25 noiembrie / 8 decembrie

Mărita și slăvita Mare Muceniță Ecaterina din Alexandria a fost fiica guvernatorului Alexandriei egiptene, ContasPrăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 24 noiembrie (slavii) sau la 25 noiembrie (grecii, românii, arabii).

Viața

Viețuind în Alexandria - centrul cunoașterii elenistice în Antichitate - și posesoare a unei frumuseți și inteligențe neobișnuite, Ecaterinacăsători decât cu cineva care o va depăși în celebritate, bogăție, frumusețe și înțelepciune.

Mama Ecaterinei, creștină în ascuns, a trimis-o la propriul ei duhovnic – un Sfânt Părinte care se îndeletnicea cu rugăciunea în singurătate într-o peșteră, nu prea departe de oraș. După ce a ascultat-o pe Ecaterina, părintele i-a spus că el cunoaște un tânăr care o depășește în toate, adică "Frumusețea lui este mai strălucitoare decât strălucirea soarelui, toată creația se supune înțelepciunii lui, bogățiile lui sunt răspândite în întreaga lume - ceea ce nu diminuează ci, dimpotrivă, sporește nespusa sa noblețe". Imaginea cerescului Mire produse în mintea tinerei fecioare o dorință arzătoare de a-l vedea. Adevărul, după care sufletul ei tânjea, i se va revela. La despărțire, i-a înmânat Ecaterinei o icoană cu Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brațe și a sfătuit-o să se roage cu credință către Regina Raiului - Maica Cerescului Mire – pentru a o învrednici cu vederea Fiului Său.

Ecaterina s-a rugat toată noaptea și i-a fost dat să o vadă pe Preasfânta Fecioară, care, după ce a îngenunchiat înainte-I, I l-a trimis pe divinul său Fiu să o vadă. Dar Fiul și-a întors fața de la ea spunând că El nu o poate privi pentru că era urâtă, dintr-un neam de rând, calică și fără minte ca oricare alta - fără să fie spălată cu apa Sfântului Botez și fără pecetea Duhului Sfânt. Ecaterina s-a întors la părinte adânc întristată. El a primit-o cu multă dragoste, a învățat-o credința creștină și a îndemnat-o să-și păstreze puritatea și integritatea și să se roage neîncetat; apoi, asupra ei, a săvârșit taina Sfântului Botez. Apoi, iarăși i s-a arătat Maica Domnului cu Pruncul. Acum, Domnul a privit-o cu tandrețe și i-a dat un inel - un dar nespus de frumos de la Mirele Ceresc.

În timpul acesta, împăratul Maximinus a mers el însuși în Alexandria pentru o sărbătoare păgână. Din cauza aceasta, sărbătoarea a fost deosebit de fastuoasă și cu o participare foarte numeroasă. Țipetele animalelor sacrificate, fumul și mirosul jertfelor, focurile aprinse neîncetat și agitația mulțimilor copleșeau Alexandria. De asemenea, erau aduse și jertfe umane - pentru că aveau grijă să îi arunce în foc pe acei adepți ai lui Hristos care nu îl lepădau în timpul torturilor. Iubirea Sfintei pentru mucenicii creștini și dorința ei arzătoare de a le ușura soarta au făcut-o pe Ecaterina să meargă la marele preot păgân și conducător al imperiului, împăratul-persecutor Maximinus.

Prezentându-se singură, Sfânta și-a mărturisit credința într-un singur Dumnezeu adevărat și cu multă înțelepciune a denunțat greșelile păgânilor. Frumusețea fecioarei l-a captivat pe împărat. Pentru a o convinge și ai arăta superioritatea credinței păgâne, împăratul a poruncit strângerea a 50 din cei mai învățați oameni (retori) ai imperiului, dar Sfânta i-a învins cu înțelepciunea ei, astfel încât ei înșiși au crezut în Hristos. Sfânta Ecaterina i-a întărit cu semnul crucii, iar ei au acceptat cu curaj moartea pentru Hristos fiind arși din porunca împăratului.

Maximinus, nemaisperând să o convingă pe Sfântă, a încercat să o ademenească promițându-i bogății și faimă. Primind un refuz hotărât, împăratul a ordonat să fie supusă unor teribile torturi și apoi a aruncat-o în închisoare. Împărăteasa Augusta, care auzise multe despre Sfântă, a dorit să o vadă. Convingându-l pe comandantul armatei să o însoțească cu un detașament de soldați, Augusta a mers la închisoare. Împărăteasa a fost impresionată de tăria de spirit a Sfintei Ecaterina, a cărei față era învăluită de Harul Dumnezeiesc. Sfânta Mucenică a explicat învățăturile creștine noilor-sosiți, iar ei, crezând, au fost convertiți la creștinism.

În ziua următoare, iarăși au adus mucenica în fața curții de judecată, unde, sub amenințarea că va fi trasă pe roată, au îndemnat-o să se dezică de credința creștină și să aducă jertfe zeilor. Sfânta l-a mărturisit cu tărie pe Hristos și ea însăși s-a apropiat de roata de tortură, dar un înger a lovit instrumentele de tortură, care s-au rupt în bucăți, în timp ce mulți păgâni treceau pe alături. Văzând această minune, împărăteasa Augusta și curteanul Porfirie împreună cu 200 de soldați au mărturisit credința lor în Hristos în fața tuturor, apoi fiind decapitați. Maximinus a încercat iarăși să o ademenească pe Sfânta Mucenică, propunându-i să se căsătorească cu el, și iarăși a avut parte de un refuz. Sfânta Ecaterina și-a mărturisit cu tărie fidelitatea față de Mirele Ceresc, Hristos, și apoi după o rugăciune către El, ea însăși și-a pus capul pe butuc sub sabia călăului.

Sfintele Moaște

Moaștele Sfintei Ecaterina au fost duse de un înger în Muntele Sinai. În secolul IX sau X, printr-o descoperire minunată, venerabilul cap al Sfintei Mucenițe împreună cu mâna stângă au fost găsite și duse cu mult respect în biserica din Mănăstirea Sinai, zidită de împăratul Iustinian cel Mare în secolul IV.

Un fragment din Moaștele Sf. Ecaterina se găsesc și la biserica Sf. Ecaterina din București.

Prăznuirea

După vechile practici, până în secolul al XIV-lea, Sfânta Ecaterina (împreună cu Sfântul Mare Mucenic Mercurie) era sărbătorită la 24 noiembrie, în timp ce Sf. Sfințiți Mucenici Clement al Romei și Petru al Alexandriei erau sărbătoriți la 25 noiembrie. Datele de prăznuire ale acestor sfinți au fost schimbate la cererea Bisericii Mănăstirii Sinai, astfel încât hramul Sfintei Ecaterina, ocrotitoarea mănăstirii, să fie sărbătorit cu mai mult fast, împreună cu Odovania Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Totuși, unele biserici slave continuă să prăznuiască acești sfinți la datele inițiale

Sf. Mare Muceniță Ecaterina este considerată a fi protectoarea intelectualilor.

Imnografie

Tropar (glasul al 5-lea) (varianta greacă):

Să lăudăm mult slăvita și nobila a lui Hristos mireasă,

cucernica Ecaterina, ocrotitoarea Sinaiului și apărarea lui,

care este și sprijinul nostru și întărirea și ajutorul nostru;

care cu sabia Sfântului Duh

strălucit a redus la tăcere înțelepții fără de Dumnezeu;

și fiind încoronată ca o mucenică, acum cere mare milă pentru noi.

Tropar (glasul al 4-lea) (varianta slavă)

Mielușeaua Ta, Iisuse, Ecaterina strigă cu mare glas:

Pe Tine, Mirele meu,Te iubesc

și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc

și împreună mă răstignesc,

și împreună mă îngrop cu Botezul Tău

și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine;

și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine;

ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine,

ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție.

Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Tropar (glasul al 4-lea) (varianta românească):

Cu înțelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii păgâni

și ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinței,

întunericul l-ai gonit;

iar pe împărăteasa o ai încredințat, dimpreună și pe prigonitorul l-ai mustrat,

de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterino!

Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos,

și de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească.

Înaintea Căruia împreună cu îngerii stând,

roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.

Condac (glasul al 8-lea):

Ceată cinstită ridicați acum dumnezeiește, iubitorilor de mucenici

cinstind pe preaînțeleapta Ecaterina.

Că aceasta în priveliște pe Hristos L-a propovăduit

și pe balaurul l-a zdrobit, cunoștința ritorilor defăimând.

Acatist

Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Mare Muceniță Ecaterina se zugrăvește tânără, înveșmântată ca o împărăteasă, având coroană pe cap, iar în mâini ținând o cruce și o ramură de finic. Uneori se zugrăvește alături de ea și roata pe care a fost chinuită, cu țepi, cu țepi mari de fier la exterior.

Referințe

1. ↑ Contas sau Constus sau Cestus - guvernator sau un nobil bogat și puternic.
2. ↑ „Unii istorici au emis ipoteza că pătimirea sfântei Ecaterina ar fi fost influențată de episodul uciderii filosoafei Ipatia (Hypatia) de către mulțime în Alexandria, în martie 414, cf. Socrate, Hist. ecclés. VII, 15, PG 67, 768-769. Alții leagă viașa sfintei de istoria lui Doroteea, o creștină nobilă și distinsă din Alexandria care a refuzat avansurile împăratului Maximin Daia, lucru pentru care a fost exilată și lipsită de toate bunurile eim dar fără să fie totuși martirizată, cf. Eusebiu de Cezareea, Hist. ecclés. VIII, 14, SC 55, 35-36. În tot cazul, este probabil ca sfânta să fi primit numele de Ecaterina (sau Aicatherine), nume care are ca rădăcină cuvântul „curație”, după convertirea ei la creștinism sau ca urmare a minunilor pe care le-a făcut” - Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras.
3. ↑ Potrivit basilica.ro.
4. ↑ Conform unei note a lui Bartolomeu de la Mănăstirea Cutlumuș (Muntele Athos) în Mineiul pe luna noiembrie (Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras). De asemenea: The Great Horologion. Sfânta Mănăstire Schimbarea la Față, p. 322.
5. ↑ Sinai: Sf. Ecaterina, protectoarea intelectualilor, 9 februarie 2017, LumeaCredintei.com, accesat la 25 noiembrie 2020
6. ↑ Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 145, 164, 191, 214
7. ↑ loc.cit., pp. 176-178.

Surse

• Părți ale acestui articol au fost obținute cu amabilitatea Church of St. Catherine the Great Martyr in-the-Fields (OCA, Moscow) [1]
• The Great Horologion, Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față(ISBN 0943405084)

Legături externe

• Greatmartyr Catherine of Alexandria (OCA)
• Katherine the Great Martyr of Alexandria (GOARCH)
• November 25: Feast of the Holy Great Martyr and Most Wise Katherine of Alexandria (GOARCH)
• Icon and Story of St. Catherine

Sfântul Mare Mucenic Mercurie (în latină Mercurius; n. 224 – d. 250 ) a trăit în prima jumătate a secolului al III-lea, în Imperiul Roman. A pătimit și a fost martirizat în perioada marii persecuții împotriva creștinilor, pe vremea împăratului Decius, fiind executat în Cezareea Capadociei la 4 decembrie 250.Numele său inițial, Philopater, înseamnă în limba greacă „Iubitor al Tatălui”. De asemenea, Sf. Mercurie mai este cunoscut și sub numele de Abu-Seifein, care în limba arabă înseamnă „Cel care are două săbii", cu referire la o a doua sabie care i-a fost dată de Arhanghelul Mihail.Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 25 noiembrie.

Viața

Sf. Mercurie s-a născut în anul 224 d.Hr. în cetatea Eskentos, din Capadocia (provincie romană din Asia Mică, astăzi în Turcia). Tatăl său, Yares, de origine scită, centurion în armata imperială romană, i-a dat numele la naștere Philopater („Iubitor al Tatălui”, în limba greacă). La scurt timp după nașterea fiului său, Yares și soția sa s-au creștinat. La sfântul botez ei au primit nume noi: Yares s-a numit Noe, iar soția lui Saphina. Tot atunci l-au botezat și pe micul Philopater, dându-i numele Mercurius (Mercurie). Vestea despre creștinarea lor s-a răspândit repede și mai-marele cetății i-a arestat și, deoarece aceștia au refuzat să se dezică de credința lor și să se închine idolilor, a ordonat să fie aruncați pradă animalelor sălbatice în arena circului roman de acolo. S-a întâmplat însă o minune: fiarele nu i-au atacat pe cei trei, aceștia scăpând teferi. Văzând aceasta, dregătorul care îi condamnase la moarte a revenit asupra sentinței și i-a eliberat.

Au trecut anii și, după moartea tatălui său, tânărul Mercurius a fost chemat de noul împărat roman, Decius, să îl înlocuiască pe Noe în rândurile armatei imperiale. Descris ca fiind foarte puternic și curajos, Mercurius a câștigat respectul camarazilor săi, fiind renumit ca un iscusit mânuitor al spadei romane (gladius).

După mai multe zile de luptă, Arhanghelul Mihail i-a apărut lui Mercurie, cu o sabie strălucitoare. Sf. Mercurie a luat acea sabie de la arhanghel, de aici provenind și numele Abu-Seifein - „Cel cu două săbii”, o sabie militară și o sabie divină.

Mucenicia

În anul 249 împăratul roman Decius a promulgat un edict prin care toți creștinii, indiferent de vârstă sau stare socială, erau obligați să vină personal și să ofere jertfe zeilor păgâni. Celor care fugeau li se confiscau averile și când se întorceau acasă puteau fi uciși, dar cel mai adesea se urmărea obținerea apostazierii (renegarea credinței creștine) și nu uciderea lor.

Arhanghelul Mihail i-a apărut lui Mercurie și i-a spus să-și amintească de Dumnezeu și să nu se teamă de persecuție. Sfântul s-a simțit încurajat și a petrecut toată noaptea rugându-se cu credință. Împăratul Decius a trimis mesageri care l-au chemat pe Mercurie la palatul imperial din Cezareea Capadociei. Acolo, împăratul, după ce i-a mulțumit pentru faptele de arme și vitejia arătată în lupte, i-a spus: „Dragă Mercurius, să mergem să oferim jertfe zeilor care ne-au ajutat să obținem victoria în acest război”. Mercurie a refuzat însă și a mărturisit că este creștin spunând: „Nu mă închin nimănui, decât Domnului și Dumnezeului meu”.4 decembrie 250 d.Hr.

În sinaxar,

Dar pentru mărturisirea lui Hristos a stat înaintea lui Deciu și, fiind legat de patru pari, i-au crestat trupul cu cuțitele și l-au chinuit în nenumărate chipuri. Iar în cele din urmă a fost adus la Cezareea Capadociei unde i-au tăiat capul. Și așa a luat pururea pomenitul cununa muceniciei. Deci era sfântul, când a mărturisit pe Hristos, de douăzeci și cinci de ani. Voinic la trup, frumos la față, galben la păr, care îl împodobea și firească rumeneală având, care strălucea pe obrazul lui.

Moaștele

Capul sfântului Mercurie se afla în secolului al XVIII-lea la biserica „Sfântul Gheorghe” din Ocnele Mari. De aici a fost adus la catedrala episcopiei din Râmnicu-Vâlcea în anul 1776, de către episcopul Partenie. A stat aici până în anul 1916, când a fost transportat cu alte obiecte de cult la Moscova. În timpul Patriarhului Iustin Moisescu, în 1956, a fost readus în țară și, la solicitarea Înaltpreasfințitului Părinte Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei și a Preasfințitului Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului, „Capul” Sfântului Mercurie a revenit la Catedrala din Râmnic

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Mare Mucenic Mercurie se zugrăvește sub chipul unui „tânăr, cu începere de barbă” și „când a răbdat muncile, fost-a de 25 de ani, mare la trup, cuvios și frumos la fașă, strălucind de rumeneala ce avea în obraz, plavoș la păr, de sabie și-a primit sfârșitul”.

La Mănăstirea Plătărești din România se află o icoană de hram a Sfântului Mare Mucenic Mercurie, danie din 1646 a ctitorului mănăstirii, Matei Basarab. De o deosebită valoare artistică, acestă icoană este categorisită în rândul icoanelor făcătoare de minuni, conform canoanelor Bisericii Ortodoxe Române.

Note

1. ↑ Philopatyr Marcorios (Abu Sifein), Coptic Orthodox Church Network, accesat la 11 noiembrie 2017
2. ↑ Saint Philopater Mercurius, St. Takla Haymanout
3. ↑ 3,0 3,1 3,2 3,3 The Martyrdom of St. Mercurius, known as the Saint with the Two Swords, Coptic Orthodox Church Network
4. ↑ Saint Mercurius, Archangel Michael & Saint Mercurius Coptic Orthodox Church
5. ↑ Sinaxar, 25 noiembrie.
6. ↑ http://basilica.ro/sfanta-liturghie-in-cinstea-sf-m-mc-mercurie-la-catedrala-arhiepiscopala-din-rm-valcea/
7. ↑ Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras.
8. ↑ http://basilica.ro/catedrala-episcopala-din-ramnicu-valcea-pastreaza-capul-sf-mare-mucenic-mercurie/
9. ↑ Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, pp. 154, 191. ISBN 973-99692-0-8
10. ↑ Gheorghe Bălan, Mănăstirea Plătărești - bijuteria arhitecturală medievală a Văii Dâmboviței din aval de București, 3 septembrie 2008, Olteniteanul.ro, accesat 14 decembrie 2023

Surse

• Saint Mercurius

Legături externe

• Account of his life on University College Cork, Ireland, website, with bibliography
• Coptic Synexarium
• St Philopateer Mercurius at the Church of St Mary and St Merkorious, Sydney
• Catholic Online: Saint Mercurius
• Santiebeati: Saint Mercurius

Numeroși sfinți ai Bisericii au supranumele de făcător de minuni sau taumaturg, mai rar purtător de semne, pentru faptul că sunt recunoscuți în mod special pentru faptul că au făcut și fac minuni, încă din timpul vieții, și chiar după moarte.

Și unii sfinți mai noi au această reputație, precum Sfântul Nectarie din Eghina, Taumaturgul.

Minunile și vindecările pe care le fac ei sunt desigur atribuite lui Dumnezeu, sfinții fiind mijlocitorii acestui dar al lui Dumnezeu.

Spunem, de asemenea, despre unele icoane și moaște că sunt făcătoare de minuni.

Sfinți făcători de minuni

Câțiva din sfinții care poartă supranumele sau apelativul „făcător de minuni” sunt:

• Sfântul ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei
• Sfântul mare mucenic Mina
• Cuviosul Tit, făcătorul de minuni
• Sf. ierarh Spiridon al Trimitundei
• Sfinții Cosma și Damian (Roma)
• Sfinții Cosma și Damian (Asia Mică)
• Sfinții Chir și Ioan
• Sf. mare mucenic Pantelimon

A se vedea și

• Sfinți
• Titlurile sfinților
• Minunea în Biblie

Părintele nostru între sfinți Clement al Ohridei a fost un misionar din secolul al IX-lea, care a propovăduit în Moravia. A fost ucenic al Sfinților Chiril și Metodie și a devenit episcop al Ohridei. Este prăznuit pe 27 iulie. De asemenea, este comemorat pe 25 noiembrie.

Viața

Prima parte a vieții Sf. Clement este în mare măsură necunoscută. Potrivit hagiografiei sale făcută de Teofilact al Ohridei, Clement s-a născut în partea de sud-vest a Imperiului Bulgar, în regiunea cunoscută mai târziu ca Kutmichevitsapreoți misionari ce-i includea pe Naum, Sava, Gorazd și Angelar, care i-au ajutat pe apostolii slavilor să evanghelizeze în mijlocul Europei. Respingându-i pe misionarii germani din Biserica Occidentală, care pretindeau folosirea latinei ca limbă liturgică, domnitorul Rastislav al Moraviei Mari a cerut Constantinopolului să trimită misionari care ar putea propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în limba slavonă. Ajungând în Moravia ca asceți conduși de Chiril și Metodie, Clement și colegii săi misionari au evanghelizat triburile slave în limba slavonă, folosind alfabetul glagolitic creat de Chiril.

Așadar, limba a devenit centrul conflictului cu conducătorii și clerul franc și german, căci și germanii foloseau latina. Cu liturghia lor denigrată ca o „Liturghie slavă eretică”, Chiril și Metodiu, însoțiți de Clement, au trebuit să-și apere de două ori liturghia în fața Papei de la Roma, prima dată în fața Papei Adrian al II-lea și, din nou, înaintea Papei Ioan al VIII-lea în 880, ambii autorizând folosirea ei.

În timpul acestor ani, misionarii s-au bucurat de sprijinul domnitorului Rastislav până în 870. Dar, după ce Rastislav și-a pierdut stăpânirea asupra țării în favoarea nepotului său, prințul Svyatopolk, ca i-a sprijinit pe misionarii germani, atmosfera de evanghelizare a misionarilor slavi a început să se schimbe deoarece germanii făceau tot mai multă presiune pe tema limbii. După moartea lui Metodie în 885, Papa Stephen al V-lea i-a forțat pe toți ucenicii vorbitori de slavonă a Sf. Metodie să plece din Moravia, care este acum parte a Republicii Cehe, după ce i-a expus judecării și, apoi, dispersării.

Clement era printre ucenicii care erau întâmpinați de prințul bulgar Boris, pentru a predica poporului său în limba sa. Ca episcop al Maceodoniei Mari, Clement a fost desemnat să predea la Kutmichivitsa, o regiune din Macedonia de sud-vest, unde el a creat școli separate pentru adulți și pentru copii. A organizat o școală la curtea princiară, care a obținut o mare apreciere în timpul fiului lui Boris, Simeon. Sf. Clement a lucrat ca învățător până în 893. În 893, Sf. Clement a fost numit episcop de Dremvitsa, sau Velitsa.

Sf. Clement a fost primul ierarh al Bulgariei ce a slujit, predicat și scris în limba slavă. În acest scop, al folosirii slavei în Biserică, a pregătit sistematic clerul din rândul poporului slav. A lucrat pentru slava lui Dumnezeu la vârsta sa înaintată. Când puterea lui a început să slăbească și a devenit incapabil să-și îndeplinească responsabilitățile în catedrală, i-a cerut țarului Simeon să-i permită să se retragă din episcopat.

Mai târziu, Clement a lăsat Macedonia pentru Ohrida, unde a zidit o mănăstire. Acolo, și-a continuat activitățile de traducător și a tradus părți din Penticostar în slavă. În timpul anului 916, Sf. Clement a devenit foarte bolnav și s-a dus la Domnul. Corpul său a fost pus într-un sicriu pe care l-a făcut cu propriile mâni și a fost înmormântat la Mănăstirea Sf. Pantelimon pe care a zidit-o în Ohrida.

Dintre ceilalți membri ai grupului misionar, moaștele Sfinților Gorazd și Angelar sunt lângă Berat în Albania, în timp ce moaștele Sf. Naum sunt în mănăstirea ce-i poartă numele, aflată lângă Lacul Ohrida.

Lucrări

Sf. Clement este considerat primul autor de limbă slavonă. Pe lângă continuarea lucrării de traducere începută de Sfinții Chiril și Metodie, el de asemenea a lăsat în urmă lucrări alcătuite de elînsuși, prima dând un exemplu de literatură spirituală slavonă. Multe dintre lecțiile și predicile Sf. Clement au fost aduse în Rusia, unde au fost citite și copiate de pioșii creștini ruși. El a scris biografia Sfinților Chiril și Metodie.

Referințe

1. ↑ The entry of the Slavs into Christendom: an introduction to the medieval history of the Slavs, A. P. Vlasto, CUP Archive, 1970, ISBN 0-521-07459-2, p. 169.

Surse

• OCA: Equal of the Apostles Clement of Ochrid the Bishop of Greater Macedonia
• Wikipedia: Clement_of_Ohrid
• Saint Clement of Ohrid