2 octombrie / 15 octombrie

Sfinții mucenici Ciprian și Iustina au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251). Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face pe 2 octombrie.

Sf. Ciprian nu trebuie confundat cu Sf. Ciprian al Cartaginei16 septembrie.

Viața

Sfântul Ciprian era din Antiohia Siriei, de bun neam și bogat, filozof și vrăjitor cumplit. A fost câștigat la credința cea întru Hristos de către Iustina, o fecioară creștină din Antiohia care toate demonicele lui lucrări le-a destrămat. Căci un bărbat oarecare elin, numit Aglaid, de dragostea frumuseții ei rănindu-se și neajungându-și scopul, a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimițând demonii către tânără, n-a izbutit nimic. Deci după ce a cunoscut că meșteșugul său este neputincios, s-a botezat și, arzând vrăjitoreștile sale cărți, a crezut în Domnul.

Mai apoi, sfântul Ciprian a fost făcut episcop și pe mulți povățuindu-i la credința lui Hristos. Sfânta Iustina a devenit stareța unei mănăstiri de fecioare. Sf. Ciprian a fost prins împreună cu Iustina de către stăpânitorul Damascului, și strujindu-li-se coastele au fost băgați în cazan de fier, și fiind trimiși la Nicomidia li s-au tăiat capetele. Iar marele Grigorie Teologul, nu pe altul, ci pe acesta îl numea „iubit Fecioarei”. Și se săvârșește soborul lor la locul muceniciei din Nicomidia, care se află de acea parte, la locașurile lui Solomon, în ziua de 2 octombrie.

Trupurile lor au zăcut șase zile neîngropate și fiind acolo niște străini le-au luat în taină și le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul. Acea femeie a îngropat cu cinste trupurile sfinților lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina și Teoctist. Mai târziu moaștele lor au fost mutate în basilica împăratului Constantin din Roma. La mormântul lor au început să se facă multe tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Şi părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenic Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu sa mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul 1:

De la meșteșugul vrăjitoresc întorcându-te, de Dumnezeu înțelepțite, la dumnezeiasca cunoștință, doctor preaînțelept te-ai arătat lumii, dăruind tămăduiri celor ce te cinstesc pe tine, Cipriane cu Iustina, cu care roagă-te Iubitorului de oameni Stăpânului să mântuiască sufletele noastre.

Iconografie

Dionisie din Furna îl confundă pe Sf. Ciprian al Cartaginei (pomenit pe 16 septembrie) cu acest Sf. Ciprian, fostul vrăjitor (pomenit pe 2 octombrie). Indicațiile sale se referă la acesta din urmă. El arată așadar că acest Sf. Ciprian se zugrăvește ca un om tânăr cu părul creț, dar cu barba lungă și sură („afumată”), despărțită în două; poartă un înscris care zice: "Tu, Împărate, Cela ce ești pururea și petreci în veci...”

Note

1. ↑ Confuzia începe încă din secolul al IV-lea, în scrierile lui Grigorie de Nazianz (Cuvântarea 18) și Prudentius (Imnul 13), și continuă în unele sinaxare până astăzi. - http://www.newadvent.org/cathen/04583a.htm
2. ↑ Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, pp. 153, 162, 187, 237.

Surse

• Sinaxar 2 octombrie
• http://en.wikipedia.org/wiki/Cyprian_and_Justina
• Art. „Sts. Cyprian and Justina” în Catholic Encyclopedia

Legături externe

• Viețile Sfinților, 2 octombrie
• Acatistul Sf. Ciprian

Sfântul, măritul și mult lăudatul Apostol Pavel, deși nu a fost unul din cei Doisprezece Apostoli, este numit „Apostolul Neamurilor” (Romani 11:13, Galateni 2:8, 1 Timotei 2:7), el fiind convertit pe drumul Damascului de Însuși Iisus Hristos.Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Pavel, împreună cu Sfântul Petru, la 29 iunie.

Viața

Născut în Tars și numit Saul la naștere, sfântul apostol era din tribul lui Veniamin. Saul a devenit un fariseu sub Gamaliel, unul din Rabinii șefi ai iudeilor din zilele acelea. După studiile îndrumate de Marele Rabin, Saul devine unul din capii persecuțiilor împotriva creștinilor. Prezent la lapidarea Sfântului Apostol Ştefan Întâiul-mucenic (Fapte 7:58), Pavel este orbit de Iisus Hristos Însuși pe drumul Damascului (Fapte 9:1-22). Aflat de Apostolul Anania, în urma unei vedenii dumnezeiești, Saul își regretă faptele și este botezat de Anania. Curând după convertire, Saul și-a schimbat numele în Pavel, iar mai târziu a fost inclus în ceata Apostolilor. Pavel a propovăduit Evanghelia pe o zonă foarte întinsă, din Arabia până în Spania, atât la evrei cât și la păgâni. Pavel și-a petrecut viața de creștin în suferință și lucrând pentru Hristos, înființând și organizând Biserici pretutindeni. A atins o așa stare de îmbunătățire încât spune Bisericii din Galatia: „nu eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20).

Descrierea călătoriilor misionare ale lui Pavel și epistolele lui către Biserici formează o parte importantă a Noului Testament. Sfântul Pavel a fost martirizat împreună cu Apostolul Petru, în timpul împăratului Nero, prin decapitare.

Cronologie

Elemente de cronologie ale vieții Sf. Ap. Pavel (date aproximative):

• 5-10: Nașterea lui Saul / Pavel la Tars, în Cilicia
• 31-32: Martiriul sf. apostol și arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic, la care Saul participă indirect - „Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.” (FA 7, 58) - și aprobă - „Şi Saul s-a făcut părtaş la uciderea lui.” (FA 8, 1).
• 31-35: Prima persecuție a creștinilor la Ierusalim ca urmare a martiriului lui Ștefan, persecuție la care Saul participă activ - „Şi s-a făcut în ziua aceea prigoană mare împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei. Iar bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi au făcut plângere mare pentru el. Şi Saul pustiia Biserica, intrând prin case şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, îi preda la temniţă.” (FA 8, 1-3)
• 32-35: Convertirea lui Saul (FA 9). Petrece un timp la Damasc, apoi în Arabia (Galateni 1, 17).
• 36-37: Prima vizită la Ierusalim, unde petrece 15 zile cu Apostolul Petru și cu Apostolul Iacov, ruda Domnului (Galateni 1, 18-19).
• 35-43: Petrece câțiva ani la Tars.
• 43-44: Propovăduiește un an în Antiohia, împreună cu Apostolul Barnaba (Fapte 11, 22-30)
• 44-45: Pavel a doua oară la Ierusalim, împreună cu Apostolul Barnaba, ducând colecta care s-a făcut în Antiohia pentru cei din Ierusalim (Fapte 11, 27-30)
• 45-49: Prima călătorie misionară, împreună cu Apostolul Barnaba și Ioan Marcu (pentru prima parte a călătoriei). Predică în Cipru (Pafos), Pisidia (Antiohia Pisidiei), Licaonia (Iconium), Pamfilia (Fapte 13-14)
• 49-50: Sinodul apostolic de la Ierusalim, la care Sf. Pavel participă împreună cu Apostolul Barnaba.
• 50-52: A doua călătorie misionară, împreună cu Apostolul Sila (Fapte 15-18). Predică în Siria, Cilicia, Frigia, Galatia, Misia, Troa, de unde trec în Macedonia (Filipi, Tesalonic) și în Grecia (Atena, Corint). De la Corint probabil să fi scris cele două Epistole către Tesaloniceni.
• 53-58: A treia călătorie misionară. Predică 3 ani în Efes, la Troa, în Corint, în Filipi, din nou la Troa, la Milet și la Efes (Fapte 18-21). În timpul acestei lungi călătorii scrie epistolele către Filipeni, Corinteni, Galateni și Romani.
• 58-60: Arestarea, prigoana și captivitatea la Ierusalim și Cezareea (Fapte 22-26).
• 60-61: Transferul la Roma cu corabia (Fapte 27-28).
• 61-63: Doi ani captivitate limitată la Roma - era liber să se miște și să predice, dar nu avea voie să părăsească Roma (Fapte 28, 30-31). Scrie epistolele către Coloseni, Efeseni și Filimon.
• 63-64 (?): Ultimele călătorii misionare (Spania și Asia Mică) - după Clement Romanul și alte surse. În această perioadă ar fi scrie epistolele către Timotei și Tit.
• 65-67: A doua captivitate romană și martiriul în timpul lui Nero (54-68), după incendierea Romei (64).

Epistole

Biserica a inclus în canonul biblic câteva din epistolele sale către biserici:

• Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola a II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola a II-a către Timotei a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel
• Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel.

Unii savanți din zilele noastre au contestat autenticitatea câtorva astfel de epistole. În special Epistola către Evrei, al cărei autor a fost disputat încă din vremea bisericii primare, este considerată ca având un alt autor. Cu toate acestea, rânduiala Bisericii prezintă aceste citiri din epistole ca „din epistola Sfântului Pavel către...”, așa cum lecțiile și comentariile Părinților Bisericii îi edifică pe credincioși privind Mântuirea.

Sărbători și posturi

Viața Sfântului Pavel, epistolele sale în particular, sunt sărbătorite anual prin zile de prăznuire și prin post. Unul din cele patru posturi anuale, postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este un post de vară care începe la nouă zile după Pogorârea Sfântului Duh și ține până la prăznuirea lor în 29 iunie.

Intermedieri

Sfântul Pavel este patronul și cel care intervine, printre alții, pentru călătorii pe mare și pentru cei care propovăduiesc.

Imnuri

Tropar (Glasul 4)

Primul înscăunat dintre apostoli,

dascălul lumii întregi:

Imploră-l pe Stăpânul a toate

Să dea lumii pacea Sa,

și multă milă sufletelor noastre!

Condac (Glasul 2)

Doamne, ai luat spre odihnă veșnică

și pentru bucuria binecuvântărilor Tale

pe cei doi propovăduitori inspirați de Duhul Sfânt și întâii între Apostoli,

pentru că ai bine primit osteneala lor ca și moartea lor ca o ardere bine plăcută Ţie,

pentru că numai Tu vezi în inima omului.

Condac (Glasul 2)

Astăzi Hristos Piatra primește cu mare slavă

Stânca Credinței și întâiul între,

Împreună cu Pavel și cu cei Doisprezece,

A căror pomenire o facem cu nerăbdarea credinței,

Arătându-I slavă celui ce ne-a arătat slava!

Surse

• Sfântul Nicolae (Velimirovici), Proloagele de la Ohrida
• Jean Cantinat, Vie de saint Paul Apôtre, Paris, 1964
• R. Fabris, Per leggere Paolo, Borla, Roma, 1993

Legături externe

• Blog dedicat Sf. Ap. Petru și Pavel
• Viața și activitatea Sfântului Apostol Pavel
• Noul Testament
• https://fr.wikipedia.org/wiki/Paul_de_Tarse

• The Holy Glorious and All-Praised Leader of the Apostles, Paul (OCA)
• Peter and Paul, the Holy Apostles (GOARCH)

Binecuvântatul Andrei cel Nebun pentru Hristos a fost un Nebun pentru Hristos din secolul al X-lea, faimos pentru vedenia sa cu Acoperământul Maicii Domnului. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă la 2 octombrie.

Viața

S-a născut în Sciția și a ajuns să trăiască la Constantinopol ca sclavul lui Teognost, un protospatharios ("primul purtător de sabie", sau "prim-spătar", un titlu onorific) al împăratului Leon al VI-lea cel Mare (886-912). De asemenea, era fiul spiritual al lui Nichifor, un preot de la Hagia Sophia din vremea aceea.

Binecuvântatul Andrei iubea Biserica Domnului și Sfintele Scripturi și avea o dorință arzătoare să se dedice complet lui Dumnezeu. El și-a luat asupra sa un canon ascetic foarte dificil și neobișnuit acela de nebun pentru Hristos; ceea ce înseamnă a te purta ca și cum ar fi bolnav mintal.

Deoarece părea să fie bolnav, Andrei a fost adus la Biserica Sfintei Anastasia pentru a fi îngrijit. Acolo, i-a apărut Sfânta Anastasia într-un vis și l-a încurajat să-și continue nevoința ascetică. Din cauza nebuniei sale prefăcute, a fost dat afară de pe proprietățile bisericii și a trebuit să-și ducă zilele pe străzile capitalei, flămând și pe jumătate dezbrăcat. Timp de mulți ani, sfântul a îndurat batjocură, insulte și bătăi. El cerea de pomană și apoi o dădea săracilor. Cerșetorii cărora le dădea și ultimul bănuț îl disprețuiau, dar Andrei îndura toate suferințele cu smerenie și se ruga pentru cei care îl răneau.

Înțelepciunea sfântă și extraordinara frumusețe spirituală a Sfântului Andrei au fost scoase la iveală atunci când și-a dat jos masca nebuniei. Acest lucru s-a întâmplat atunci când vorbea cu părintele său spiritual, un preot de la Hagia Sophia sau cu ucenicul său Epifanie.

Pentru blândețea și auto-controlul său, sfântul a primit de la Domnul harul profeției și înțelepciunii, salvând pe mulți din primejdii spirituale. Asemenea Sf Apostol Pavel, el a fost răpit la al treilea cer și a avut bucuria de a-L vedea pe Domnul Iisus Hristos însuși, îngeri și mulți sfinți, totuși, el era uimit că încă nu o văzuse pe Prea Sfânta Fecioară.

În timp ce se ruga în Biserica Vlaherne, împreună cu ucenicul său binecuvântatul Epifanie, ei au văzut-o pe Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, în timp ce își ținea mantia peste cei care se rugau pentru ocrotirea ei. Sinaxarul ne spune că după această vedenie, Sf. Andrei s-a întors spre însoțitorul său și l-a întrebat: "Tu vezi, frate, pe Sfânta Maică a lui Dumnezeu, rugându-se pentru lumea întreagă?" Iar Epifanie i-a răspuns: "O văd, sfinte părinte și sunt în uimire și venerație."

Binecuvântatul Andrei a murit în 936 la vârsta de 66 de ani.

Vedenia lui Andrei

O parte care intrigă din Viața Sf. Andrei, scrisă de un anume "Nichifor din Constantinopol" în secolul al X-lea, este capitolul în care Andrei răspunde întrebării puse de dicipolul său Epifanie despre "când și cum se va sfârși lumea aceasta."

În timpul epocii bizantine, au apărut câteva scrieri care preziceau că Apocalipsa va fi marcată de Căderea Constantinopolului. Deși au reapărut și în secolele al XIV-lea și al XV-lea, originile acestor scrieri sunt, cel mai probabil, în secolul al X-lea, pe când Imperiul Roman de Răsărit încă era puternic. Distrugerea Constantinopolului este descrisă în acest fel și în Viața Sfântului Andrei cel Nebun.

Textul pretinde că Hagia Sophia va supraviețui unuei mari inundații "plutind pe ape," dar Sfântul Andrei spune că mai degrabă doar coloana (obeliscul) va supraviețui deoarece sub temeliile acesteia sunt așezate Sfintele Cuie care au fost folosite la răstignirea lui Iisus Hristos. În această lucrare, Andrei înfățișat prezicînd că sfârșitul lumii va avea loc la scurt timp după căderea Constantinopolului; în acele vremuri, "la scurt timp" însemna o perioadă între 100 și 1000 de ani.

Printre cele mai vechi manuscrise, datând din secolul al XIV-lea sau mai devreme, conținând această informație, se găsesc:

• Vindobonesis hist. gr. 123, s. XIV, fols. 84-90
• Vaticanus gr. 1574, s.XI-XII, fols. 147-59
• Atheniensis 1014, a 1071, fols. 93-104

Imnografie

Tropar (Glasul al 4-lea)

Ai ales nebunia de dragul lui Hristos

Și te-ai arătat nebun.

Ai perseverat cu stăruința ta în mijlocul tulburărilor,

Iar Hristos te-a primit în Rai.

Mijlocește pe lângă El, O Andrei pentru cei care te cinstesc.

Alt tropar (Glasul 1)

Glasul Apostolului Tău, Pavel, care

zice: ,,Noi nebuni pentru Hristos’’ , auzind

robul Tău Andrei, Hristoase Dumnezeule,

nebun s-a făcut pe pământ. Pentru aceea

săvârşind pomenirea lui, Ţie ne rugăm,

Doamne, mântuieşte sufletele noastre.

Condac (Glasul 1)

Ți-ai încheiat viața în pietate, O Andrei cel îndumnezeit,

Te-ai arătat vas curat al Sfintei Treimi și însoțitor al îngerilor.

Prin mijlocirea ta, pace și iertarea să fie dăruite,

Celor ce te cinstesc pe tine.

Alt condac (Glasul al 4-lea)

Din propria ta voință te-ai făcut un Nebun, o Andree

Și în întregime ai urât ispitele acestei lumi

Și ți-ai înăbușit gândurile cărnii prin foame și sete,

Prin arșiță și frig amarnic.

Niciodată apărându-te de asprimea vremii tu te-ai curățat pe tine însuți cum se curăță aurul în topitoare.

Alt condac, (Glasul al 8-lea)

Nebunule, dorind de frumusețea cea

cerească, lepădatute-ai de trup, o fericitule

Andrei, singur, in pace ai murit, după o

viața plină de înfrânări ale poftelor și de

goliciunea trupului, ajungând impreuna cu

îngerii, cu care mijlocești înaintea lui

Hristos Dumnezeu pentru noi toți.

Note

1. ↑ Andrew, Fool-for-Christ-sake, October 15 (Oct. 2 old calendar)

A se vedea și

• Epifanie, pe care mulți savanți îl consideră același cu Sf. Polieuct (5 februarie), Patriarh al Constantinopolului între 956-970.

Legături externe

• Andrei, cel Nebun pentru Hristos
• Binecuvântatul Andrei cel Nebun pentru Hristos