27 iulie / 9 august

Sfântul Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon a trăit între anii 275 - 303 d. Hr. A pătimit și a fost martirizat în timpul marii persecuții a creștinilor, ordonată de împăratul Dioclețian. Face parte din categoria „doctorilor fără de arginți”, fiind considerat ocrotitor al medicilor și tămăduitor al bolnavilor. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 27 iulie.

Viața

Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 275 în cetatea Nicomidia, din Asia Mică. La naștere a primit numele de Pantoleon, care înseamnă "cel puternic în toate ca un leu". După ce a primit învățătura creștină și botezul de la Sf. Mucenic Ermolae (cel pomenit în calendarul ortodox la 26 iulie), numele său a devenit Pantelimon ("cel cu totul milostiv").

Tatăl său, Eustorgius, era păgân, dar mama sa (sfânta Euvula, pomenită în calendar la 30 martie) era creștină. Sf. Pantelimon a reușit să-l aducă la credința creștină și pe tatăl său, iar după moartea acestuia, și-a împărțit toată averea săracilor.

Încredințat spre educație lui Eufrosin, un medic de renume al acelor timpuri, Pantelimon a devenit un medic foarte priceput și căutat; pentru că nu primea plată pentru tratamentele pe care le făcea, el este slăvit printre "doctorii fără de arginți". Deși foarte tânăr, în curând a ajuns la o cunoaștere desăvârșită (pentru acea vreme) a artei medicale. Însuși împăratul Maximian (unul dintre cei patru tetrarhi care conduceau Imperiul Roman în acea perioadă), care îi remarcase calitățile, intenționa să îl ia la palat ca medic particular.

Prin credință și harul primit de la Dumnezeu, Sf. Pantelimon a reușit să vindece un orb din naștere. Vestea s-a răspândit cu repeziciune, ajungând și la urechile împăratului Maximian. Acesta îl chemă în fața sa pe cel căruia Pantelimon îi redase vederea și îi puse întrebări despre mijloacele pe care le folosise doctorul pentru a reuși această minune. Precum orbul din naștere despre care ne relatează Evanghelia, omul răspunse cu simplitate că Pantelimon îl vindecase chemând Numele lui Hristos și că această minune îi adusese nu numai vederea, ci și adevărata lumină, aceea a credinței creștine. Chiar în acel timp (mai exact în anul 303), împăratul Dioclețian și ceilalți trei tetrarhi (Maximian, Galerius și Constantin Chlorus) au emis o serie de edicte de revocare a drepturilor legale ale creștinilor și le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiționale din Roma antică (printre care închinarea la statuile zeilor din temple și aducerea de jertfe acestora). Din această cauză, împăratul Maximian, închinător la idoli, a poruncit ca Pantelimon să fie adus în fața lui și i-a cerut lepădarea de la credința cea adevărată. El i-a reproșat sfântului că ar fi trădat încrederea pe care i-o acordase și l-a acuzat ca îl insultă pe Asclepios (zeul medicilor și al tămăduirii la grecii antici și la romani) și pe ceilalți zei prin credința sa în Hristos, "un om mort prin crucificare", așa cum s-a exprimat împăratul. Sfântul îi răspunse că atât credința cât și mila față de adevăratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogățiilor și onorurilor acestei lumi de deșertăciune și pentru a-și întări argumentele îi ceru lui Maximian să îl pună la încercare. Fu adus un paralitic, asupra căruia preoții păgâni spuseră incantațiile lor, salutate batjocoritor de către Sfânt. Cum eforturile lor rămaseră fără efect, Pantelimon își înălța rugăciunea către Dumnezeu și luând pe paralitic de mână, îl ridică în Numele lui Hristos. Numeroși păgâni, văzându-l pe om mergând plin de bucurie, crezură atunci în adevăratul Dumnezeu, în timp ce preoții păgâni insistau pe lângă împărat să fie ucis acest rival periculos.

Martiriul

La somația imperativă a împăratului Maximian de a se lepăda de credința cea adevărată, Sf. Pantelimon a refuzat închinarea la idoli și a mărturisit din nou, cu multă tărie, credința sa în Iisus Hristos. Nu s-a lăsat înspăimântat nici de bătăile cumplite la care a fost supus, nici de foc. Supus la diverse chinuri, din porunca împăratului, el a rămas nevătămat. Maximian, văzând puterea credinței lui Pantelimon și refuzul său constant de a se închina zeilor păgâni, a poruncit să fie decapitat. Când i-a fost tăiat capul nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul uscat de care fusese legat martirul a înverzit pe dată și a rodit cu fructe din belșug. Auzind acestea, împăratul a poruncit ca și trupul sfântului și acel măslin să fie arse. Mai târziu, după plecarea soldaților lui Maximian, credincioșii au scos din cenușă trupul neatins de foc al Sf. Pantelimon și l-au îngropat cu mare cinste pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul.

Moaștele

Capul Sf. Pantelimon se păstrează la Mănăstirea Sfântul Pantelimon ("Rusikon") de la Muntele Athos.

Părți din moaștele sfântului Pantelimon se află și în România. Ele au fost aduse din Orientul apropiat de către preotul Dimitrie Popescu și donate, în anul 1931, catedralei episcopale din Constanța. Au fost așezate într-o raclă de argint, sub un baldachin, lângă Sfântul Altar.

În anul 1950, sediul episcopal a fost mutat la Galați, și astfel, Preasfințitul Chesarie Păunescu, Episcopul Dunării de Jos, a dus moaștele Sf. Pantelimon la Galați, unde au rămas până în anul 1993, când, odată cu reînființarea Arhiepiscopiei Tomisului, IPS Lucian Florea a readus sfintele moaște la Constanța, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.

Pe data de 26 iulie a fiecărui an (în ajunul prăznuirii sfântului) Arhiepiscopul Tomisului conduce procesiunea cu moaștele Sf. Pantelimon pe străzile municipiului Constanța.

Sfântul Pantelimon este ocrotitorul mai multor spitale și lăcașuri de cult din România, printre care și Biserica Sf. Pantelimon -„Foișorul de Foc”. Fragmente din cinstitele sale moaște se află la mai multe biserici din București, printre care Biserica Sfântul Gheorghe Nou - „Capra”, Biserica Sf. Dumitru – „Poștă” și Biserica „Mărcuța”.

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Purtătorule de chinuri, Sfinte și tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac, glasul al 5-lea:

Următor fiind Celui milostiv, și dar de tămăduiri de la Dânsul luând, purtătorule de chinuri și mucenice al lui Hristos Dumnezeu, cu rugăciunile tale bolile noastre cele sufletești vindecă-le, gonind pururea smintelile luptătorului, de la cei ce strigă cu credință: Mântuiește-ne pe noi, Doamne.

Din Acatist

Condacul 1:

Înaintea celui cu chip și nevinovăție îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credință s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre și cerem să ne asculte durerile și cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginți, să ne cerceteze degrabă și să înlăture de la noi bolile sufletești și trupești, ca izbăviți cu platoșa bunătății sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimoane!

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Pantelimon se zugrăvește sub chipul unui tânăr, fără barbă, cu părul creț. Atunci când se zugrăvește mucenicia lui, Dionisie arată că Sf. Pantelimon se săvârșește tăindu-i-se capul; el este reprezentat ca un tânăr, fiind legat de un măslin înflorit, cu capul tăiat, și căruia îi curge lapte din grumaz.

Note

1. ↑ Nicoleta Baciu, Monument de arhitectură: Catedrala ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 24 octombrie 2014, Ziua de Constanța
2. ↑ Irina Nastasiu, Sfântul Pantelimon, ocrotitorul medicilor și tămăduitorul bolnavilor, 27 iulie 2015, Ziarul Ceahlăul
3. ↑ Cei mai cunoscuți 12 sfinți doctori fără de arginți, 27 iulie 2023, Basilica.ro, accesat 5 august 2023
4. ↑ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, editura Sophia, București, 2000, p. 158, 201 și 210. ISBN 973-99692-0-8

Surse

• Sinaxar - 27 iulie - Pomenirea Sfântului măritului, marelui Mucenic și tămăduitor Pantelimon
• Sfântul Pantelimon, ocrotitor al medicilor și tămăduitor al bolnavilor
• Saint Pantaleon - Wikipedia
• Acatistul Sf. Pantelimon

Legături externe

• Procesiune deosebită: Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, în Arhiepiscopia Tomisului
• Radio Renașterea: Procesiune cu moaștele Sfântului Pantelimon, la Constanța

Părintele nostru între sfinți Clement al Ohridei a fost un misionar din secolul al IX-lea, care a propovăduit în Moravia. A fost ucenic al Sfinților Chiril și Metodie și a devenit episcop al Ohridei. Este prăznuit pe 27 iulie. De asemenea, este comemorat pe 25 noiembrie.

Viața

Prima parte a vieții Sf. Clement este în mare măsură necunoscută. Potrivit hagiografiei sale făcută de Teofilact al Ohridei, Clement s-a născut în partea de sud-vest a Imperiului Bulgar, în regiunea cunoscută mai târziu ca Kutmichevitsapreoți misionari ce-i includea pe Naum, Sava, Gorazd și Angelar, care i-au ajutat pe apostolii slavilor să evanghelizeze în mijlocul Europei. Respingându-i pe misionarii germani din Biserica Occidentală, care pretindeau folosirea latinei ca limbă liturgică, domnitorul Rastislav al Moraviei Mari a cerut Constantinopolului să trimită misionari care ar putea propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în limba slavonă. Ajungând în Moravia ca asceți conduși de Chiril și Metodie, Clement și colegii săi misionari au evanghelizat triburile slave în limba slavonă, folosind alfabetul glagolitic creat de Chiril.

Așadar, limba a devenit centrul conflictului cu conducătorii și clerul franc și german, căci și germanii foloseau latina. Cu liturghia lor denigrată ca o „Liturghie slavă eretică”, Chiril și Metodiu, însoțiți de Clement, au trebuit să-și apere de două ori liturghia în fața Papei de la Roma, prima dată în fața Papei Adrian al II-lea și, din nou, înaintea Papei Ioan al VIII-lea în 880, ambii autorizând folosirea ei.

În timpul acestor ani, misionarii s-au bucurat de sprijinul domnitorului Rastislav până în 870. Dar, după ce Rastislav și-a pierdut stăpânirea asupra țării în favoarea nepotului său, prințul Svyatopolk, ca i-a sprijinit pe misionarii germani, atmosfera de evanghelizare a misionarilor slavi a început să se schimbe deoarece germanii făceau tot mai multă presiune pe tema limbii. După moartea lui Metodie în 885, Papa Stephen al V-lea i-a forțat pe toți ucenicii vorbitori de slavonă a Sf. Metodie să plece din Moravia, care este acum parte a Republicii Cehe, după ce i-a expus judecării și, apoi, dispersării.

Clement era printre ucenicii care erau întâmpinați de prințul bulgar Boris, pentru a predica poporului său în limba sa. Ca episcop al Maceodoniei Mari, Clement a fost desemnat să predea la Kutmichivitsa, o regiune din Macedonia de sud-vest, unde el a creat școli separate pentru adulți și pentru copii. A organizat o școală la curtea princiară, care a obținut o mare apreciere în timpul fiului lui Boris, Simeon. Sf. Clement a lucrat ca învățător până în 893. În 893, Sf. Clement a fost numit episcop de Dremvitsa, sau Velitsa.

Sf. Clement a fost primul ierarh al Bulgariei ce a slujit, predicat și scris în limba slavă. În acest scop, al folosirii slavei în Biserică, a pregătit sistematic clerul din rândul poporului slav. A lucrat pentru slava lui Dumnezeu la vârsta sa înaintată. Când puterea lui a început să slăbească și a devenit incapabil să-și îndeplinească responsabilitățile în catedrală, i-a cerut țarului Simeon să-i permită să se retragă din episcopat.

Mai târziu, Clement a lăsat Macedonia pentru Ohrida, unde a zidit o mănăstire. Acolo, și-a continuat activitățile de traducător și a tradus părți din Penticostar în slavă. În timpul anului 916, Sf. Clement a devenit foarte bolnav și s-a dus la Domnul. Corpul său a fost pus într-un sicriu pe care l-a făcut cu propriile mâni și a fost înmormântat la Mănăstirea Sf. Pantelimon pe care a zidit-o în Ohrida.

Dintre ceilalți membri ai grupului misionar, moaștele Sfinților Gorazd și Angelar sunt lângă Berat în Albania, în timp ce moaștele Sf. Naum sunt în mănăstirea ce-i poartă numele, aflată lângă Lacul Ohrida.

Lucrări

Sf. Clement este considerat primul autor de limbă slavonă. Pe lângă continuarea lucrării de traducere începută de Sfinții Chiril și Metodie, el de asemenea a lăsat în urmă lucrări alcătuite de elînsuși, prima dând un exemplu de literatură spirituală slavonă. Multe dintre lecțiile și predicile Sf. Clement au fost aduse în Rusia, unde au fost citite și copiate de pioșii creștini ruși. El a scris biografia Sfinților Chiril și Metodie.

Referințe

1. ↑ The entry of the Slavs into Christendom: an introduction to the medieval history of the Slavs, A. P. Vlasto, CUP Archive, 1970, ISBN 0-521-07459-2, p. 169.

Surse

• OCA: Equal of the Apostles Clement of Ochrid the Bishop of Greater Macedonia
• Wikipedia: Clement_of_Ohrid
• Saint Clement of Ohrid