1 octombrie / 14 octombrie

Acoperământul Maicii Domnului (popular, pe filieră slavo-rusă: Pocrovul) este o sărbătoare a Maicii Domnului care se prăznuiește la 1 octombrie, în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon al VI-lea „Filozoful” (886 - 912), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.

În tradiția greacă, țin această sărbătoare îndeosebi călugării din Sfântul Munte Athos. Începând din 1952, sărbătorirea ei se face în Grecia pe 28 octombrie, ca o sărbătoare națională în care se aniversează respingerea atacului italian din 1940 asupra Greciei.

Prin secolul al XII-lea, sărbătoarea a fost introdusă în Rusia, unde a căpătat o mare popularitate, iar de la aceștia a trecut și la români, prăznuindu-se mai mult în mănăstiri. În ultima vreme, sărbătoarea a început să fie din ce în ce mai cunoscută și mai populară și la români, numeroase biserici și mănăstiri din țară și din diaspora românească purtând acest hram.

Semnificație

Sărbătoarea amintește de apariția Maicii Domnului în cartierul Vlaherne (Blachernae) din Constantinopol în secolul al X-lea. La sfârșitul vieții Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos (Andrei din Constantinopol), acesta, împreună cu ucenicul său, Sf. Epifanie și cu mai mulți credincioși au văzut-o pe Maica Domnului împreună cu Sf. Ioan Botezătorul și cu mai mulți alți sfinți și îngeri, în timpul unei slujbe în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne. Biserica palatului din Vlaherne adăpostea mai multe relicve ale Maicii Domnului - cămașa, acoperământul (maforionul) și parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în secolul al V-lea.

În acea vreme, Constantinopolul era amenințat de primejdia unei invazii (posibil invazia rușilor kieveni din 907 sau 911). Maica Domnului a înaintat până în mijlocul Bisericii, a îngenuncheat, cu chipul brăzdat de lacrimi, și a rămas vreme îndelungată în rugăciune. Apoi și-a ridicat acoperământul (vălul) și l-a întins peste popor, ca pentru a-l ocroti. După arătarea Maicii Domnului, primejdia a fost îndepărtată, iar orașul a fost cruțat de suferință și de vărsarea de sânge.

Prăznuire

Acoperământul Maicii Domnului este prăznuit cel mai fervent în Bisericile de tradiție slavă, poate și pentru că Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos este considerat de aceștia ca fiind de origine slavă, dar mai degrabă datorită circumstanțelor specifice. Prima prăznuire a Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă Rusă cunoscută datează din secolul al XII-lea.

Prăznuirea minunatei ocrotiri a Maicii Domnului începe cu o priveghere în care sunt prezente elemente similare cu cele ale praznicelor mari ale Maicii Domnului. Totuși, sărbătoarea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului nu are însă o perioadă de dupăprăznuire.

Tradiția rusă

Cronica rusă (probabil de sec. XIII sau XIV) cunoscută sub numele de Povestea vremurilor trecute notează că mijlocirea Maicii Domnului era atunci necesară pentru a ocroti poporul constantinopolitan de amenințarea unei mari flote rusești păgâne, sub conducerea lui Askol și Dir. Flota a fost înfrântă, iar amintirea minunii s-a păstrat

Câteva veacuri mai târziu, au început să apară și biserici care își alegeau drept hram Acoperământul Maicii Domnului.

Două din aceste biserici sunt arhicunoscute: Catedrala Sfântului Acoperământ de la Pod (rus: Храм Покрова "на рву," Hram pokrova na rvu), mai cunoscută sub numele de Catedrala Sf. Vasile din Moscova, și Biserica Sfântului Acoperământ de pe râul Nerl (rus: Церковь Покрова на Нерли, Țerkovi Pokrova na Nerli) din Bogoliubovo, lângă Vladimir.

Catedrala din Moscova a fost construită pe la jumătatea sec. al XVI-lea de țarul Ivan al IV-lea, iar biserica din Bogoliubovo a fost construită în anul 1165 de prințul Andrei Bogoliuski. La Novgorod, o mănăstire cu hramul Acoperământul Maicii Domnului a fost construită în secolul al XII-lea.

Tradiția greacă

Începând din secolul trecut, praznicul Sfântului Acoperământ este asociat cu ideea de praznic de mulțumire pentru eliberarea Greciei de invazia italiană din anul 1940, eveniment celebrat în Grecia ca sărbătoare națională, sub numele de "ziua lui NU" - ziua în care generalul Metaxa a răspuns negativ la ultimatumul emis de Mussolini.

În semn de respect față de acest moment și datorită nenumăratelor minuni ale Maicii Domnului petrecute, potrivit relatărilor soldaților, în timpul războiului greco-italian din anii 1940-1941, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a decis în anul 1952 să transfere sărbătoarea de pe 1 octombrie pe 28 octombrie, practică păstrată în Biserica Greciei până în prezent.

Patriarhia Ecumenică acceptă și ea această practică pentru parohiile sale din Grecia și din diaspora greacă, iar sărbătoarea se celebrează în această zi în toate bisericile de limbă greacă. Celebrarea cuprinde și cântarea unei doxologii speciale, care cuprinde cântări prin care este amintită ocrotirea Greciei de către Maica Domnului, precum și condacul "Apărătoare Doamnă", cea mai cunoscută cântare de biruință a Maicii Domnului - Ocrotitoarea.

Icoana Acoperământului Maicii Domnului

În icoana Acoperământului Maicii Domnului sunt îmbinate două evenimente petrecute în vechea biserică din Vlaherne din Constantinopol la câteva secole distanță.

Icoana Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului o înfățișează pe Născătoarea de Dumnezeu stând deasupra credincioșilor, cu mâinile ridicate la rugăciune. De cele două părți sunt înfățișați îngeri. Mai jos, în partea dreaptă a icoanei sunt cel mai adesea înfățișați Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie, care au văzut-o pe Maica Domnului în biserica din Vlaherne, iar alături de ei sunt înfățișați cei doisprezece Apostoli, episcopi, sfinte femei, monahi și mucenici, iar Maica Domnului îți întinde maforionul asupra credincioșilor adunați. Sf. Epifanie poartă pe sub manta o tunică, și face gesturi de uimire la vederea minunatei apariții a Maicii Domnuluiș Sf. Andrei este înfășurat doar într-o manta.

Sub imaginea Maicii Domnului, în centrul icoanei stă un sfânt tânăr, îmbrăcat într-un stihar diaconesc. În mâna stângă poartă un sul de hârtie desfășurat, pe care este înscris textul condacului în cinstea Născătoarei de Dumnezeu care se cântă la Nașterea Domnului (Fecioara astăzi...). Acesta este Sf. Roman Melodul, cunoscutul imnograf a cărui pomenire se face în aceeași zi, pe 1 octombrie. Acesta este însoțit de corul Bisericii și alături de el se găsesc și împăratul Leon Înțeleptul, împreună cu împărăteasa și patriarhul Constantinopolului.

Este posibil ca icoana Sfântului Acoperământ, care apare relativ târziu în iconografia ortodoxă Maica Milostivirii (Mater Misericordiae), foarte populară în secolele XIII-XVI în Occidentul creștin.

Imnografie

Tropar (glasul al 4-lea):

Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim. Umbriți fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, și căutând spre cinstită icoana ta, cu umilință grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ și ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

Condac (glasul al 3-lea):

Fecioara astăzi înainte stând în Biserică, și cu cetele sfinților, nevăzut se roagă lui Dumnezeu. Îngerii cu ierarhii se închină și cu apostolii cu proorocii dănțuiescș că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci.

Note

1. ↑ Calendarul bisericesc constantinopolitan înregistrează mai multe astfel de evenimente, în care Maica Domnului este prezentată ca principala apărătoare a orașului Constantinopol împotriva invaziilor barbare.
2. ↑ Great Synaxaristes: el: Μνήμη Ἁγίας Σκέπης τῆς Ὑπεραγίας Θεοτόκου. 28 Οκτωβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
3. ↑ Reprezentarea nu apare în iconografia bizantină tradițională, și nici Dionisie din Furna, în Erminia sa din secolul al XVIII-lea nu o descrie.

Surse

• ro: Ene Braniște, Liturgica generală, EIBM al BOR, București, 1993, p.193.
• en: The Miracle of the Virgin Mary at the Church of Blachernae in Constantinople in 911 A.D.
• en: The Protection of our Most Holy Lady the Mother of God and Ever-Virgin Mary (OCA)
• en: Makarios, The Synaxarion: The Lives of the Saints of the Orthodox Church (Volume 1), Ormylia: 1998, pp. 249-250 [ISBN 9608560373]

Legături externe

• ro: Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului
• ro: Acatistul Sf. Acoperământ al Maicii Domnului (audio) (cântat de Marian Moise)
• ro: Sinaxar 1 octombrie
• ro: Cuvânt la Acoperământul Maicii Domnului, Viețile Sfinților, 1 octombrie.
• en: The Church of Panagia of Blachernæ
• en: Akathist to the Most Holy Theotokos of All Protection
• en: The Protection of the Mother of God. - Wikipedia.

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Anania se numără printre Cei Șaptezeci de Apostoli. El a fost episcop în Damasc și l-a botezat pe Sfântul Pavel. Din cauza propovăduirii sale neînfricate, a fost lapidat (omorât cu pietre) în Elefteropolis. Moaștele sale au fost înapoiate la Damasc, dar mai târziu au fost duse la Constantinopol.

Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Anania la 1 octombrie. Mențiuni în Sfânta Scriptură despre dânsul se găsesc în Faptele Apostolilor.

Imnografie

Tropar (glas 4)

Umplut fiind de Har de la Întreitul Soare,

luminat-ai vasul ales al lui Hristos.

Când ai propovăduit credința,

întărit ai fost în încercările tale, Apostole Anania.

Ascultă rugăciunile celor ce îți aduc cântare.

Tropar (glasul al 3-lea)

Apostole Sfinte Anania, roagă-L pe milostivul Dumnezeu

să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac (glasul al 2-lea)

Cel ce întru rugăciuni ești prea cald folositor

și celor ce cer, prea grabnic ascultător,

primește rugăciunea noastră, Anania

și te roagă lui Hristos să ne miluiască pe noi,

Cel ce unul este între Sfinţi preamărit.

Iconografie

• Erminia lui Dionisie din Furna (Sophia, București, 2000) arată că Sfântul Apostol Anania trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân, cu barbă lungă (p. 149) și ascuțită (p. 187). Este reprezentat îndeosebi botezându-l pe Sfântul Apostol Pavel (acesta se află în apă, iar Sfântul Anania își ține mâna deasupra lui, în timp ce de pe ochii Sfântului Pavel cad ca niște solzi de pește) (p. 172) sau în imaginea săvârșirii sale (fiind omorât cu pietre) (p. 187).

Note

1. ↑ http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=9#10-17 9,10-17
2. ↑ Primul tropar este tradus din limba engleză

Surse

• Sfântul Nicolae (Velimirovici), Proloagele de la Ohrida
• OrthodoxWiki:Apostle Ananias

A se vedea și

• Apostoli

Legături externe

• ro: Sinaxar 1 octombrie
• en: Apostle Ananias of the Seventy (OCA)
• en: Ananias, Apostle of the 70 (GOARCH)[nefuncțională]

Sfântul și Prea Cuviosul Părintele nostru Roman Melodul (cunoscut și sub numele Romanos, de la grec. Ρομανοσ), un prolific scriitor de imnuri grec, s-a născut la Emesa (Hems), în Siria. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă este pe 1 octombrie, în aceeași zi cu Acoperământul Maicii Domnului. Este supranumit și Roman Melodul, făcătorul de condace, fiind considerat patronul cântăreților bisericești.

Viața

Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinți necunoscuți. Această incertitudine asupra identității părinților săi a dat naștere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr și s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca diacon la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur și simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.

Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânărul diacon a venit la Constantinopol, unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716)? Renumitul bizantinolog prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba despre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârșitul secolului al V-lea

Roman ducea o viață de ascet, prin rugăciuni și post, dar, plin de umilință, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste deosebită pentru Maica Domnului și de multe ori mergea în timpul nopții pentru a se ruga în Biserica Vlahernelor, care găzduia prețiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh Eftimie îl prețuia și îl iubea pe Roman pentru virtuțile sale și i-a plătit același salariu ca și pentru ceilalți cântăreți de la patriarhie, care erau mai educați și mai talentați. Aceștia din urmă erau nemulțumiți de acest lucru și încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educația muzicală și teologică. Roman însuși era dureros de conștient de aceste defecte; își dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.

Odată, în ajunul Crăciunului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreții bisericești la slujba solemnă ce se făcea la Nașterea Domnului. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, ci și pentru textul imnelor (condacelor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor și cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândețe: „iată, mănâncă aceasta”. Trezindu-se, Roman își dădu seama că a fost înzestrat cu o inspirație divină. Când a început slujba solemnă pentru Nașterea Domnului, cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta: „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște...”.

Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul și toți credincioșii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră și plină de dreapta credință, apoi i s-au alăturat cu toții la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreții care își bătuseră joc de el s-au căit și plini de umilință i-au cerut iertare.

Cu acest condac al Nașterii Domnului, care a fost datat în anul 518, cuviosul Roman a început o perioadă prolifică de creație. În total, el a scris mai mult de o mie de condace, sărbătorind toate zilele de sărbătoare ale anului liturgic și sfinții din întregul calendar.

Trebuie subliniată diferența dintre condacul contemporan, care este un scurt imn religios care onorează și descrie o sărbătoare sau un sfânt, și condacul așa cum era în secolul VI, pe vremea cuviosului Roman. Condacul de acum era pe atunci doar prologul (proomion) condacului în forma sa întreagă; acest cuprindea 18-30 de strofe (ikoi), fiecare cu un refren și unite printr-un acrostih. Când condacul era cântat pe o melodie originală, se numea idiomelon. Inițial, compozițiile Sfântului Roman erau numite pur și simplu "psalmi" sau "ode". Termenul de condac a intrat în folosință abia în secolul al IX-lea, acest cuvânt provenind de la kontos, bastonașul de lemn pe care se înfășura pergamentul pe care se scria în acel timp.

Printre cele mai celebre condace care au rămas de la Sfântul Roman sunt:

• La moartea unui călugăr
• Judecata de apoi
• Trădarea lui Iuda
• Martiriul Sfântului Ştefan

Dar cel mai faimos condac al Sfântului Roman rămâne tot Condacul Nasterii Domnului:

Fecioara astăzi pre Cel mai presus de ființă naște,

iar pământul peșteră Celui neapropiat aduce.

Îngerii cu păstorii slavoslovesc,

iar magii cu steaua călătoresc.

Că pentru noi s-a născut prunc tânăr,

Dumnezeu cel mai înainte de veci.

(Minei, 25 decembrie, la Utrenie)

Așa cum scria academicianul Virgil Cândea, „puține alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire și de înțelegere, prilejuite de suprema Teofanie a întrupării Logosului și exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai câteva versuri”.

În termeni științifici, compozițiile cuviosului Roman „combină cu succes solemnitatea și demnitatea predicii religioase cu delicatețea și vioiciunea poeziei lirice și dramatice”.

Imnografie

Condac (glasul al 8-lea):

Cu dumnezeieștile fapte bune ale Duhului din tinerețe înfrumusețându-te, Romane preaînțelepte,

cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumusețător ai fost;

căci cu cântări frumoase o ai înfrumusețat, fericite.

Pentru aceea te rugăm: dăruiește celor ce doresc dumnezeieștile tale daruri, ca să strigăm ție:

Bucură-te, părinte preafericite, podoaba Bisericii!

Tropar (glasul al 4-lea):

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip;

căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos;

și luptând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător;

ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.

Pentru aceasta, cu îngerii se bucură, Cuvioase Părinte Romane, duhul tău.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Cuvios Roman Melodul („Roman dulce-cântarețul”, cum îl numește el) se zugrăvește sub chipul unui tânăr cu începere de barbă, zicând: „Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște...”

Pentru că Sfântul Roman este pomenit pe 1 octombrie, în aceeași zi cu Acoperământul Maicii Domnului, el apare de obicei ca un personaj central în iconografia acestei sărbători, deși nu există nici-o legătură istorică (Acoperământul Maicii Domnului a început să fie sărbătorit abia în secolul al X-lea). Deși în multe icoane mai recente Sfântul Roman este pictat ca un diacon stând în amvon, muzicologul rus Johann von Gardner subliniază faptul că în vechile icoane el este mai precis portretizat, purtând tunica roșie scurtă de cântăreț bisericesc și stând în picioare pe o platformă ridicată în mijlocul bisericii

Note

1. ↑ Karl Krumbacher - Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Ostroemischen Reiches, München, 1897.
2. ↑ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, editura Sophia, București, 2000, p. 153, 163 și 187. ISBN 973-99692-0-8.
3. ↑ Johann von Gardner - Russian Church Singing: Orthodox Workship and Hymnography, St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1997. ISBN 978-0913836590.

Surse

• Romanos
• Sabin Preda și Cristina Rogobete - Roman Melodul și poezia sa imnografică
• Condacul Nașterii Domnului - Acad. Virgil Candea

Legături externe

• (en) The Kontakia of Romanos
• (en) JB Pitra, Analecta Sacra
• (en) Venerable Romanus the Melodist, "Sweet-Singer" - from OCA web site.
• (en) Romanos the Melodist - from GOARCH web site.
• (en) Icon of St. Romanus the Melodist
• (en) Icon of St. Romanos the Hymnographer

Sfântul Ioan Cucuzel (gr. Ιωάννης Κουκουζέλης, Ioannis Koukouzelis; c. 1280 – c. 1360) a fost un călugăr bizantin cu viață sfântă, compozitor, psalt / cântăreț și reformator al muzicii psaltice în secolul al XIV-lea. Printre cei mai iluștri muzicieni ai dinastiei Paleologilor, muzica sa rămâne apreciată de albanezi, bulgari, greci, macedoneni, români și sârbi.Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 1 octombrie.

Nume și etimologie

Numele „Cucuzel” (gr. „Koukouzelis”) nu era numele de familie al compozitorului. Numele său real era Papadopoulos (gr. Παπαδόπουλος). „Koukouzelis” ar fi derivat din cuvântul grecesc pentru fasole (gr. κουκιά, koukia) și un cuvânt slav/bulgar pentru varză (sl. зеле, zele). Se presupune că numele a apărut când Koukouzelis a fost întrebat la școală despre mâncarea pe care o mânca și el a răspuns koukia kai zelie (gr. κουκιά και ζελίε). Aceasta, totuși, este privită ca o etimologie populară. Numele este cel mai probabil derivat din cuvântul grecesc koukoutzi (gr. κουκούτζι, lit. „sămânță”) împreună cu sufixul grecesc comun -elis (gr. -έλης). De asemenea, a fost propusă o relație cu cuvântul koukoutseli (gr. κουκουτσέλι, lit. „pui mic (?)”), un cuvânt grecesc care a fost folosit pentru a se referi la un fel de pasăre.

Viața

Sfântul Ioan, cel numit și „Cucuzel”, s-a născut la Dyrrachium

Înzestrat cu o voce frumoasă el a intrat la școala de curte din Constantinopol, unde, fiind îndrăgit de împăratul de atunci, Ioan al II-lea Comnen (1118-1143), a devenit cântăreț principal - protopsalt. Însă luxul și strălucirea curții imperiale nu-l satisfăceau pe tânărul evlavios. Odată, întrebat fiind ce a mâncat la cină, acesta a răspuns: „fasole și mazăre” (adică, în greacă, koukouzelis). De atunci, i-a rămas porecla de „Cucuzel”.

Ioan căuta modalități de a se desprinde de ispitele și viața de la curtea imperială, precum și să evite căsătoria pregătită de împărat pentru el. Cu voia lui Dumnezeu, tânărul a întâlnit pe egumenul de la mănăstirea Marea Lavră din Muntele Athos, venit la Constantinopol cu treburi mănăstirești. Dezvăluindu-i dorința sa de a pleca de la curte, părintele l-a încurajat să meargă la mănăstire. Așa, tânărul Ioan a plecat pe ascuns, fără știrea împăratului și incognito, la Muntele Athos unde a fost acceptat și tuns călugăr la Marea Lavră.

Acolo a primit ca ascultare să îngrijească de turma de capre a mănăstirii. Mergând cu animalele la păscut în locuri mai retrase de pe munte, tânărul călugăr se putea ruga, medita la Dumnezeu și cânta imnuri de slavă în voie. Vrăjite de vocea angelică a păstorului, animalele se adunau pe lângă el și-l ascultau căzute parcă în transă.

Din modestie și smerenie, cântărețul n-a lăsat să se știe printre frați despre darul său de a cânta așa frumos, însă un locuitor al acelor pustietăți l-a auzit într-o zi și i-a spus egumenului despre cum cânta Ioan. Atunci Ioan i-a dezvăluit acestuia că a fost cântăreț de curte și l-a implorat să-l lase în continuare să păstorească animalele.

Egumenului fiindu-i teamă că împăratul va afla că favoritul cântăreț al curții e la Sfântul Munte, i-a cerut să se întoarcă de unde a venit. Vrând să-l împace pe împărat, egumenul a călătorit la Constantinopol ca să-i explice acestuia ce s-a întâmplat cu Ioan, implorându-l să nu-l abată pe tânăr din calea mântuirii. De atunci, Ioan Cucuzel a cântat la catedrală în duminici și sărbători. Odată, după ce a cântat un acatist în fața icoanei Maicii Domnului, călugărul s-a învrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a înfățișat și i-a spus cuvintele acestea: „Bucură-te, Ioane și nu te opri din cântat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita”, după care îi puse în mână o monedă de aur și dispăru. Moneda a fost așezată lângă icoană și multe minuni s-au întâmplat datorită icoanei și monedei de aur. Mai târziu, această icoană a fost numită „Cucuzelița” în memoria Sf. Ioan și a fost pusă în Lavra Sf. Atanasie. Ea este comemorată în ziua de 1 octombrie și în a zecea vineri de după Sfintele Paști.

Preasfânta Fecioară i se mai arătă o dată lui Ioan vindecându-l de o boală a picioarelor, pe care o avea din pricina statului mult în picioare în biserică. Ioan și-a petrecut zilele rămase în mari nevoințe ascetice, lucrând mult și la disciplina cântărilor bisericești, primind titlul de maestru didact și regent.

El a lucrat la aranjamentul și compilarea mai multor stihuri, tropare și condace, editând textele imnurilor și scriindu-și propriile condace, care se pot găsi în unele din aceste manuscrise: „O carte scrisă cu voia lui Dumnezeu și cuprinzând tipicul slujbelor bisericești”, scrisă de maestrul didact Ioan Cucuzel, „Tipicul slujbelor” de maestrul didact Ioan Cucuzel, „De la Începutul Vecerniei până la sfârșitul Sfintei Liturghii” și „Știința cântării și notele muzicale cu poziția mâinii și toate aranjamentele cântării”.

Văzând dinainte ceasul plecării sale la veșnicie, Ioan și-a luat rămas bun de la frați și le-a lăsat cu limbă de moarte să-l îngroape la Chilia Sfinților Arhangheli construită de el în hotarele Marii Lavre.

Cântăreții bisericești îl slăvesc pe Sf. Ioan Cucuzel ca pe patronul lor spiritual.

Surse

• http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie01.htm
• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• https://en.wikipedia.org/wiki/John_Koukouzelis
• Williams, Edward V. (2001). "Koukouzeles [Papadopoulos], Joannes". Grove Music Online. Revised by Christian Troelsgård (8th ed.). Oxford University Press.
• Γρηγόριος, Στάθης (1986). Ο μαΐστωρ Ιωάννης Παπαδόπουλος Κουκουζέλης. Η ζωή και το έργο του - The magister John Papadopoulos Koukouzelis: His life and works. Αθήνα: Περιοδικό Εφημεριος. pp. 1–38
• St. John Koukouzelis, Protect, O Most Glorious, (St. John Koukouzelis), Greek Byzantine Choir, Lycourgos Angelopoulos https://www.youtube.com/watch?v=eH8HN68GIEI&ab_channel=CristianToma%28TheChrisToma%29

Note

1. ↑ Cf. Williams, Edward V., op. cit.
2. ↑ Γρηγόριος, Στάθης, op. cit.
3. ↑ Dyrrhachion (gr. Δυρράχιον) în greaca clasică și Dyrrachium în latina clasică este actualul Durrës, al doilea mare oraș din Albania de azi.