6 octombrie / 19 octombrie

Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Toma, supranumit „Geamănul”, este unul din Sfinții Doisprezece Apostoli ai Mântuitorului. El este prăznuit în Biserica Ortodoxă pe 6 octombrie și împreună cu ceilalți apostoli pe 30 iunie la Soborul Slăviților și Drept-lăudaților Doisprezece Apostoli ai lui Hristos.

Viața

Apostolul Toma s-a născut în Pansada, un oraș galileean și a fost pescar. Auzind vestea cea bună a lui Iisus Hristos, el a lăsat totul în urma sa și l-a urmat pe Mântuitorul. Apare astfel în lista de Apostoli din Matei 10, 3 și Faptele Apostolilor 1, 13.

Sfântul Evanghelist Ioan povestește reacția ucenicilor, atunci când Mântuitorul le-a spus că se va întoarce în Iudeea: „Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo?”. Toma însă le-a spus celorlalți ucenici: „Să mergem și noi și să murim cu El” (Ioan 11, 16 [1]).

În conformitate cu Sfânta Scriptură, Sfântul Apostol Toma nu a crezut relatările celorlalți ucenici despre Învierea lui Iisus Hristos: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20,25).

În a opta zi de la Înviere, Domnul s-a arătat Apostolului Toma, aflat împreună cu ceilalți, și i-a arătat rănile sale. „Domnul meu și Dumnezeul meu”, a strigat Toma (Ioan 20,28). „Toma, fiind odată mai slab în credință față de ceilalți apostoli”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, „prin Harul lui Dumnezeu, a trudit cu mai mult curaj, cu mai mult zel și fără odihnă decât toți ceilalți, astfel încât a propovăduit aproape peste tot pământul, netemându-se să ducă Cuvântul lui Dumnezeu popoarelor sălbatice”.

Unele icoane mai recente care descriu acest eveniment se numesc „Toma necredinciosul”. Acest lucru este incorect. În grecește, inscripția se citește „Atingerea lui Toma”. În slavonă se numește „Încredințarea lui Toma”. Când Sfântul Toma a pipăit rana de Viață dătătoare a Domnului, el nu a mai avut nici un fel de îndoială.

În conformitate cu Tradiția Bisericii, Sfântul Apostol Toma a înființat Bisericile Creștine din Palestina, Mesopotamia, Parția, Etiopia și India

El este cel care, prin Pronie Dumnezeiască, nu a ajuns odată cu Apostolii la Adormirea Maicii Domnului ci mai târziu. I-a rugat pe aceștia să deschidă mormântul Maicii Domnului, ca să poată să își ia rămas bun de la ea; au găsit însă mormântul gol, căci Ea fusese luată cu trupul în Cer.

Propovăduirea Evangheliei i-a adus moarte de mucenicconvertit pe fiul și pe soția guvernatorului orașului indian Meliapur (Melipur), Sfântul Apostol a fost întemnițat, torturat, și în final, fiind străpuns cu cinci sulițe, el s-a dus la Domnul. O parte din moaștele Sfântului Apostol Toma sunt în India, în Ungaria și la Muntele Athos.

Numele Apostolului Toma este asociat cu icoana arabă a Maicii Domnului (6 septembrie).

Imnografie

Tropar (Glasul 2)

Ai fost ucenic al lui Hristos

și unul din dumnezeieștii Apostoli.

fiind slab în credință, te-ai îndoit de Învierea lui Hristos.

Dar pipăind rănile ai crezut în pătimirile lui preacurate:

Roagă-te Lui acum pentru noi, mult lăudatule Toma să ne dea pace și mare milă.

Tropar (glasul al 3-lea)

Apostole Sfinte, Toma, roagă-L pe milostivul Dumnezeu

să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac (glasul al 4-lea)

De darul înțelepciunii plin fiind Apostolul lui Hristos

și adevărată slugă întru pocăință, a grăit:

Tu ești Dumnezeul meu și Domnul!

Din imnografia Duminicii lui Toma (a doua după Paști)

Toma, cel ce se numea Geamăn, nu era cu dânșii, când ai intrat, Hristoase, ușile fiind încuiate; pentru aceasta, și necrezând spuselor lor, din necredință întru credință i-ai întărit. Nu ai socotit, Bunule, lucru nevrednic a-i arăta lui preacurată coasta Ta și rănile mâinilor și ale picioarelor. Iar el, pipăind și văzând, Te-a mărturisit pe Tine ca ești nu numai Dumnezeu și nici numai om ; și a strigat: Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție.

Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a venit Mântuitorul înaintea lor, unde erau adunați și pace dându-le, către Toma a strigat: Vino, Apostole, pipăie mâinile în care au înfipt piroanele. O, nevinovată îndoială a lui Toma! Inimile credincioșilor la cunoștință le-a adus și cu frică a strigat : Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție.

Venit-ai Doamne, cu strălucirea cea neumbrită a Dumnezeirii Tale, ușile fiind încuiate ; stând în mijlocul ucenicilor, le-ai dezvelit coasta Ta; și arătându-le semnele rănilor mâinilor și ale picioarelor Tale. Și risipind mâhnirea tulburării lor, ai glăsuit lămurit : Precum vedeți, din trupul cu care m-am întrupat, prieteni, nu port fire de duh. Iar pe ucenicul care se îndoia, l-ai îndemnat să se atingă cu frică, zicându-i: Cel ce pe toate le iscodești, vino, și nu te mai îndoi ! Iar el, simțind cu mâna firea Ta îndoită, cu frică și credincioșie a strigat pătruns de credință : Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție !

Atinge-te, Tomo, de coasta Mea cu mâna, zice Hristos, și vino de pipăie semnele cuielor: cercetează cu credință și crede Mie, nu fii neîncrezător! Iar Toma, cum s-a atins cu degetul de Stăpânul, cu glas mare a strigat: Tu ești Dumnezeul și Domnul meu, Milostive, slavă Ție!

Bucuratu-Te-ai fiind pipăit, Iubitorule de oameni ! Pentru aceea, spre aceasta ai îndemnat pe Toma, cel nu credea, tinzându-i coasta, Hristoase, și adeverind lumii Învierea Ta cea de treia zi.

Toma Geamănul, cel ce s-a atins cu mâna de coasta cea dezvelită, nu s-a ars de atingerea ei: ci a zăbovit, pipăind rănile mai cu amănuntul, și strigând către Cel împuns cu sulița pentru noi: Tu ești Domnul meu și Dumnezeul meu, măcar că ai și suferit patimă.

O, uimitoare minune ! Iarba atingându-se de foc S-a păzit nearsă ; că punându-și Toma mâna în coasta cea de foc a lui Iisus Hristos Dumnezeu, nu s-a aprins prin pipăire; ci neîncrederea sufletului a schimbat în dreaptă credință. Și cu căldură a strigat din adâncul sufletului: Tu ești Stăpânul meu și Dumnezeu. Cel ce al înviat din morți, slava Ție!

O, cu adevărat vrednică este de laudă fapta cea înfricoșătoare a lui Toma! Că a pipăit cu îndrăzneală coasta care strălucea de dumnezeiescul foc.

Cine a ferit mâna ucenicului nearsă, atunci când s-a apropiat de coasta cea de foc a Domnului? Cine i-a dat ei îndrăzneală, de a putut pipăi osul cel de văpaie? - Numai coasta care a fost pipăită. Că dacă aceasta n-ar fi dat putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi semnele pătimirilor care au făcut să se cu tremure cele de sus și cele de jos? Lui Toma s-a dat darul acesta de a o pipăi pe ea și de a striga lui Hristos: Domnul meu ești și Dumnezeul meu.

O, uimitoare minune ! Necredința a rodit credință nezdruncinată. Că zicea Toma: de nu voi vedea, nu voi crede ! Dar pipăind coasta: a mărturisit pe Cel întrupat, ca pe însuși Fiul lui Dumnezeu. L-a cunoscut ca pe Cel ce a pătimit cu trupul, L-a propovăduit ca pe Dumnezeul Cel înviat; și a strigat eu glas de bucurie: Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție!

Note

1. ↑ Sofronie (nu celebrul Patriarh al Ierusalimului din secolul al VII-lea prăznuit pe 11 martie, ci un prieten al fericitului Ieronim), citat de Ieronim, spune că Sfântul Toma a predicat Evanghelia la parți, perși, mezi, hircanieni, bactriați și alte neamuri învecinate.
2. ↑ According to Heracleon, the Apostle died a natural death; according to other accounts, he was martyred at Meliapur His tomb was known by Saint John Chrysostom to be at Edessa in Syria, to which city his holy relics may have been translated from India in the fourth century.
3. ↑ Tropar tradus din limba engleză.

Surse

• Holy, Glorious Apostle Thomas (OCA)
• The Holy and Glorious Apostle Thomas (GOARCH)

A se vedea și

• Duminica a doua după Paști, a Sfântului Apostol Toma

Legături externe

• (ro) Apostolul Toma
• (en) The Holy Apostle Thomas (Proloagele de la Ohrida)
• Acatistul Sfântului Apostol Toma
• Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Toma

Părintele nostru în rând cu sfinții Inochentie de Alaska, Întocmai cu Apostolii și Luminătorul Americii de Nord (1797-1879), a fost un preot ortodox rus, episcop, arhiepiscop și Mitropolit de Moscova și al Întregii Rusii. El este cunoscut pentru munca sa misionară, educativă și de conducere din Alaska și din Rusia Orientului Îndepărtat din secolul XIX. El este cunoscut pentru zelul depus dar și pentru abilitățile sale excepționale de profesor, lingvist și administrator. Inițial a fost misionar iar apoi episcop și arhiepiscop în Alaska și în Orientul Îndepărtat Rus. El a învățat câteva limbi ale nativilor și a fost autorul a multe din primele lucrări de erudiție referitoare la nativii din Alaska și la limbile lor, dar și a unor dicționare și lucrări religioase în aceste limbaje. De asemenea, el a tradus părți din Sfânta Scriptură în câteva din limbile nativilor din Alaska. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face de două ori pe an - la 6 octombrie și la 31 martie.

Viața

Sfântul Inochentie, născut Ivan (Ioan) Evseievici Popov-Veniaminov s-a născut în 26 august 1797, în familia unui slujitor al bisericii din orașul Anginskoie, districtul Verkholensk, provincia Irkuțk, din Rusia. Tatăl său a murit când el avea șase ani.

În 1807, Ivan a fost admis la Seminarul Teologic din Irkuțk. În 1817 s-a căsătorit, iar în 18 mai 1817 a fost hirotonit diacon al Bisericii Buneivestiri din Irkuțk. Şi-a terminat studiile în 1818. A fost numit profesor la o școală de parohie iar în 18 mai 1821 a fost hirotonit preot în Biserica Buneivestiri.

La începutul anului 1823, Episcopul Mihail de Irkuțk a primit instrucțiuni să trimită un preot în insula Unalaska din Insulele Aleutine ale Alaskăi. Părintele Ivan Veniaminov s-a oferit voluntar să meargă, iar în 7 mai 1823, a plecat din Irkuțk, însoțit de mama sa în vârstă, de soția sa și de copilul lor mic Inochentie și de fratele său Ştefan. După o călătorie dificilă de un an de zile, ei au ajuns în Unalaska în 29 iulie 1824.

După ce Ivan și familia sa au construit și s-au mutat într-o colibă de lut, el a început construcția unei biserici pe insulă și a început să studieze limbile și dialectele locale. El a instruit câțiva parohieni în tehnicile de construcție și împreună cu ei a început construcția unei biserici, care a fost terminată în iulie anul viitor.

Parohia Părintelui Ivan cuprindea insula Unalaska și insulele învecinate Fox și Pribilof, ai căror locuitori fuseseră convertiți la creștinism înainte de sosirea sa, dar care păstraseră multe din obiceiurile și credințele lor păgâne. Părintele Ioan a călătorit adesea între insule într-o canoe, luptându-se cu furtunosul Golf al Alaskăi.

Călătoriile lui în insule l-au familiarizat foarte bine pe Părintele Ivan Veniaminov cu dialectele locale. În scurt timp el a ajuns să stăpânească șase dialecte. El a născocit un alfabet cu litere chirilice pentru dialectul cel mai răspândit, numit dialectul unagan al aleuților, iar în 1828 a tradus Sfânta Evanghelie după Matei și alte materiale bisericești în acest dialect; acestea au fost publicate ulterior în 1840 cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. În 1829, el a călătorit spre coasta Mării Bering a Alaskăi și a propovăduit oamenilor de acolo.

În 1834, Părintele Ivan a fost transferat pe Insula Sitka, în orașul Novoarhanghelsk, numit ulterior Sitka. S-a devotat poporului tlingit și le-a studiat limba și obiceiurile. Studiile sale acolo au fost publicate în lucrarea academică Observații referitoare a limbile kolushchan și kodiak și Alte dialecte din teritoriile ruso-americane, cu un glosar rus-kolușcian.

În 1838, Părintele Ivan a călătorit la Sankt Petersburg și Moscova, Rusia și la Kiev, Ucraina, pentru a raporta despre activitățile sale și pentru a solicita dezvoltarea activităților bisericii din America rusească. În timpul acestei călătorii, el a primit vestea decesului soției sale. El a cerut permisiunea să se întoarcă la Sitka. În schimb, i s-a sugerat să îmbrace rasa călugărească. Părintele Ivan a refuzat prima dată această propunere, dar în 29 noiembrie 1840, a îmbrăcat rasa monahală. El și-a ales numele de Inochentie în onoarea Episcopului Inochentie de Irkuțk.

În 15 decembrie 1840, Arhimandritul Inochentie Veniaminov a fost hirotonit Episcop de Kamciatka și Insulele Kurile din Rusia și Insulele Aleutine în America rusă. Își avea reședința la Novoarhanghelsk, unde a ajuns în septembrie 1841. Şi-a petrecut următorii nouă ani în administrarea eparhiei dar și în lungi călătorii misionare în zonele îndepărtate. În 21 aprilie 1850, Episcopul Inochentie a fost ridicat la rangul de arhiepiscop. În 1852, zona Yakut a fost alipită eparhiei Kamciatka, iar în septembrie 1853, Arhiepiscopul Inochentie și-a stabilit sediul permanent în orașul Yakuțk. Inochentie făcea călătorii frecvente de-a lungul eparhiei sale lărgite. El și-a dedicat multă energie traducerii Scripturilor și cărților de slujbă în limba yakută (sakha).

În aprilie 1865, Arhiepiscopul Inochentie a fost numit membru al Sfântului Sinod Dirigent al Bisericii.

În 19 noiembrie 1867, el a fost numit Mitropolit de Moscova, înlocuindu-l pe prietenul și mentorul său Filaret, care adormise în Domnul. În această funcție, el a supervizat revizuirea multor texte bisericești care conțineau erori, a strâns fonduri pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale preoților și a înființat o casă pentru preoții pensionari.

Inochentie a adormit în Domnul în 31 martie 1879. El a fost înmormântat în 5 aprilie 1879, la Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie.

Canonizarea

În 6 octombrie 1977, Biserica Ortodoxă Rusă, la solicitarea oficială a Bisericii Ortodoxe din America, l-a canonizat oficial pe Inochentie. Prăznuirea sa se face de două ori pe an - la 6 octombrie și la 31 martie.

În 1994, în timpul săpăturilor de pe lângă Biserica Sfântul Duh de la Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie, moaștele Sfântului Inochentie au fost descoperite, fiind acum cinstite de credincioși atât din Rusia cât și din America.

Imnografie

Tropar (Glasul 4)

Sfinte Părinte Inochentie

Supunându-te Voii lui Dumnezeu

Ai acceptat pericolele și necazurile

Mulți oameni aducând la cunoașterea adevărului.

Ne-ai arătat calea,

Şi acum, cu ajutorul rugăciunilor tale, du-ne în Împărăția Cerurilor.

Tropar (Glasul 2)

Ai evanghelizat poporul nordic al Americii și Asiei,

Propovăduind Evanghelia lui Hristos locuitorilor în chiar limbile lor.

Sfinte ierarh Părinte Inochentie,

Luminător al Alaskăi și al întregii Americi, care ai umblat în căile Domnul,

Roagă-te Lui pentru mântuirea sufletelor noastre în Cereasca Sa Împărăție!

Condac (Glasul 2)

O sărbătoare adevărată a chibzuinței și harului lui Dumnezeu

Este viața ta, sfinte Părinte Inochentie, Apostolul țării noastre.

În vitregii și pericole te-ai trudit de dragul Evangheliei

Şi Dumnezeu te-a izbăvit și ținut fără nici o rană.

Din întuneric El te-a ridicat ca să fii exemplu

Că domnul cu adevărat conduce viața omului pe calea folositoare.

Condac (Glasul 2)

Viața ta, sfinte Părinte Inochentie, Apostolul țării noastre,

Propovăduiește împărțirea harului lui Dumnezeu!

Pentru lucrul în pericole și necazuri, pentru Evanghelia lui Hristos

Ai fost ținut fără nici o rană și ai fost plin de smerenie.

Roagă-te ca să Ne călăuzească pașii pe calea cea folositoare.

Izvoare

• Orthodox America 1794-1976 Development of the Orthodox Church in America, C. J. Tarasar, Gen. Ed. 1975, The Orthodox Church in America, Syosett, New York

Legături externe

• Biography of St. Innocent of Alaska (OCA site)
• Portraits of American Saints compiled and edited by George A. Gray, (c) 1994, 5th Reprint 2002. (ISBN 0-9715363-0-9)
• Alaskan Orthodox texts (Aleut, Tlingit) by St. Innocent (Veniaminov)
• The Indication of the Way into the Kingdom of Heaven, by St. Innocent of Alaska
• Several Icons of St. Innocent, Apostle of America by Living American Iconographers
• More images from the Wikimedia Commons