29 iulie / 11 august

Sfântul Calinic din Gangra este un sfânt mucenic din sec. III-IV la Gangra în Paflagonia. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 29 iulie.

Viața

Sfântul mucenic se trăgea cu neamul din Cilicia și era om foarte bun, întărindu-se pe sine cu frica lui Dumnezeu. A fost dascăl de mântuire multora și învăța pe cei ce se închinau la idoli să se lase de cele deșarte și să cunoască pe Atotfăcătorul.

Când a ajuns în Ancira (capitala provinciei romane Galatia) a predicat cu putere pe Hristos și mulți s-au convertit, ceea ce a declanșat invidia și ura unor păgâni, care l-au denunțat guvernatorului Sacerdos (sau Sacherdon ighemonul). În fața guvernatorului Calinic a mărturisit că este slujitor al lui Dumnezeu celui viu și că predică învățătura lui Iisus Hristos, ca să mântuiască și pe alții din rătăcire, după cuvântul sfântului apostol Iacov: „Să știe că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui își va mântui sufletul din moarte și va acoperi mulțime de păcate.” (Iacov 5, 20). Dar guvernatorul Sacerdos a poruncit să fie încălțat cu încălțăminte de fier, care avea piroane ascuțite, și a fost silit să meargă până la cetatea Gangrei, în Paflagonia, care era departe de 80 de stadii (o stadie sau o milă = aprox 1,5 km; drumul din acea vreme de la Ancira la Gangra corespundea la 120 km). Sosind la Gangra cu întărirea harului lui Dumnezeu, a fost băgat într-un cuptor de foc și așa și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Moaștele și posteritatea

Și se face soborul lui aproape de podul lui Iustinian și aproape de locul ce se numește Petrian.

Moaștele sfântului Calinic au adus creștinilor din Gangra multe binecuvântări și ajutor de la Dumnezeu de-a lungul timpului.

În bazilica Sfântului Calinic și lângă moaștele sfântului a fost înmormântat în anul 516 și patriarhul Macedonie al II-lea al Constantinopolului, exilat la Gangra din cauză că apăra Sinodul IV Ecumenic (prăznuit la 25 aprilie).

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• https://calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie29.htm
• https://doxologia.ro/viata-sfantului-mucenic-calinic

Teodosie al II-lea (n. 10 aprilie 401 – d. 28 iulie 450) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) în prima jumătate a secolului al V-lea (408-450). El este cunoscut, printre altele, prin codul juridic numit Codex Theodosianus, intrat în vigoare în timpul domniei sale și pentru ridicarea unui zid de apărare a Constantinopolului numit Zidul lui Teodosie. Biserica Ortodoxă îl pomenește pe data de 29 iulie.

Viața

Flavius Teodosie s-a născut în aprilie 401 ca cel mai mare fiu al lui Aelia Eudoxia și a împăratului bizantin Arcadie. În ianuarie 402 el a fost numit co-împărat de către tatăl său Arcadie și a urcat pe tron în 408, la moartea tatălui său, sub regența prefectului pretorian Antemie. Sora sa cea mare, Pulcheria a influențat puternic viața lui Teodosie, în special prin împingerea lui spre creștinismul ortodox. În 414, la vârsta de cincisprezece ani, Pulcheria l-a demis pe Antemie din cauza felului greșit în care își realiza atribuțiile de tutore față de Teodosie. Ea și-a asumat funcția de regentă și a fost proclamată augusta, în același timp devenind regenta lui Teodosie. În 416, Teodosie al II-lea a fost proclamat împărat de drept. În timp ce și-a păstrat o influență redusă asupra guvernării, Pulcheria a avut o importantă influență asupra lui Teodosie în privința problemelor ecleziastice. În iunie 421, Teodosie s-a căsătorit cu Aelia Eudocia, care i-a dăruit o fiică, Licinia Eudoxia.

Cu toate că în timpul domniei sale au avut loc evenimente importante, preîntâmpinarea acestor evenimente s-a făcut mai mult prin eforturile altor persoane. Ca răspuns la invaziile goților din zonele vestice ale imperiului, în 413 a început construcția unor fortificații extinse, construcții conduse de regentul Antemie. Aceste noi fortificații au fost numite Zidul lui Teodosie.

În 429, Teodosie a numit o comisie care să adune toate legile emise încă din timpul domniei lui Constantin cel Mare. Lucrarea a fost publicat cu numele de Codex Theodosianus în 438. Cu acordul împăratului Imperiului Roman de Apus, Valentinian al III-lea, colecția a fost publicată sub forma a 16 volume. Acest cod juridic a stat și la baza codului de legi emis de împăratul Iustinian în anul 529.

Pulcheria, sora lui Teodosie, care era o creștină pioasă, a menținut o atmosferă austeră la curte. Sub influența sa, Teodosie și soția sa Aelia Eudoxia au devenit credincioși creștini. Deși se arăta indiferentă față de arianismul practicat de triburile germane, Pulcheria s-a opus cu hotărâre învățăturilor eretice ale lui Nestorie. Cu orice ocazie în care Teodosie înclina să îl sprijine pe Nestorie, care era patriarhul Constantinopolului, Pulcheria, care îl sprijinea pe Chiril al Alexandriei, își reafirma influența asupra fratelui ei ținându-l departe de nestorianism. Aceste controverse au dus în cele din urmă la Sinodul III Ecumenic, care s-a ținut la Efes, în Asia Mică, în anul 431.

Sub influența eunucului Hrisafie, în 441, Teodosie a fost convins să o demită pe sora sa. De atunci, Teodosie a început să sprijine erezia monofizită care era promovată de arhimandritul Eutihie și de Dioscor (patriarhul Alexandriei și succesorul Sf. Chiril). Vederile lui Eutihie au fost validate de „Sinodul tâlhăresc” din 449. În 28 iulie 450, Teodosie a murit după ce a căzut de pe cal în timp ce traversa râul Lycus, când s-a rănit grav la coloana vertebrală. Noul împărat, Marcian, soțul Pulcheriei s-a reîntors la ortodoxie și a convocat Sinodul de la Calcedon în anul 451, care a declarat monofizismul ca fiind o erezie.

Moștenirea

În afară de inițiativele sale privind actualizarea codului juridic al imperiului, lunga domnie a lui Teodosie al II-lea a fost în mare parte lipsită de realizări remarcabile. Practic, nu au fost războaie civile în partea răsăriteană, ceea ce a întărit stabilitatea internă, dar partea vestică s-a dezintegrat treptat sub presiunile barbare. În privința creștinismului, acțiunile sale au fost puternic influențate de sora sa Pulcheria care sprijinea poziția ortodoxă în disputele Hristologice, dar în ultimii ani de domnie sprijinul său pentru partea monofizită a aruncat temporar creștinii ortodocși în dezordine, înainte de moartea sa.

Note

1. ↑ Αυτοκράτορες που έγιναν Άγιοι, accesat 5 august 2022

A se vedea și

• Listă a Împăraților Romani de Răsărit
• Codificarea dreptului roman

Legături externe

• w:Theodosius_II
• Theodosius II 408 - 450 A.D.
• Theodosius II Flavius Theodosius

Sfântul Eustatie din Mtskheta (+ 29 iulie 589) este un sfânt mucenic de origină persană care s-a făcut creștin și a mucenicit în Georgia în secolul al VI-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 29 iulie.

Viața și pătimirea

Sfântul Mucenic Eustatie din Mtskheta se trăgea din perși adoratori ai focului și înainte de a fi botezat se numea Bgrobandaves. Tatăl și frații săi, slujitori în cultul lui Zoroastru, încercară zadarnic să facă din el un preot păgân.

În timpul domniei împăratului georgian Guram Kuropalat (575-600), la vârsta de 30 de ani, el se mută din satul persan Arbuketi (de lângă orașul Gandrakili) în vechea capitală a Georgiei, cetatea Mtskheta. Își câștiga viața de zi cu zi lucrând sandale. Sfântul Eustatie începu să se ducă la catedrala din Mtskheta unde slujbele creștine îi umpleau sufletul de bucurie. Arhidiaconul Samuel (viitorul Arhiepiscop Samuel IV, 582-591), remarcă inclinațiile spirituale ale păgânului persan și îi vorbi despre învățăturile creștine. Ajungând la credința în Hristos, Bgrobandaves fu luat în calitate de catehumen pe lângă arhidiaconul Samuel. După un anumit timp, când Samuel deveni catolicos (patriarh, la armeni, la georgieni și la alți orientali creștini), primi Sfântul Botez cu numele Eustatie. Eustatie s-a căsătorit apoi cu o soție creștină și a dus o viață pioasă, rodnică în virtute.

Perșii care mai trăiau la Mtskheta nu reușiră să îl readucă pe Sfântul Eustatie la cultul focului și de aceea l-au convins pe capul perșilor din cetate să îl trimită la Tbilisi la tiranul Arvand-Gubnav, satrap (adică prim-demnitar) al șahului persan Chosroes Nushirvanes. Trimiși la încercare sub ordinul tiranului erau și alți perși împreună cu Sfântul Eustatie care acceptaseră să fie creștinați : Gubnak, Bagdad, Panaguznas, Perozav, Zarmi și Ștefan. Doi dintre ei însă, Bagdad și Panaguznas, se lepădară de Hristos când fură amenințați cu moartea.

Sfântul Eustatie și ceilalți mărturisitori ai lui Hristos suferiră cu cinste șase luni de închisoare și prin mijlocirea catolicosului Samuel IV și a unui notabil georgian fură eliberați.

Noul satrap al Persiei, Bezhan-Buzmil (numit la Tbilisi trei ani mai târziu), instigat de foștii dușmani ai Sfântului Eustatie, dădu ordin să fie adus în fața lui și îi ceru să se lepede de Hristos și să se întoarcă la cultul lui Zoroastru. Sfântul Eustatie răspunse cu demnitate : "Poate cineva să îl părăsească pe Făcătorul lumii și să adore o simplă creatură a Lui ? Nu se va întâmpla niciodată! Nici soarele nici luna nici stelele nu sunt Dumnezei, ci Dumnezeu e cel care a făcut soarele să strălucească ziua și luna cu stelele să strălucească în întunericul nopții. Focul nu este Dumnezeu, focul e făcut de om și e stins de om".

Din ordinul satrapului, Sfântului Eustatie i se tăie capul la 29 iulie 589. Înainte de a primi cununa muceniciei, s-a rugat ca după moartea sa trupul să îi fie înmormântat creștinește în cetatea Mtskheta. Pătimitorul a auzul Glasul de sus : "Cu nimic nu vei fi mai prejos celor dintâi mucenici, nici în har nici în tămăduiri. Nu-ți fă griji pentru trupul tău, va fi după cum îți dorești".

Trupul Sfântului Eustatie, aruncat noaptea peste un câmp, a fost adus de creștini la Mtskheta și cu mare cinste așezat de catolicosul Samuel IV sub masa altarului din Svetitskhoveli. Catolicosul Samuel IV a rânduit prăznuirea lui la 29 iulie, ziua în care sfântul martir s-a săvârșit cu mărire.

Surse

• https://calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie29.htm
• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras