STRĂISTENI · COMUNA BĂCIOISfinții zilei
Biserica din StrăisteniCREDINȚĂ ȘI COMUNITATE

Sfinții zilei și viețile lor

11 decembrie / 24 decembrie

Stil vechi / stil nou · 2026 / 2026

Postul zileiPostul Nașterii Domnului

Pomenirile zilei

  • Sf. Cuvios Daniil Stâlpnicul Daniil Stâlpnicul — citește viața
  • Sf. Cuvios Luca cel Nou Stâlpnicul
  • Sf. Mucenici Achepsei și Aitala
  • Sf. Mucenic Varsava
  • Sf. Cuvioși Petru Ascetul și Achepsima din Persia
  • Sf. Mc. Mirax din Egipt
  • Sf. Mucenici Terentie, Vichentie, Emilian și Sf. Muceniță Vevea
  • Sf. Cuvioși Vichian și Nomon din insula Cipru
  • Sf. Cuvios Leontie cel din Ahaia
  • Sf. Damasus, episcopul Romei Damasus I al Romei — citește viața
  • Sf. Cuv. Nicon cel Uscat de la Lavra Peșterilor din Kiev
  • Pomenirea tuturor sfinților mucenici din Georgia
  • Duminica Sfinților Strămoși (11-17 decembrie) Duminica Sfinților Strămoși — citește viața

Pomeniri: colectivul de autori OrthodoxWiki, sub CC BY-SA 2.5.

Viețile sfinților

Daniil Stâlpnicul

Cuviosul și purtătorul de Dumnezeu, Părintele nostru Daniil Stâlpnicul (din grecescul „stylos”) a fost un pustnic care a trăit timp de treizeci și trei de ani pe un stâlp de lângă orașul Constantinopol. Sf. Daniil a fost ucenic al Sf. Simeon Stâlpnicul și a urmat exemplul acestuia după moartea sa. A fost consilier al împăraților romani Leon I, Zenon și Basilicus. Sf. Daniil este prăznuit în Biserica Ortodoxă la data de 11 decembrie.

Viața

În anul 409, lui Elias și Martei li s-a născut un băiețel. Timp îndelungat Marta fusese stearpă, dar ea a născut după ce a făgăduit lui Dumnezeu în rugăciune că dacă va primi un copil, îl va închina Domnului. Daniil s-a născut în satul Maruta din regiunea Mesopotamia de lângă Samosata. Deoarece copilul se născuse din bunăvoința lui Dumnezeu, părinții lui s-au hotărât ca el primească numele tot de la Dumnezeu. Copilul a rămas fără nume până la vârsta de cinci ani, atunci când ei au vizitat o mănăstire și l-au rugat pe stareț să dea un nume copilului. Egumenul a deschis la întâmplare una din cărțile sale de slujbă și a găsit numele Proorocului Daniel pe pagina respectivă. Așadar, fiul Martei și al lui Elias a primit numele Daniil. Părinții l-au mai rugat pe stareț sa îl lase pe micul Daniil să rămână la mănăstire. Dar el a refuzat din pricină că Daniil era încă foarte mic.

Astfel, Daniil a rămas cu părinții săi până la vârsta de doisprezece ani, când a lăsat casa părintească îndreptându-se către o mănăstire din apropiere fără știrea părinților. La aceasta mânăstire, după insistențele înflăcărate ale lui Daniil, starețul a acceptat cu greu sa-l primească în obște. La scurt timp, părinții l-au aflat pe tânărul Daniil la mănăstire și s-au bucurat. De asemenea, ei au cerut starețului arhimandrit să-l tundă pe Daniil în monahism. Din nou, acesta a ezitat din pricina vârstei tânărului, dar după ce Daniil a demonstrat cu mult zel că era pregătit pentru viața de mănăstire, starețul a chemat obștea și i-a acordat lui Daniil veșmântul monahal.

În timp ce Daniil îl însoțea pe stareț la o adunare din Antiohia ce fusese convocată de arhiepiscopul locului, grupul a înnoptat la o mănăstire mare din satul Telanissae, acolo unde Sf. Simeon Stâlpnicul trăia pe un stâlp. Astfel, Daniil a primit mult dorita binecuvântare a acestuia.

Cu timpul, Daniil a fost găsit vrednic de rangul de arhimandrit și poziția de stareț al mănăstirii în care viețuia. Apoi, la vârsta de 42 de ani, el a părăsit mănăstirea călătorind la Ierusalim, iar în drumul său s-a oprit ca să îl vadă din nou pe Sf. Simeon Stâlpnicul pentru doua săptămâni. Continuându-și călătoria spre Ierusalim, Daniil a întâlnit pe drum un călugăr care l-a convins să se îndrepte către Constantinopol.

La venirea sa în Anaplus, care se află lângă Constantinopol, Daniil a locuit în Mănăstirea Arhanghelului Mihail, loc unde a făcut exorcisme. El a fost primit cu căldură de Patriarhul Anatolie al Constantinopolului. La scurt timp după ce Daniil a ajuns în Constantinopol, Patriarhul Anatolie s-a îmbolnăvit grav. L-a chemat pe Daniil și l-a rugat să se roage pentru el. Aceste rugăciuni au fost primite și patriarhul s-a vindecat.

După ce a stat în Anaplus timp de nouă ani, Daniil a avut o viziune cu Sf. Simeon Stâlpnicul care stătea pe un uriaș stâlp de nor. Daniil a fost adus către Simeon, care l-a primit pe Daniil cu un sfânt sărut și i-a spus „să fie tare și să primească ce îi va fi dat de sus”. După ce a descris această viziune celor din jur, aceștia l-au sfătuit pe Daniil să pună un stâlp și să urmeze felul de viață pe care Sf. Simeon l-a trăit. După mai multe zile, un călugăr pe nume Sergiu, care fusese ucenicul lui Simeon, a ajuns la Constantinopol aducând vestea ca Sf. Simeon trecuse la Domnul. Sergiu avea cu el tunica de piele a lui Simeon pe care el trebuia să o dea împăratului Leon I. Deoarece împăratul era ocupat cu problemele statului, Sergiu nu a putut să-i ofere tunica Sfântului Simeon. Așadar, Sergiu a decis să meargă în continuare spre Mănăstirea Akoimetoi („cei fără de somn”). Pe drum, marinarii de pe nava cu care călătorea Sergiu i-au povestit acestuia cum învinsese Daniel demonii care în trecut distruseseră corăbii ce treceau pe acea cale. Auzind acestea, Sergiu și-a schimbat drumul pentru a-l vizita pe Daniil.

Cei doi s-au întâlnit și Daniil i-a povestit lui Sergiu viziunea sa cu Sf. Simeon. Auzind despre aceasta, Sergiu a spus: „La tine m-a trimis Dumnezeu, și nu la împărat, căci iată aici sunt eu, ucenicul părintelui meu; și iată, aici este sfinția sa”. După aceea, Sergiu i-a dat tunica lui Daniil, acesta primind-o cu lacrimi. De atunci, Sergiu a devenit ucenicul său.

După ce a primit tunica Sfântului Simeon, Daniil și-a asumat viața pe stâlp, rămânând perioade diferite pe unul din trei stâlpi timp de treizeci și trei de ani ce-i rămăseseră din viață. Mulți oameni au venit la stâlpul său, printre care oameni bolnavi și cu diferite necazuri, cât și cei care doreau binecuvântarea lui Daniil. Toți aceștia au primit ajutor și vindecare de la el.

Printre cei care și-au arătat respectul fața de Daniil și i-au cerut să se roage pentru ei au fost Împăratul Leon I „cel Mare” și Patriarhul Ghenadie I al Constantinopolului, precum și membri ai curții imperiale. Sf. Daniil avea darul vorbirii frumoase și i-a călăuzit pe mulți, transformându-le viețile în bine.

Dorind să răsplătească multele daruri pe care Leon I le primise prin rugăciunile lui Daniil, împăratul i-a cerut Patriarhului Ghenadie ca Daniil să fie onorat cu rangul de preot. Inițial, Daniil nu și-a dat consimțământul, dar după o rugăciune de hirotonire Daniil a consimțit și a primit sfântul dar al preoției.

Printre profețiile sale a fost și prezicerea marelui foc din Constantinopol pe care a făcut-o cunoscută Împăratului și Patriarhului. Îndumnezeit fiind, Daniil a stat cu tărie pe stâlp pe orice fel de anotimp și vreme. Din inițiativa lui, moaștele Sf. Simeon au fost aduse din Antiohia la Constantinopol. De asemenea, el a apărat Biserica de erezia eutihienilor și de cea monofizită.

În anul 475, în timpul stăpânirii Împăratului Zenon, senatorul Basilicus, cumnatul lui Leon (era fratele văduvei lui Leon) și monofizit, a uzurpat tronul lui Zenon. Patriarhul Acachie al Constantinopolului s-a opus influenței monofizite pe care Basilicus o exercita, dar acesta s-a dus chiar la Daniil pentru a obține binecuvântarea sfântului. Însă, în loc de a primi binecuvântare, el a fost condamnat. Deoarece credința ortodoxă era pusa la încercare, Acachie l-a implorat pe Daniil să se coboare de pe stâlp și să vină la Constantinopol în Biserica Sfânta Sofia, unde să îl înfrunte pe împăratul Basilicus. Așadar, pentru singura dată în treizeci și trei de ani de viață pe stâlp, Daniil s-a coborât pentru a merge la Biserica Sfânta Sofia și să-l înfrunte pe împărat. Aflându-se în prezența lui Daniil, de care fusese condamnat, cât și înaintea credincioșilor din marea biserică, lui Basilicus i s-a cerut să-și afirme crezul. În aceste momente Patriarhul Acachie îngenunchiase în fața lui Basilicus, iar ca răspuns la îndemnul lui Daniil de a se urma calea păcii, Basilicus a mărturisit credința ortodoxă.

Daniil s-a întors apoi pe stâlpul său, unde a rămas până la adormirea sa, întâmplată la 11 decembrie 493.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinților celor mai dinainte, cuvioase; lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite și vieții celor fără de trup, fiind în trup, Daniile, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Suindu-te pe stâlp, fericite, ai luminat lumea cu sfintele tale fapte și ca o stea mult-strălucitoare, ai depărtat, Părinte, întunericul înșelăciunii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, luminează și acum în inimile robilor tăi lumina cea neapusă a cunoștinței.

Alt Condac, glasul al 2-lea:

Dorind de cele de sus, de la cele de jos te-ai mutat, și alt Cer stâlpul ți-ai făcut; prin care ai strălucit raza minunilor cuvioase Daniile; roagă neîncetat, pre Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Icos:

Cântarea mea spre lauda nevoințelor tale este întinată Părinte, că nu am inima curată; ci-mi dă mie cuvânt sfinte, ca curat să laud viața ta, de care s-au mirat cu adevărat și îngerii, că ai fost ca un fără de trup, luând lumina cea neapusă a cunoștiinței.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Daniil Stâlpnicul trebuie zugrăvit bătrân, având barba ascuțită (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 162, 193).

Surse

  • The Life of Daniel the Stylite Medieval Sourcebook
  • Venerable Daniel the Stylite of Constantinople (OCA)
  • Daniel the Stylite of Constantinople (GOARCH)
  • St. Daniel the Stylite Catholic Online: Saints and Angels
  • Wikipedia: Daniel the Stylite

Damasus I al Romei

Cel întru sfinți părintele nostru Damasus I al Romei a fost arhiepiscop al Bisericii Romei între anii 366-384 (când a murit). Prăznuirea lui se face la data de 11 decembrie.

Viața

Damasus s-a născut în jurul anului 305, probabil în provincia Lusitania, Spania, acum parte a Portugaliei, deși există posibilitatea ca el să se fi născut în Roma. Părinții săi se numeau Antonius și Laurentia. Damasus a crescut în Roma slujind la biserica sfântului mucenic Laurențiu. De asemenea a slujit ca preot la biserica San Lorenzo din Roma.

Damasus este ridicat la rangul de arhidiacon al Bisericii din Roma. În anul 354 îl urmează pe episcopul Liberiu în exil, în Berea, unde acesta din urmă fusese exilat de către împăratul Constanțius al II-lea. Curând însă după aceea se întoarce la Roma luând parte la conducerea Bisericii până la reîntoarcerea lui Liberiu din exil. În octombrie 366, printr-o majoritate hotărâtoare, Damasus a fost ales episcop al Romei în locul lui Liberius. Totuși, unii dintre cei care erau de partea lui Liberius, și care îl susțineau pe diaconul Ursinus, s-au împotrivit alegerii lui Damasus reușind să-l pună pe Ursinus în mod ilegal pe scaunul Romei. Împăratul Valentinian I l-a recunoscut însă pe Damasus, iar pe Ursinus l-a exilat în Cologne. Mai târziu, dându-i-se permisiunea să se întoarcă la Milan, Ursinus face coaliție cu arienii și nu încetează să-l persecute pe Damasus. În 378 Damasus este acuzat de adulter, acuzație de care este însă absolvit de către împăratul Grațian.

Damasus era foarte implicat în disputele hristologice din vremea sa. A convocat două sinoade: unul în 368 iar celălalt în 369, în cadrul cărora a condamnat apolinarianismul și respectiv macedonismul. Eforturile sale în eliminarea ultimilor campioni ai Sinodului de Rimini n-au avut succes până când Auxențiu nu a fost înlocuit de pe scaunul din Milan de către Ambrozie. Delegații lui Ambrozie, trimiși de către acesta la cel de-al doilea Sinod Ecumenic din 381, au votat de asemenea pentru condamnarea acestor erezii.

În 382 Damasus a dat în grijă lui Ieronim monahul, venit la Roma pentru a participa la un sinod local, revizuirea traducerii în limba latină a Sfintei Scripturi, numită de obicei versiunea Vulgata.

Arhiepiscopul Damasus s-a mutat la Domnul la 11 decembrie 384.

Surse

  • en:Wikipedia:Pope_Damasus_I; ro:Wikipedia:Papa Damasus I
  • en:St. Damasus (+ 384)
  • en:Pope Damasus I
  • en:Pope St. Damasus I

Duminica Sfinților Strămoși

Duminica dinaintea Nașterii lui Iisus Hristos, numită Duminica Sfinților Strămoși, a fost rânduită în Biserica Ortodoxă de sfinții şi de Dumnezeu purtătorii părinți să se facă pomenire de toţi drepții părinți care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, de la Adam şi până la Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, după neamuri, precum i-a numărat istoricește Evanghelistul Matei. La fel, tot în această zi, se face pomenirea proorocilor şi proorocițelor.

Slujba și sinaxarul sfinților strămoşi se găsesc în mineiul pe luna decembrie, la sfârșitul zilei de 18 decembrie - cea mai depărtată dată posibilă pentru această duminică.

Imnografie

Troparul Sfinților Strămoși, glasul al 2-lea :

Întru credință pe strămoși i-ai îndreptat, printr-înșii mai înainte logodindu-ți Biserica cea din păgâni; laudă-se întru slavă sfinții, că din sămânța lor este rodul cel prea slăvit, ceea ce Te-a născut mai presus de fire. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.

Condac, glas 6:

Chipul cel scris de mână ne cinstindu-l, ci cu ființa cea nescrisă întrarmându-vă, de trei ori fericiților, în lupta focului v-ați prea slăvit, și în mijlocul văpăiei celei nesuferite stând, pe Dumnezeu ați chemat: Grăbește, o îndurate, și aleargă ca un milostiv spre ajutorul nostru, că poți câte voiești.

Icos:

Tinde-ți mâna ta dela care oarecând au luat ispită egiptenii ce se oștiau, și jidovii cei biruiți. Nu ne lăsă pre noi, nu îngădui să ne înghită moartea care însetează de noi, și satana carele ne urăște, ci te apropie de noi și te milostivește spre sufletele noastre, precum te-ai milostivit oarecând spre tinerii cei din Babilon, care neîncetat te-au mărit pe tine, și s-au aruncat pentru tine în cuptor, și dintr-însul au strigat către tine: Grăbește, o îndurate, și aleargă ca un milostiv spre ajutorul nostru, că poți câte voiești.

Sinaxarul Sfinților Strămoși

Pomenirea celor întâi zidiţi, Adam şi Eva.

Pomenirea dreptului Abel, fiul lui Adam.

Pomenirea dreptului Set, fiul lui Adam.

Pomenirea dreptului Enos, fiul lui Set.

Pomenirea dreptului Cainan, fiul lui Enos.

Pomenirea dreptului Maleleil, fiul lui Cainan.

Pomenirea dreptului Iared, fiul lui Maleleil.

Pomenirea dreptului Enoh, fiul lui Iared.

Pomenirea dreptului Matusalem, fiul lui Enoh.

Pomenirea dreptului Lameh, fiul lui Matusalem.

Pomenirea dreptului Noe, fiul lui Lameh.

Pomenirea dreptului Sem, fiul lui Noe.

Pomenirea dreptului Iafet, fiul lui Noe.

Pomenirea dreptului Arfaxad, fiul lui Sem.

Pomenirea dreptului Cainan, fiul lui Arfaxad.

Pomenirea dreptului Selah, fiul lui Cainan.

Pomenirea dreptului Eber, fiul lui Selah, de la care şi iudeii s-au numit evrei.

Pomenirea dreptului Peleg, fiul lui Eber.

Pomenirea lui Ragav, fiul lui Peleg.

Pomenirea dreptului Serug, fiul lui Ragav.

Pomenirea dreptului Nahor, fiul lui Serug.

Pomenirea dreptului Terah, fiul lui Nahor.

Pomenirea dreptului patriarh Avraam, fiul lui Terah.

Pomenirea patriarhului Isaac, fiul lui Avraam.

Pomenirea patriarhului Iacob, fiul lui Isaac.

Pomenirea patriarhului Ruben, întâiul fiu al lui Iacob.

Pomenirea patriarhului Simeon, al doilea fiu al lui Iacob.

Pomenirea patriarhului Levi, al treilea fiu al lui Iacob, din care este seminția levitică.

Pomenirea patriarhului Iuda, fiul lui Iacob, din a cărui seminţie S-a născut Hristos.

Pomenirea patriarhului Zabulon, fiul lui Iacob, a cărui seminţie este pe ţărmul mării.

Pomenirea patriarhului Isahar, fiul lui Iacob, a cărui seminţie lucrează pământul.

Pomenirea patriarhului Dan, fiul lui Iacob, din a cărui seminţie sunt judecătorii.

Pomenirea patriarhului Gad, fiul lui Iacob a cărui seminţie este furată sau fură.

Pomenirea patriarhului Aşer, fiul lui Iacob, a cărui seminţie e bogată, cu recolte bogate pe ogoare.

Pomenirea patriarhului Neftali, fiul lui Iacob, a cărui seminţie este numeroasă.

Pomenirea patriarhului Iosif, fiul lui Iacob, a cărui seminţie este slăvită şi vestită.

Pomenirea patriarhului Veniamin, fiul lui Iacob, a cărui seminţie din sălbatică a ajuns blând.

Pomenirea lui Fares şi Zara, gemenii, fiii patriarhului Iuda. Pomenirea lui Esrom, fiul lui Fares.

Pomenirea lui Aram, fiul lui Esrom.

Pomenirea lui Aminadav, fiul lui Aram.

Pomenirea lui Naason, fiul lui Aminadav.

Pomenirea lui Salmon, fiul lui Naason.

Pomenirea lui Booz, fiul lui Salmon.

Pomenirea lui Obed, fiul lui Booz, care s-a născut din Rut.

Pomenirea lui Iesei, fiul lui Obed.

Pomenirea lui David împăratul, fiul lui Iesei.

Pomenirea lui Solomon împăratul, fiul lui David.

Pomenirea lui Roboam împăratul, fiul lui Solomon.

Pomenirea lui Abia împăratul, fiul lui Roboam.

Pomenirea lui Asa împăratul, fiul lui Abia.

Pomenirea lui Iosafat împăratul, fiul lui Asa.

Pomenirea lui Ioram împăratul, fiul lui Iosafat.

Pomenirea lui Ozia împăratul, fiul lui Ioram.

Pomenirea lui Ioatan împăratul, fiul lui Ozia.

Pomenirea lui Ahaz împăratul, fiul lui Ioatan.

Pomenirea lui Iezechia împăratul, fiul lui Ahaz.

Pomenirea lui Manasi împăratul, fiul lui Iezechia.

Pomenirea lui Amon împăratul, fiul lui Manasi.

Pomenirea lui Iosia împăratul, fiul lui Amon.

Pomenirea lui Iehonia împăratul, fiul lui Iosia.

Pomenirea lui Salatiel, fiul lui Iehonia

Pomenirea lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, care a ridicat templul din Ierusalim ce fusese ars.

Pomenirea lui Abiud, fiul lui Zorobabel.

Pomenirea lui Eliachim, fiul lui Abiud.

Pomenirea lui Azor, fiul lui Eliachim.

Pomenirea lui Sadoc, fiul lui Azor.

Pomenirea lui Ahim, fiul lui Sadoc.

Pomenirea lui Eliud, fiul lui Ahim.

Pomenirea lui Eleazar, fiul lui Eliud.

Pomenirea lui Matan, fiul lui Eleazar.

Pomenirea lui Iacob, fiul lui Matan.

Pomenirea lui Iosif, logodnicul, fiul lui Iacob.

Pomenirea dreptului Melhisedec.

Pomenirea dreptului Iov.

Pomenirea Proorocilor Moise, Or, şi Aaron, preoţi.

Pomenirea lui Isus, fiul lui Navi.

Pomenirea Sfântului Prooroc Samuel.

Pomenirea Proorocului Natan.

Pomenirea Sfântului Prooroc Daniel.

Pomenirea Sfinților trei Tineri.

Pomenirea dreptei Sarra, femeia lui Avraam.

Pomenirea dreptei Raveca (Rebeca), soţia lui Isaac.

Pomenirea dreptei Lia, întâia soţie a lui Iacob.

Pomenirea dreptei Rahila, a doua soţie a lui Iacob.

Pomenirea dreptei Asineta, soţia lui Iosif cel prea frumos.

Pomenirea dreptei Mariam, sora lui Moise.

Pomenirea dreptei Debora, care a judecat pe Israel.

Pomenirea dreptei Rut.

Pomenirea dreptei Saraftia, la care a fost trimis Ilie.

Pomenirea dreptei Sumanitida, care a găzduit pe Elisei

Pomenirea dreptei Iudita, care a ucis pe Olofern.

Pomenirea dreptei Estera, care a izbăvit pe Israel de moarte.

Pomenirea dreptei Ana, mama Proorocului Samuel.

Pomenirea dreptei Suzana.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne şi ne mântuiește pe noi. Amin.

Sunt incluse articolele disponibile în OrthodoxWiki. Unele pomeniri nu au încă un articol biografic în această sursă.