniilor, îndrăznind îți aducem această cântare:

Bucură-te, tămăduitorul neputințelor celor credincioși;

Bucură-te, purtătorul darului minunatelor vindecări;

Bucură-te, alinătorul durerilor celor în suferință;

Bucură-te, mângâierea grabnică a celor bolnavi;

Bucură-te, reazemul cel neclintit al celor sănătoși;

Bucură-te, cel ce ești vistierie de tămăduire;

Bucură-te, prin care muții grăiesc și surzii aud;

Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni se întăresc slăbănogii;

Bucură-te, că au adus la tine pe paturi pe cei bolnavi, așa cum îi puneau și înaintea lui Petru apostolul;

Bucură-te, vindecătorul fără de plată al celor ce se roagă ție;

Bucură-te, cel din al cărui mormânt se revarsă tămăduiri;

Bucură-te, că nu ai lipsit de ajutorul tău nici pe cei necredincioși;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 6-lea:

Sfinte Ierarhe Iosife, făcător de minuni te-ai arătat și după trupeasca ta mutare de la noi, fiind pururea apărător al turmei tale; căci atunci când tâlhari nelegiuiți au vrut să necinstească pe fecioarele care au alergat ca la un scut tare la mormântul tău, tu ai oprit spurcata lor îndrăzneală, pentru care fecioarele acelea, pline de spaimă și de mirare, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Puterile cele fără de trup se minunează Părinte de credința ta cea tare în Dumnezeu, prin care rânduielile firii le-ai biruit. Apostolii și ierarhii se laudă cu tine, nevoitorii spre desăvârșire, monahii te au pildă și reazem strădaniilor lor, iar bolnavii și neputincioșii spre tine au nădejde nedezmințită. Pentru aceasta, și noi, cei ce cinstim cu laude pomenirea ta, îți aducem această cântare:

Bucură-te, că ești împreună-locuitor cu îngerii;

Bucură-te, că aduci frică demonilor;

Bucură-te, că ai socotit a fi fără de preț cele ale lumii acesteia;

Bucură-te, nevoitorule spre post și omule al rugăciunii;

Bucură-te, următorule al apostolilor;

Bucură-te, păstorule al turmei tale;

Bucură-te, îndreptătorule al credinței;

Bucură-te, vistierie a milei lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ne izbăvești pe noi din necazuri, cu rugăciunile tale;

Bucură-te, împărțitorul bunătăților lui Dumnezeu;

Bucură-te, bucuria și veselia celor ce aleargă la tine;

Bucură-te, că slăvești pe Dumnezeu în ceruri cu îngerii;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 7-lea:

La sfânta mănăstire a Partoșului întâmpinându-te oarecând batrâni și schilozi și tot felul de neputincioși, pentru ca prin atingerea și umbrirea ta să dobândească vindecare, nădejdea lor nu a fost rușinată, căci mulțime de vindecări ai făcut, sfinte. De care minunându-ne, Părinte Iosife, lui Dumnezeu, Celui ce ți-a dat ție darul acesta, îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Ca să arăți marea ta milostivire pentru turma ta și râvna pentru slobozirea ei din toate nevoile ce-o împresurau, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timișoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia lui, scăpând neatinsă biserica slujirii tale și oprind, prin ploaia năpraznică pe care cerul a trimis-o ție în ajutor, întinderea focului; pentru care auzi de la toți:

Bucură-te, ierarhe, cel cu nume mare;

Bucură-te, părinte, ocrotitor al fiilor tăi;

Bucură-te, sfinte, alesule al lui Dumnezeu;

Bucură-te, trăitorule după chipul celor bineplăcuți lui Dumnezeu;

Bucură-te, împlinitorule al voii Tatălui din cer;

Bucură-te, următorule al iubirii de oameni a Fiului Său;

Bucură-te, cel sfințit prin darurile Sfântului Duh;

Bucură-te, arătătorule al Sfintei Treimi;

Bucură-te, alinătorule al necazurilor;

Bucură-te, că ai biruit focul, aducând ploaie pe pământ;

Bucură-te, că ți-ai pus sufletul pentru poporul tău;

Bucură-te, apărătorule al orașului tău de scaun;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 8-lea:

Toți dreptcredincioșii creștini având nădejde către tine, în orice împrejurare grea nu se vor rușina, Părinte Iosife, tu fiind mare folositor tuturor. Pentru aceea, nu trece cu vederea și ale noastre rugăciuni de acum, ci ne izbăvește din toate nevoile și ne apără de toate necazurile care pentru păcatele noastre sunt asupra noastră; ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Aducându-ți aminte de frații tăi și ascultător făcându-te voii lui Dumnezeu, ai lăsat viața cea plină de duhovnicească dulceață a Athosului, pentru a veni iarăși între ai tăi, ca să le fii povățuitor și îndrumător pe calea împlinirii sfintelor porunci ale Mântuitorului Hristos, strălucind prin faptele cele minunate, pe care lăudându-le, zicem acestea:

Bucură-te, sfinte al Banatului;

Bucură-te, lauda Timișoarei;

Bucură-te, cinstea Partoșului;

Bucură-te, podoaba Bisericii;

Bucură-te, cinstite slujitor al darului;

Bucură-te, secerătorule de bogată roadă;

Bucură-te, făcătorule de bine al tuturor;

Bucură-te, că ai primit cununa cea neveștejită a sfințeniei;

Bucură-te, că prin credință ai putut face minuni;

Bucură-te, cel care prin minuni ai dat strălucire credinței;

Bucură-te, că pentru slăvirea Ziditorului ai făcut minuni;

Bucură-te, că pe tine te-au cinstit cei necredincioși întocmai ca și fiii tăi duhovnicești;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 9-lea:

Cinstitorule de Dumnezeu și dumnezeiescule Iosife, ascultă această rugăciune a noastră din ceasul de acum și, prin rugăciunile tale cele sfinte și de Dumnezeu primite, ferește-ne de războaiele ce ne înspăimântă, precum ai izbăvit de foc cetatea ta de scaun, pentru ca și noi, asemenea celor izbăviți atunci, să aducem cântare: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cu graiuri alese s-au împodobit cântările pe care Biserica, al cărei stâlp ai fost, le-a rânduit pentru cinstirea ta, sfinte, și cu bucurie vin creștinii cei de acum la sfânta ta slujbă, ierarhe al strămoșilor lor; pentru care și noi, împreună cu dânșii, aducem ție aceste cuvinte de laudă:

Bucură-te, arhiereule, vas ales al darului Duhului Sfânt;

Bucură-te, comoară a legii celei străbune;

Bucură-te, laudă a ierarhilor și a dascălilor;

Bucură-te, vestitorule al Evangheliei;

Bucură-te, prin care este preaslăvit Dumnezeu;

Bucură-te, mustrătorule al celor cu nechibzuite vorbe;

Bucură-te, cel ce ai rușinat pe cei păcătoși;

Bucură-te, cel ce ai smerit trufia răufăcătorilor;

Bucură-te, cel ce ai adus pe păcătoși la pocăință;

Bucură-te, că pe tine te-au urmat toate satele când ai mers la mănăstire;

Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne mântuiești de orice primejdie;

Bucură-te, nădejdea și scăparea noastră;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 10-lea:

O, Preamilostive și mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea rugăciunile robilor Tăi, ci ne ajută și ne miluiește cu marea Ta iubire de oameni, scăpându-ne de toate necazurile cu care ne cerți pentru mulțimea păcatelor noastre și ne ridică din căderi și din nevoi, pentru rugăciunile Sfântului Iosif cel Nou, cu care dimpreună îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Asemenea sihaștrilor din pustiuri, te-ai rupt din dulceața amăgitoare a lumii acesteia, biruind puterea diavolului și rupând tocmirile cele nedrepte prin care a fost stricată lumea prin păcatul strămoșilor, arătând tuturor că, prin nevinovăție și smerenie, firea poate fi adusă la starea cea dintâi. Drept aceea și noi, lăudându-te, cântăm:

Bucură-te, că prin post și rugăciune ai biruit pornirile firii celei căzute;

Bucură-te, că ai arătat blândețea mai presus de răutate;

Bucură-te, că prin bunătatea ta cea mare ai făcut ascultătoare pe animalele cele necuvântătoare;

Bucură-te, îmblânzitorule al fiarelor sălbatice;

Bucură-te, că asemenea Mântuitorului ai dormit în timpul furtunii;

Bucură-te, că nu te-ai temut de furia valurilor Dunării;

Bucură-te, cel ce ai stins puterea mistuitoare a focului;

Bucură-te, cel ce ai făcut norii să verse ploaie pe pământ;

Bucură-te, că tu în mijlocul ploii ai rămas neudat;

Bucură-te, prin care s-au arătat străluciri de curcubeie;

Bucură-te, cel ce porți pe mâna ta semnul luminos al patimilor Fiului lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel a cărui moarte au vestit-o clopotele pe care nu le-a tras mâna omenească;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 11-lea:

Creștinătății mare folositor te-ai arătat, cu învățăturile, cu minunile și cu chipul viețuirii tale pline de sfințenie. Pentru aceea, nu trece cu vederea și ale noastre rugăciuni, milostive, ci ne ajută și ne scapă de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici, ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Întru virtuți duhovnicești crescând din pruncie și tare împotriva ispitelor arătându-te, din tinerețile tale, și în sfințenie petrecându-ți toată viața, Cuvioase Părinte Iosife, pe toți ai uimit cu blândețile, cu curăția, cu smerenia și cu firea ta cea pașnică. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoințele tale, arhiereu și păstor Bisericii Sale te-a pus, iar noi, preaslăvire aducând Celui ce te-a înălțat pe tine, fericite, îți cântăm așa:

Bucură-te, cel ce bine ai păzit cuvintele cele dumnezeiești ale Stăpânului tău;

Bucură-te, cel ce pildă te-ai făcut bunătății;

Bucură-te, cel ce te-ai încununat cu cununa nevoinței;

Bucură-te, luminătorule al Bisericii;

Bucură-te, cel ce ai izgonit întunericul neștiinței;

Bucură-te, cel ce ai fost de cele cerești gânditor;

Bucură-te, că prin multă răbdare și smerenie te-ai făcut vas ales al Domnului;

Bucură-te, îndreptătorul și pilda neîntrecută a călugărilor;

Bucură-te, podoaba ierarhilor;

Bucură-te, izgonitorul tuturor patimilor;

Bucură-te, folositorul nostru cel prea cald;

Bucură-te, scăparea tuturor credincioșilor;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 12-lea:

Făcătorule de minuni, Sfinte Iosife, precum în vremea viețuirii tale pe pământ, prin rugăciunile tale ai izbăvit pe păstoriții tăi de tot felul de primejdii, așa și astăzi, trimite mila ta celor ce locuiesc țara aceasta, rugându-te lui Dumnezeu să dăruiască tuturor cele de trebuință și pace lumii, pentru ca împreună cu tine să-I cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Sfinte Iosife, arhiereule al lui Hristos, slujitorule al darului, solește nouă păcătoșilor, prin bogate mijlocirile tale către Stăpânul, ca să ne învrednicim noi, nevrednicii, a ne împărtăși de bunătățile cele făgăduite dreptcredincioșilor creștini și a primi cele bune și de folos sufletelor și trupurilor noastre și să cântăm ție:

Bucură-te, nevoitorule, care te-ai trudit spre a te asemăna cu Ziditorul;

Bucură-te, omule al lui Dumnezeu cel ce purtător de Dumnezeu te-ai arătat;

Bucură-te, cuvioase, care întru viață de cinste ai petrecut;

Bucură-te, prealăudate, lauda cea preafrumoasă a Timișoarei;

Bucură-te, luminătorule, care ai luminat strălucit Biserica Banatului;

Bucură-te, părinte, care milostiv și iubitor ai fost spre toți;

Bucură-te, tămăduitorule, care vindeci bolile și neputințele;

Bucură-te, ierarhe, care ai adăpat turma ta cu apa cea vie a adevărului lui Hristos;

Bucură-te, arhiereule, care ai învățat pe toți cinstirea de Dumnezeu;

Bucură-te, mărite, că numele tău s-a scris în ceruri;

Bucură-te, fericite, că ție ți s-au deschis porțile cerești;

Bucură-te, sfinte, cel ce ai fost arătat sfânt încă din viața de aici;

Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 13-lea:

O, preasfinte și întru tot lăudate Părinte Iosife, primind acest dar de acum al puținei noastre rugăciuni, fii mijlocitor către îndurătorul Dumnezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni și a Sa multă iubire de oameni, să apere de tot răul sfânta Sa Biserică, orașul tău și pe toți dreptcredincioșii creștini, ca aceștia pururea, cu o gură și cu o inimă, împreună să cânte ca și părinții lor: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Toți dreptcredincioșii creștini cunoscând puterea credinței tale... și Condacul întâi: Apărător nebiruit și neînfrânt... Apoi:

Rugăciune către Sfântul Iosif cel Nou Preabunule și întru-tot-lăudate Părinte Iosife, păstorul și învățătorul celor ce aleargă cu credință la a ta folosire și cu rugăciune fierbinte te cheamă pe tine, grăbește de ne ajută și nouă celor ce cu credință și cu dragoste săvârșim pomenirea ta, stând rugător către Atotmilostivul Dumnezeu, pentru ca dreapta credință să se întărească și să sporească și toată creștinătatea să fie îngrădită și păzită prin sfintele tale rugăciuni, de certurile cele lumești și de toată dezbinarea și neînțelegerea. Şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne acopere și să ne apere de tot răul: de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de încălcarea noastră de alte neamuri, de robie, de prăpădul războiului, de toate bolile și rănile cele aducătoare de moarte și de cumplita moarte cea prin dezlănțuirea puterilor fără de zăgaz ale firii. Roagă pe Ziditorul tuturor, făcătorule de bine, să dea: pace lumii, liniște văzduhurilor, ploaie la bună vreme, roadă îmbelșugată pământului, bunăstare poporului, înțelegere soților, ascultare copiilor, iubire de fii părinților, dragoste frățească tuturor, îndreptare păcătoșilor, spor duhovnicesc celor aleși, râvnă multă către Domnul, preoților, virtute călugărilor, înaltă înțelepciune ierarhilor și sănătate tuturor. Iar pe noi cei ce ne-am adunat la această sfântă pomenire a ta, ne miluiește, îndrăznitorule către Dumnezeu. Ca, prin mijlocirea ta, cu folosința rugăciunilor tale și cu harul lui Hristos Dumnezeu, viață lină și fără de păcat să ni se dăruiască, spre a viețui cu bună cuviință în veacul acesta, și de partea stării de-a stânga, la înfricoșătoarea judecată a toată lumea, să fim scutiți, și în partea celor de-a dreapta să ne învrednicim a fi, împreună cu toți cei din veac bineplăcuți Domnului. Amin.

Rugăciune specială către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș

Cu umilință și evlavie ne plecăm astăzi genunchii înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine, Preasfinte Părintele nostru Iosife, și prinos de cinstire și de mulțumită îi aducem, pentru că ni te-a dăruit fierbinte rugător și puternic ocrotitor în ceruri. Că tu, ca un izbăvitor ai fost trimis, de sus, dreptmăritorilor creștini din părțile Banatului, la vreme de strâmtorare; și, ca un bun păstor și părinte, cu dragoste și cu înțelepciune, i-ai păstorit pe dânșii, chip de smerenie, de înfrânare și de curăție făcându-te tuturor, cu nevoințele tale pustnicești, cu postul, cu privegherea și cu rugăciunea. Pentru aceasta, încă mai-înainte de mutarea ta la veșnicele locașuri, te-ai învrednicit de darul cel mai presus de fire al minunilor; cununa biruinței s-a împletit ție în ceruri, și la cetele sfinților și ale drepților, celor ce, de la începutul veacului, au bineplăcut lui Dumnezeu, te-ai adăugat. Iar nouă, pe pământ, ai binevoit a ne lăsa cinstitele tale moaște, ca pe un izvor de daruri și tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credință. Drept aceea, și noi acum, cu bucurie și cu dragoste te lăudăm pe tine, sfinte ierarhe, și cinstire de obște făcându-ți, cu evlavie sărutăm sfintele tale moaște și cu smerenie ne rugăm ție: ocrotește Biserica ta, țara aceasta și pe toți cei ce cu credință și cu dragoste cheamă într-ajutor numele tău cel sfânt. Şi ca unul ce stai înaintea feței Ziditorului tuturor, îndrăznire având către Dânsul, ajută-ne cu mijlocirile tale și roagă-L, părinte sfinte, milostiv să fie nouă, iertare de păcate să ne dăruiască și de toată reaua întâmplare să ne izbăvească; credința cea dreaptă să o întărească; întărâtările eresurilor să le strice, cu puterea Preasfântului Său Duh; dragostea să o înmulțească; ura să o stingă; războaiele să le înlăture și pacea a toată lumea desăvârșit să o întemeieze. Şi așa, virtuților tale urmând, Sfinte Iosife, neîncetat să sporim în credință, în dragostea către Dumnezeu și către aproapele și în toată fapta cea bună, ca să ajungem toți la limanul cel mult dorit al mântuirii. Și, lăudând, până la sfârșitul veacului, pururea cinstită pomenirea ta, cu inimi curate să cântăm: Mărire Ție, Dumnezeule, Cel mare și minunat între sfinți, în vecii vecilor. Amin.

Note

1. ↑ Tomos pentru canonizarea solemnă a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolia-banatului.ro, accesat 4 decembrie 2023

Legături externe

• Viața și minunile Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolia-banatului.ro, accesat 4 decembrie 2023

Cel întru sfinți părintele nostru Simeon al Tesalonicului (aprox. 1381-1429) a fost arhiepiscop de Tesalonic de la 1410 și până la moartea sa, în septembrie 1429ucenic al sfântului Grigorie Palama și un teolog important al vremii sale. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 15 septembrie.

Viața

Sf. Simeon s-a născut în Constantinopol, cel mai probabil între 1381 și 1387.

S-a făcut de tânăr călugăr într-una din mănăstirile contantinopolitane, poate la mănăstirea isihastă Xanthopouloi

În 1410 sau 1416 sau 1417, Simeon a fost ales arhiepiscop al Tesalonicului, și a rămas în scaun până la moartea sa în septembrie 1429, în perioada dificilă de dinaintea căderii orașului sub turcii otomani.

Opera teologică

Opera

Opera Sf. Simeon al Tesalonicului a fost tipărită pentru prima dată la noi în țară de patriarhul Dositei al Ierusalimului, la Iași, în 1683. Această ediție este folosită de J.P. Migne, care o retipărește în vol. 155 al Patrologiei sale, în secolul trecut. Chezarie, episcop al Râmnicului, o traduce în limba română și o tipărește la București, în 1765, sub titlul: „Voroavă de întrebări și răspunsuri“. Va fi retipărită în 1865-1866, cu titlul: „Tractat asupra tuturor dogmelor credinței noastre ortodoxe“, București, de tipograful Toma Teodorescu. În 1929, Pr. M. Bulacu publică la Oradea: „Voroavă de întrebări și răspunsuri, a lui Simeon arhiepiscopul Tesalonicului“. Forma de expunere a operei Sf. Simeon este de întrebări și răspunsuri, formă ce va fi folosită mai târziu de catehismele și erminiile liturgice ortodoxe.

Posteritatea

Simeon al Tesalonicului a fost canonizat la 3 mai 1981 de Patriarhia de Constantinopol și de Biserica Greciei, cu data de prăznuire la 15 septembrie.

Note

1. ↑ Tesalonicul va cădea sub turci șase luni după moartea sf. Simeon, la 29 martie 1430.
2. ↑ http://en.wikipedia.org/wiki/Symeon_of_Thessaloniki și http://fr.wikipedia.org/wiki/Sym%C3%A9on_de_Thessalonique
3. ↑ Opera, după: http://www.dervent.ro/dictionar.php?dTitle=U2ltZW9uIGFsIFRlc2Fsb25pY3VsdWk=&dL=S