STRĂISTENI · COMUNA BĂCIOISfinții zilei
Biserica din StrăisteniCREDINȚĂ ȘI COMUNITATE

Sfinții zilei și viețile lor

4 octombrie / 17 octombrie

Stil vechi / stil nou · 2026 / 2026

Postul zileiZi fără post

Pomenirile zilei

  • Sf. Ierotei, primul episcop al Atenei Ierotei al Atenei — citește viața
  • Sf. Mucenic Petru din Capitoliu
  • Sf. Muceniță Domnina și fiicele ei Verina (Vernice) și Prosdoca (Prosdoceea)
  • Sf. Mucenic Audact și Calistena, fiica sa
  • Sf. Cuvios Ammun Egipteanul Ammun Egipteanul — citește viața
  • Sf. sfințit mucenic Petru din Capitolias, preot în eparhia de Damasc (+715)
  • Sf. Cuvios Teodor din Tamassos, în insula Cipru
  • Sf. Cuvios Ioan din Lampadia, făcătorul de minuni, în Cipru Făcător de minuni — citește viața
  • Sf. Cuvios Sava Isihastul de la Mănăstirea Vatopedi din Muntele Athos (+1350)
  • Sf. Ierarh Teodor I, patriarh al Antiohiei (750-774), mărturisitor

Pomeniri: colectivul de autori OrthodoxWiki, sub CC BY-SA 2.5.

Viețile sfinților

Ierotei al Atenei

Sfântul sfințitul mucenic Ierotei al Atenei, numit și Ierotei (gr. θεσμοθέτης Ἱερόθεος), a fost un convertit al Sfântului Apostol Pavel și primul episcop al Atenei. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 4 octombrie.

Sfântul Ierotei era unul din sfetnicii Areopagului, de unde poate proveni supranumele lui de „Tesmotitul” (gr. θεσμοθέτης, Tesmotetes), titlu care înseamnă conducător, sau arhonte junior al Atenei (literalmente „cel care stabilește reguli”).

Se știu puține despre viața lui Ierotei, în afară de tradiția Bisericii. El a fost unul dintre oamenii învățați ai Atenei care au venit să urmeze Evanghelia lui Hristos așa cum a fost predicată de Apostolul Pavel, alăturându-se lui Dionisie Areopagitul care, la fel ca Ierotei, era membru al Areopagului. În jurul anului 53, Sf. Apostol Pavel l-a botezat pe Ierotei. Tradiția nu este clară în ceea ce privește faptul dacă Ierotei a fost de fapt preot sau episcop. În timp ce tradiția îl plasează pe Ierotei ca primul episcop al Atenei, alte surse îl notează pe Dionisie drept primul episcop al Atenei.

De asemenea, conform tradiției, Sf. Ierotei a fost prezent, alături de Sfântul Dionisie și alți apostoli, la Adormirea Maicii Domnului.

Sfântul Ierotei a murit ca mucenic spre sfârșitul secolului I d.Hr.

Imnografie

Tropar (glasul 4)

Bunătate învățându-te și îmbărbătându-te întru toate, cu bună cunoștință, ca un sfințitor cuvios îmbrăcându-te, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, stadiul întocmai ai săvârșit, Sfințite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Condac (glasul 4)

Ca un stâlp neclătinat, Sfinte Ierarhe Iero­tei, nu te-ai temut de îngrozirile vrăjmașilor, ci ai surpat teme­iul înșelăciunii, întărindu-te ca pe o piatră cinstită, părinte. Pentru acesta, ca pe un birui­tor, Stăpânul te încununează cu dreapta cea Dumnezeiască și În­cepătoare de viață; pe care roagă-L pentru noi toți.

Condac (glasul 8)

Pe tine, ierarhul Atenei, te lăudăm, ca unii care ne-am învățat prin tine cele minunate și negrăite; că te-ai arătat cu­vântător de cântare de Dumnezeu primit. Roagă-te, dar, Preafericite Părinte Ierotei, să ne curățim de toate greșelile, ca să strigăm: bucură-te, părinte, de Dumnezeu înțelepțite.

Surse

  • https://doxologia.ro/sfantul-sfintit-mucenic-ierotei-episcopul-atenei
  • Hieromartyr Hierotheus the Bishop of Athens
  • Wikipedia: Hierotheos_the_Thesmothete

Legături externe

  • Catholic Encyclopedia: Christian Athens
  • Catholic Encyclopedia: Hierotheus

Ammun Egipteanul

Avva Ammun Egipteanul, sau Ammun Nitriotul (gr. Ἀμμώνας sau Ἀμοῦν), a fost un călugăr sfânt din primele generații de întemeietori ai monahismului egiptean. Cu sfatul sfântului Antonie cel Mare, Ammun a fost întemeietorul a două din cele mai importante centre monastice din secolele IV-VII: Nitria și Chiliile (gr. Kellia). Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 4 octombrie.

Viața

Ammun a fost egiptean de neam. Fiind orfan de părinți, a fost silit de unchiul său să se însoare, la vârsta de 22 de ani. Și-a luat ca lucru de făcea balsam, care-i da multă trudă și osteneală, și a trăit cu soția sa în curăție timp de 18 ani, după cuvântul sfântului apostol Pavel în Epistola I către Corinteni: „Și aceasta v-o spun, fraților: Că vremea s-a scurtat de acum, așa încât și cei ce au femei să fie ca și cum n-ar avea. Și cei ce plâng să fie ca și cum n-ar plânge; și cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni. Și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.” (I Corinteni 7, 29–31) Apoi, când au aflat el această înțelepciune a călugăriei, plecând de la casa sa, a mers în pustie la marele Antonie și a trăit în sihăstrie la Schetia și în Muntele Nitria, la sud de Lacul Mareotis, timp de 22 de ani. Iar femeia sa a rămas la casa lor cu bună cuviință și a făcut acolo o mănăstire de maici. Iar sfântul Ammun vizita mănăstirea lor de două ori pe an

Sfântul Ammun venea adeseori pentru sfat la sfântul Antonie cel Mare (prăznuit la 17 ianuarie). Așa, cu sfatul „părintelui monahilor” Ammun a întemeiat pe la anul 320–325 Nitria (pustia sau muntele Nitriei), în Delta Nilului, este una dintre cele trei cele mai importante așezări monastice din Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului).

Pe la anul 338, când numărul monahilor de la Nitria s-a înmulțit, Ammun merge din nou la avva Antonie, pentru a cere sfatul bătrânului în privința călugărilor care erau doritori de mai multă liniște și singurătate. Așa ia naștere a treia mare așezare monastică a Egiptului creștin, Chiliile (Kellia), după cum se povestește în Patericul egiptean:

A mers oarecând avva Antonie la avva Amun în muntele Nitriei și după ce au vorbit unul cu altul, a zis avva Amun către el: „Fiindcă prin rugăciunile tale s-au înmulțit frații și voiesc unii dintr-înșii să-și zidească chilii departe, ca să se liniștească, cât poruncești să fie de departe chiliile ce se zidesc de cele de aici?” Iar el a zis: „Să gustăm la ceasul al nouălea și să ieșim să mergem prin pustie și să cercetăm cu luare aminte locul”. Iar după ce s-au dus prin pustie, până a venit să apună soarele, a zis avva Antonie către el (Amun): „Să facem rugăciune și să punem aici cruce, ca aici să zidească cei ce vor să clădească chilii. Ci cei de acolo când vor veni la aceștia, după ce vor gusta mica lor bucățică de pâine la ceasul al nouălea, așa să vie și cei ce se duc de aici, același lucru făcând, să rămână fără de tulburare, când merg unii la alții”. Și era depărtarea douăsprezece semne. (Patericul egiptean, Pentru avva Antonie, 36)

Ammun s-a ostenit 22 de ani în deșertul Nitriei, ajungând la mare dreaptă socotință și făcător de minuni făcându-se, spre folosul multora.

La vremea trecerii la Domnul a lui Ammun, sfântul Antonie a văzut pe îngeri însoțind sufletul lui către cer cu bucurie

Scrieri

Mai multe apoftegme care îi sunt atribuite s-au păstrat în Petericul egiptean în limba greacă. Tradiția manuscrisă coptă are unele apoftegme în plus, cum ar fi aceasta: „Rabdă pe fiecare om, așa cum Dumnezeu te rabdă pe tine”

Îi sunt atribuite în general 17 sau 19 Reguli Ascetice (κεφάλαια), păstrate în manuscris grecescInstituții Ascetice au ca autor pe AmmunPatrologia Orientalis, volumul 10/6. Printre epistolele sfântului Antonie cel Mare este una care îi este adresată sfântului Ammun

Apoftegme din Patericul egiptean

Pentru avva Ammun Nitriotul

Patericul egiptean ne-a transmis doar trei apoftegme directe sub numele de Ammun Nitriotul:

1. Avva Ammun nitriotul s-a dus la avva Antonie și i-a zis lui: „Văd că eu mai multă osteneală am și cum de numele tău s-a mărit între oameni mai mult decât al meu?” Zis-a lui avva Antonie: „Pentru că eu iubesc pe Dumnezeu mai mult decât tine”.
2. Același avva Ammun s-a dus la avva Pimen și i-a zis lui: „Când mă duc la chilia aproapelui, sau când el vine la mine pentru vreo trebuință, ne sfiim să vorbim unul cu altul, ca nu cumva să se ivească vreo vorbă străină”. Și i-a zis lui bătrânul: „Bine faci, căci tinerețea are trebuință de păzire”. Zis-a avva Ammun iarăși: „Bătrânii sporind în fapta bună nu aveau în dânșii altceva, sau străin în gură ca să vorbească aceea”. Și iarăși a întrebat: „Deci, dacă va fi nevoie ca să vorbesc cu aproapele, voiești să vorbesc din Scripturi sau din cuvintele bătrânilor?” Zis-a bătrânul: „Dacă nu poți să taci mai bine este să vorbești din cuvintele bătrânilor și nu din Scriptură, căci nu mică primejdie este”.
3. Un frate a venit de la Schetia la avva Ammun și i-a zis: „Mă trimite părintele meu la slujbă și mă tem de desfrânare”. I-a zis lui bătrânul: „Ori în ce ceas îți va veni ispita, zi așa: Dumnezeul puterilor, pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă!” Deci în una din zile o fată a încuiat ușa după dânsul. Iar el strigând cu glas mare, a zis: „Dumnezeul puterilor pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă!” Și îndată s-a aflat pe calea către Schetia.

Pentru avva Sisoe

26. A venit odată avva Ammun de la Rait la Clisma să se întâlnească cu avva Sisoe. Și văzându-l necăjit, căci a lăsat pustia, i-a zis: „Ce te necăjești, avvo, căci ce mai puteai să faci de acum în pustie, după ce ai îmbătrânit așa?” Iar bătrânul s-a uitat la dânsul cu asprime, zicând: „Ce-mi spui, Ammune, dar nu-mi era destulă numai slobozenia gândului meu în pustie?”

Izvoare

  • Patericul egiptean
  • Derwas J. Chitty, Et le désert devint une cité..., Abbaye de Bellefontaine, 1980
  • Christie, Albany James (1867). "Ammonas". In: William Smith. Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology. vol. 1. Boston: Little, Brown and Company. p. 145
  • Sozomen, Istoria bisericească I. 14
  • Socrate Scolasticul, Istoria bisericească IV. 23
  • Paladie al Elenopolisului, Istoria lausiacă c. 7-8
  • Rufin din Acquileea, Vit. Patr. c. 29
  • Atanasie al Alexandriei, Viața sfântului Antonie cel Mare, § 60
  • Istoria monahilor din Egipt, 22
  • Sinaxar — 4 octombrie

Note

  1. ↑ Sozomen. Socrate. Paladie. Op. cit.
  2. ↑ Atanasie al Alexandriei, Viața sfântului Antonie cel Mare, § 60, SC 400, 299.
  3. ↑ W. BUDGE, The Paradise of the Fathers II, 227
  4. ↑ Lambecius, Commentariorum de augustissima bibliotheca Caesarea Vindobonensi lib. iv. cod. 156, No. 6
  5. ↑ Gerardus Vossius, Biblioth. PP. Ascetica vol. II. pag.484, Paris 1661
  6. ↑ Lambecius. Idem
  7. ↑ S. Athan. Opp. vol. I. pt. 2, pag.959, ed. Bened.

Făcător de minuni

Numeroși sfinți ai Bisericii au supranumele de făcător de minuni sau taumaturg, mai rar purtător de semne, pentru faptul că sunt recunoscuți în mod special pentru faptul că au făcut și fac minuni, încă din timpul vieții, și chiar după moarte.

Și unii sfinți mai noi au această reputație, precum Sfântul Nectarie din Eghina, Taumaturgul.

Minunile și vindecările pe care le fac ei sunt desigur atribuite lui Dumnezeu, sfinții fiind mijlocitorii acestui dar al lui Dumnezeu.

Spunem, de asemenea, despre unele icoane și moaște că sunt făcătoare de minuni.

Sfinți făcători de minuni

Câțiva din sfinții care poartă supranumele sau apelativul „făcător de minuni” sunt:

  • Sfântul ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei
  • Sfântul mare mucenic Mina
  • Cuviosul Tit, făcătorul de minuni
  • Sf. ierarh Spiridon al Trimitundei
  • Sfinții Cosma și Damian (Roma)
  • Sfinții Cosma și Damian (Asia Mică)
  • Sfinții Chir și Ioan
  • Sf. mare mucenic Pantelimon

A se vedea și

  • Sfinți
  • Titlurile sfinților
  • Minunea în Biblie

Sunt incluse articolele disponibile în OrthodoxWiki. Unele pomeniri nu au încă un articol biografic în această sursă.