22 octombrie / 4 noiembrie

Întocmai cu Apostolii (gr. ισαποστολος - de la ισος, „egal”, și αποστολος, „apostol”) este epitetul sau numirea sau „titlul” pe care Biserica o dă câtorva sfinți a căror lucrare de propovăduire a Evangheliei este considerată asemănătoare cu a Apostolilor.

Sfinți care poartă supranumele de „întocmai cu apostolii”

Printre sfinții din vechime care poartă acest supranume sunt:

• Sfânta mironosiță Maria Magdalena (22 iulie)
• Sfânta Mare Muceniță Tecla (24 septembrie)
• Sfântul împărat Constantin cel Mare (21 mai)
• Sfânta împărăteasă Elena, mama Sf. Constantin (21 mai)
• Sfântul Averchie, episcopul Ierapolei (22 octombrie)

Și alți mari sfinți au primit cu timpul acest supranume:

• Sfinții Chiril și Metodie, apostolii slavilor (11 mai)
• Sfântul Fotie cel Mare, mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului (6 februarie)
• Sfânta Olga, împărăteasa Rusiei (11 iulie)
• Sfântul Sfințitul Nou Mucenic Cosma Etolul (4 august)
• Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei (14 ianuarie)
• Sfântul Nicolae, luminătorul Japoniei (3 februarie)

A se vedea și

• Sfinți
• Titlurile sfinților

Numeroși sfinți ai Bisericii au supranumele de făcător de minuni sau taumaturg, mai rar purtător de semne, pentru faptul că sunt recunoscuți în mod special pentru faptul că au făcut și fac minuni, încă din timpul vieții, și chiar după moarte.

Și unii sfinți mai noi au această reputație, precum Sfântul Nectarie din Eghina, Taumaturgul.

Minunile și vindecările pe care le fac ei sunt desigur atribuite lui Dumnezeu, sfinții fiind mijlocitorii acestui dar al lui Dumnezeu.

Spunem, de asemenea, despre unele icoane și moaște că sunt făcătoare de minuni.

Sfinți făcători de minuni

Câțiva din sfinții care poartă supranumele sau apelativul „făcător de minuni” sunt:

• Sfântul ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei
• Sfântul mare mucenic Mina
• Cuviosul Tit, făcătorul de minuni
• Sf. ierarh Spiridon al Trimitundei
• Sfinții Cosma și Damian (Roma)
• Sfinții Cosma și Damian (Asia Mică)
• Sfinții Chir și Ioan
• Sf. mare mucenic Pantelimon

A se vedea și

• Sfinți
• Titlurile sfinților
• Minunea în Biblie

Cuviosul Ruf a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în secolul al V-lea în pustia Egiptului. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 22 octombrie

Viața

Avva Ruf este cunoscut din Patericul egiptean, colecția alfabetică. A făcut contemporan cu avva Lot de la SchetiaPatericul egiptean, și anume că era un bătrân iubitor de ascultare și de liniște.

Apoftegme

Patericul egiptean - Pentru avva Ruf

1. Un frate l-a întrebat pe avva Ruf: ce este liniștea ? Și care este folosul ei? Iar bătrânul i-a zis: liniștea este a sta în chilie cu frica și cunoștința lui Dumnezeu, ferindu-te de pomenirea de rău și de cugetarea înaltă. Acest fel de liniște fiind născător de toate faptele bune, păzește pe călugăr de săgețile vrăjmașului cele înfocate, nelăsându-l să se rănească de ele. Așa, frate, pe aceasta câștig-o, aducându-ți aminte de clipa morții tale, căci nu știi în ce ceas vine furul; deci dar, trezește-te pentru sufletul tău!

2. Zis-a avva Ruf, că cel ce șade întru ascultare de părinte duhovnicesc, mai multă plată are decât cel ce petrece singur în pustie. Și spunea acesta, că a povestit unul din părinți, zicând: am văzut patru cete în cer. În cea dintâi era omul care este bolnav și mulțumește lui Dumnezeu. În a doua ceată era cel ce umblă după iubirea de străini și în aceasta stă și slujește. În a treia ceată era cel ce umblă după pustie și nu vede om, și în a patra ceată era cel ce șade în ascultare de părinte și i se supune lui pentru Domnul. Și purta cel pentru ascultare lanț de aur și pavăză și mai multă slavă avea decât ceilalți. Iar eu am zis celui ce mă povățuia: cum acest mai mic, are slavă mai multă decât ceilalți? Iar el răspunzând mi-a zis: fiindcă cel ce umblă după iubirea de străini, cu voia sa face și cel ce este în pustie cu voia sa s-a dus, iar acesta care are ascultare, toate voile sale lăsându-și, atârnă de Dumnezeu și de părintele său. Pentru aceasta mai multă slavă a luat decât ceilalți. Deci, fiilor, pentru aceasta este bună ascultarea, care pentru Domnul se face. Ați auzit, fiilor, în parte, o puțină urmă a isprăvii acesteia! O, ascultare, mântuirea tuturor credincioșilor! O, ascultare, născătoarea tuturor faptelor bune! O, ascultare, aflătoarea Împărăției! O, ascultare, care deschizi cerurile și sui pe oameni de la pământ! O, ascultare, hrănitoarea tuturor sfinților, din care au supt ei lapte și prin care s-au făcut desăvârșiți! O, ascultare, care ești lecuitoare împreună cu îngerii!

Note

1. ↑ Mai multe surse converg în această identificare din calendar. P. Filotheu Bălan, în: Pateric Egyptean, ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan), p. 242; P. Macarie de la Simonos Petras în Sinxarul său; https://nominis.cef.fr/contenus/saint/8691/Saint-Rufus.html.
2. ↑ Cf. P. Macarie de la Simonos Petras în Sinxarul său.

Surse

• Patericul egiptean - ediția românească
• Les sentences des Pères du désert - collection alphabétique, Solesmes, 1981
• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras

Cuviosul Lot a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în secolul al V-lea la centrul monastic Schetia din Egipt. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 22 octombrie.

Viața

Avva Lot este cunoscut din Patericul egiptean, colecția alfabetică. A făcut parte probabil din a trei generație de la SchetiaPimen cel Mare și avva Agaton.

În tinerețe în vedem primind sfat de la avva Iosif din Panefo:

Zis-a avva Iosif lui avva Lot: Nu poți să te faci călugăr de nu te vei face ca focul, arzând tot. (Iosif din Panefo, 6)

A mers avva Lot la avva Iosif și i-a zis: Avvo, după puterea mea îmi fac puțină pravilă și puținul post și rugăciunea și citirea și liniștea și după puterea mea sunt curat cu cugetele. Ce am a mai face? Deci, sculându-se bătrânul, și-a întins mâinile la cer și i s-au făcut degetele ca zece făclii de foc. Și i-a zis: De voiești, fă-te tot ca focul. (Iosif din Panefo, 7)

Din cele două apoftegme pe care le găsim sub numele lui în Patericul egiptean vedem un părinte care trăiește în mare dragoste față de aproapele cu o mică comunitate de frați, cerând sfat lui avva Arsenie cel Mare (+ 449) atunci când era nevoie. A avut ucenici și din afara centrului monastic de la Schetia, între care Petru Pionitul, care trăia în centrul monastic de la Kellia („Zis-a Avva Petru, acela al lui Avva Lot, că era odată la chilia lui Avva Agaton [...]” - Agaton 1).

Apoftegme

Patericul egiptean - Pentru avva Lot

1. A venit unul din bătrâni către avva Lot, la lunca cea mică ce se cheamă a lui Arsenie și s-a rugat lui pentru o chilie și i-a dat-o. Și era bătrânul neputincios și l-a odihnit pe el avva Lot. Și dacă venea careva la avva Lot, îl făcea de mergea și la bătrânul cel neputincios. Deci, a început a le grăi lor cuvinte de-ale lui Origen și se necăjea avva Lot, zicând: nu cumva vor socoti părinții că și noi suntem așa? Dar a-l scoate pe dânsul din loc, se temea pentru poruncă. Și sculându-se avva Lot, a venit către avva Arsenie și i-a povestit lui despre bătrân. Și i-a zis lui avva Arsenie: nu-l goni pe dânsul, ci zi-i lui: iată din cele ale lui Dumnezeu mănâncă, bea precum voiești, numai cuvântul acesta să nu-l grăiești. Și de va voi, se va îndrepta, iar de nu va voi să se îndrepte sigur, se va îndemna să se ducă de acolo, și nu de la tine se va face pricina. Deci mergând avva Lot, a făcut așa. Și bătrânul acela dacă a auzit aceasta, nu voia să se îndrepteze, ci a început să se roage, zicând: pentru Dumnezeu, trimeteți-mă de aici că nu mai pot suferi pustia! Și așa, sculându-se, a ieșit, petrecându-se cu dragoste.

2. Povestit-a oarecine despre un frate, care căzuse în păcat, că mergând el la avva Lot se tulbura intrând și ieșind, neputând să șadă. Și i-a zis lui, avva Lot: ce ai, frate? Iar el a zis: păcat mare am făcut și nu pot să-l spun părinților. I-a zis lui bătrânul: mărturisește-l mie și eu îl voi purta pe el! Atunci i-a zis lui: în desfrânare am căzut și am jefuit ca să dobândesc lucrul. Și i-a zis lui bătrânul: îndrăznește, că este pocăință! Du-te și șezi în peșteră și postește douăzeci de zile și eu voi purta cu tine jumătatea păcatului! Deci, după ce s-au împlinit trei săptămâni, s-a încredințat bătrânul că a primit Dumnezeu pocăința fratelui. Și a rămas, supunându-se bătrânului până la moartea lui.

Note

1. ↑ Cf. P. Filotheu Bălan, în: Pateric Egyptean, ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan), p. 153.

Surse

• Patericul egiptean - ediția românească
• Les sentences des Pères du désert - collection alphabétique, Solesmes, 1981
• Les apophtegmes des Pères - collection systematique, vol. 1; Introduction; Cerf; 1993