30 septembrie / 13 octombrie

Viața

Grigore s-a născut în jurul anului 257. Tatăl său, Anak, un prinț part, a fost condamnat la moarte pentru asasinarea unei rude a sa, regele Khosrov, în timp ce Grigore era încă un copil. Pentru a scăpa de execuție, Grigore a fost luat de menajera sa la Cezareea Capadociei, unde a fost crescut ca creștin. S-a căsătorit și a avut doi fii. Unul dintre fii, Orthanes, care avea să devină ulterior preot, iar celălalt, Aristaces, mai întâi călugăr, apoi episcop, care a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.

În jurul anului 280, Grigore s-a întors în Armenia și a intrat în slujba regelui Tiridates al III-lea, fiul regelui Khosrov asasinat. Cu toate acestea, Tiridates era intolerant față de creștinism și a cerut lui Grigore să renunțe la credința creștină, ceea ce acesta a refuzat să facă. Grigore a fost închis și supus la multe torturi în timpul celor treisprezece ani de închisoare, inclusiv închisoarea într-o groapă cu șerpi veninoși. Între timp, Tiridates a continuat să ducă o campanie împotriva creștinilor. A executat pe Sfânta Rhipsime, stareța Gaiana și alte 35 de fecioare ale unui mănăstiri din Asia Mică. În această perioadă, Tiridates a dezvoltat o boală gravă și a suferit deformări. Cu toate acestea, inima lui s-a înmuiat după ce a fost vindecat prin rugăciunile lui Grigore.

În 297, ca semn de recunoștință, Tiridates l-a eliberat pe Grigore, iar acesta a început să propovăduiască oamenilor, îndemnându-i să respingă închinarea la idoli și să-L urmeze pe Hristos. Curând, Tiridates, pocăindu-se pentru crimele sale, împreună cu majoritatea poporului armean, a răspuns chemării lui Grigore și s-au convertit la creștinism. Tiridates a fost botezat de Grigore în 301. În acel an, Tiridates a adoptat creștinismul ca religie a țării sale. Odată cu convertirea Armeniei, templele idolilor au fost distruse și au fost construite biserici pentru Dumnezeul cel adevărat.

În 302, Grigore a fost consacrat episcop al tuturor armenilor, devenind Catolicos, de către Leontius de Caesarea. În 303, Grigore a construit Catedrala Etchmiadzin, lângă Muntele Ararat, care rămâne și astăzi sediul Catolicosului Armenian. În 318, Grigore l-a numit pe fiul său, Aristaces, ca succesor și l-a însărcinat pe nepotul său, Grigoris, să răspândească Evanghelia lui Hristos în întregul Caucaz și Anatolia. Grigore s-a retras apoi într-un mănăstire aproape de Muntele Sebuh, în provincia Daralia a Armeniei Superioare, unde a adormit întru Domnul în jurul anului 331.

Imnografie

Tropar (glas 4)

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenice Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac (glas 2)

Pe cel mărit și ierarh, ca pe un nevoitor al adevărului, astăzi să-l lăudăm toți cu cântări, și cu viersuri de laude. Pe păstorul și învățătorul cel priveghialnic, pe Grigorie luminătorul a toată lumea. Căci se roaga lui Hristos să ne mântuim noi.

Surse

• w: Gregory_the_Illuminator
• Hieromartyr Gregory the Bishop of Greater Armenia
• Gregory the Illuminator
• Gregory the Illuminator
• Gregory the Illuminator

Fericitul Ieronim este menționat ca un cărturar de limbă latină pe vremea când limba greacă era considerată limba învățământului. A fost unul dintre cei mai învățați dintre Sfinții Părinți ai Bisericii apusene și este menționat ca traducătorul în limba latină a Sfintei Scripturi. Această traducere, Vulgata, a devenit textul biblic oficial al Bisericii romano-catolice. În tinerețe a călătorit foarte mult, învățând limba greacă și limba ebraică, în timp ce a studiat arta elocinței și filozofia. Printre multele sale tratate, comentarii, traduceri și lucrări exegetice pe care le-a întreprins a fost și revizuirea Sfintei Biblii în limba latină folosind cele mai recente versiuni ale Vechiului Testament în ebraică. Un ascet și critic dur al exceselor seculare, acesta a fost un apărător puternic al Ortodoxiei împotriva ereziilor din acea vreme. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 15 iunie și pe 30 septembrie.

Viața

Ieronim s-a născut sub numele de Eusebius Sofronius Hieronimus în jurul anului 340 în orășelul Stridonius, în apropiere de Acvileea, în Italia de Nord, la granița dintre Panonia și Dalmația, Bosnia-Herțegovina de astăzi. Născut într-o familie de creștini, nu a fost botezat până în anul 360 când a călătorit la Roma. Sub îndrumarea tatălui său, Fericitul Ieronim a fost bine educat acasă înainte de a fi trimis la Roma pentru continuarea studiilor. La Roma a studiat cu Aelius Donatus și a învățat greaca numită koin (dialectul popular vorbit în bazinul mediteranean). De la Roma a călătorit în Galia (Franța de azi) și mai încolo spre Trier unde se pare că și-a început studiile teologice. Apoi, prin anul 373 Cuviosul Ieronim a călătorit spre Răsărit prin Tracia și Asia Mică. A stat o perioadă în Antiohia unde, în urma unei viziuni avute în timpul unei boli grave, a lăsat deoparte studiile seculare și s-a dedicat studierii Bibliei. Căutând o viață ascetică, Fericitul Ieronim a plecat în pustia Chalcis, din Siria. În această împrejurare a început să studieze limba ebraică și și-a găsit timp pentru a scrie.

Prin 378, la revenirea sa în Antiohia, a primit darul preoției de la episcopul Paulinus. La scurt timp a călătorit la Constantinopol și a continuat studiul Scripturii sub îndrumarea Sfântului Grigorie Teologul. Invitat să participe la sinodul din 382, Ieronim s-a întors la Roma unde era indispensabil Papei Damasus în rezolvarea schismei Antiohiei.

În această perioadă s-a ocupat de revizuirea textului Bibliei în limba latină pe baza Noului Testament în limba greacă și a Septuagintei, în încercarea de a pune capăt diferențelor care au pătruns în textele occidentale. Păstrând stilul de viată călugăresc, criticile sale la adresa clerului din lume a dus la creșterea ostilității din partea acestuia și a adepților săi. O dată cu moartea papei Damasus din 10 decembrie 384, Fericitul Ieronim și-a pierdut protecția și s-a întors în Antiohia în 385. Acolo el a găsit o lume mondenă împovărătoare. S-a mutat în Palestina, pentru a trăi retras într-o chilie pustnicească.

În acest mediu stabil, și-a început cele mai importante lucrări. În ultimii 34 de ani de viață, el și-a alcătuit cele mai bune comentarii, dialogul său Împotriva palagienilor, cele mai pasionate polemici, precum și opera sa de căpătâi: traducerea în limba latină a Vechiului Testament, făcută pe baza textelor ebraice și cunoscută ulterior sub numele de Vulgata.

A murit la 30 septembrie, în anul 420, lângă Betleem, unde a și fost îngropat inițial. Se spune că trupul său ar fi fost reînhumat la Biserica Santa Maria Maggiore din Roma, deși unii susțin că părți din moaștele sale se află în alte locuri.

Prăznuirea

Pomenirea Sfântului Ieronim, prăznuit la 30 septembrie în Apus, a fost introdusă în ziua de 15 iunie de Sfântul Nicodim Aghioritul, care a identificat-o cu aceea a unui Ieronim, probabil diferit, prezentă în unele sinaxare. El i-a asociat prăznuirea Sfântului Augustin, alt mare doctor al Bisericii latine. Biserica păstrează aceste două pomeniri la această dată convențională, căci ele s-au impus astfel în diferitele Biserici ortodoxe locale.

Surse

• (ro) Sinaxar 15 iunie
• (en) en.Wikipedia: Jerome
• (en) Catholic Encylopedia
• (en) St Jerome
• (en) Columbia Encyclopedia
• (en) St Jerome

Legături externe

• (en) St. Jerome (Hieronymus) of Stridonium and St. Jerome (Hieronymus) of Stridonium (OCA)
• (en) Nicene and Post-Nicene Fathers v.2-06 the works of St. Jerome at the Christian Classics Ethereal Library
• (en) Nicene and Post-Nicene Fathers v.2-03 additional works